ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 436/2020

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vaslui la 09 august 2016 sub nr. x/2016, reclamanta-contestatoare A. S.A. a formulat contestație privind îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în ceea ce privește notificarea înregistrată sub nr. x din 28 iulie 2016 formulată de intimatul B., solicitând instanței constatarea neîndeplinirii condițiilor de admisibilitate a notificării formulate de debitori, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 77/2016, O.U.G. nr. 99/2006, cu modificările și completările ulterioare, precum și pe dispozițiile Legii nr. 190/1999.

Prin sentința civilă nr. 1318/2017 din 22 iunie 2017, Judecătoria Vaslui a admis contestația la executare, formulată de contestatoarea A. S.A., în contradictoriu cu intimatul B., a anulat notificarea de dare în plată nr. x din 28 iulie 2016 formulată de intimat și a dispus repunerea părților în situația anterioară notificării, obligând, totodată, intimatul, la plata sumei de 1020 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către contestatoare.

Împotriva acestei sentințe, intimatul B. a declarat apel, considerând că instanța, în mod greșit, a anulat notificarea făcută către A. S.A.

Prin decizia nr. 233/A din 07 martie 2018, Tribunalul Vaslui, cu majoritate, a admis apelul formulat de B. împotriva sentinței civile nr. 1318 din 22 iunie 2017 pe care a anulat-o în tot, iar, în rejudecare, a respins ca inadmisibilă contestația formulată de A. S.A. împotriva Notificării transmise la 28 iulie 2016 de intimatul B., în temeiul art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite.

Împotriva deciziei mai sus amintite, A. S.A. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei civile nr. 233/2018 pronunțată de Tribunalul Vaslui și, pe cale de consecință, trimiterea spre o nouă rejudecare instanței învestite cu soluționarea cererii de apel, precum și obligarea intimatului B. la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea recursului.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Iași la 11 mai 2018, iar, la primul termen de judecată din 15 octombrie 2018, instanța de recurs, din oficiu, a pus în discuție inadmisibilitatea recursului și, raportat la dispozițiile art. 520 alin. (4) C. proc. civ., suspendarea recursului până la pronunțarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, asupra sesizării Curții de Apel București privind admisibilitatea recursurilor.

Prin încheierea din 15 octombrie 2018, Curtea de Apel Iași, secția Civilă a dispus, în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ., suspendarea judecății recursului, până la soluționarea de Înalta Curte de Casație și Justiție a sesizării Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2015, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept privind admisibilitatea recursurilor.

Împotriva acestei încheieri, A. S.A. a declarat recurs, prin care, în temeiul art. 414 coroborat cu art. 488 pct. 5, 6 și următoarele C. proc. civ., a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea încheierii civile din 15 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași și trimiterea cauzei în vederea continuării judecății.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă în data de 09 ianuarie 2019, sub nr. x/2016/a1.

La 21 octombrie 2019, recurenta A. S.A. a transmis la dosarul astfel format, note scrise, prin care a reiterat solicitarea de admitere a cererii de recurs, casarea încheierii civile din 15 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași și trimiterea cauzei în vedere continuării judecății.

Nu în ultimul rând, la punctul 16 din notele scrise, recurenta precizează că motivul care a stat la baza măsurii de suspendare a încetat, fapt pentru care aceasta a formulat cerere de reluare cauzei.

Astfel, se arată că sesizarea ce formează obiectul dosarului nr. x/2015, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost soluționată la data de 14 ianuarie 2019, în sensul respingerii ca inadmisibile, a tuturor sesizărilor formulate de Curtea de Apel București (în dosarele x/2015 și nr. y/2016).

Prin încheierea din 10 decembrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă a admis în principiu recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A împotriva încheierii din 15 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă în dosarul nr. x/2016, fiind stabilit termen de judecată la 18 februarie 2020, în vederea soluționării recursului în ședință publică, cu citarea părților.

Pentru termenul din 18 februarie 2020, recurenta A. S.A. a depus note scrise, prin care a precizat că, la termenul din 09 septembrie 2019, litigiul a fost repus pe rol întrucât nu mai subzista cauza care a dus la suspendarea judecății.

Mai mult, se arată că, la 02 decembrie 2019, recursul formulat de A. S.A. a fost și soluționat, sens în care recurenta a depus un extras de pe portalul oficial al instanțelor de judecată.

Examinând recursul, în raport de excepția lipsei de interes invocată din oficiu, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 414 alin. (1) și (2) C. proc. civ.:

(1) Asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă.

(2) Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului."

În speță, potrivit verificărilor efectuate, recursul a fost formulat la data de 21 decembrie 2018, dată la care, judecata recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 233/2018 din 07 martie 2018, pronunțată de Tribunalul Vaslui, secția Civilă, era suspendată.

La data de 09 septembrie 2019, cauza a fost repusă pe rol, iar cererea de recurs formulată împotriva deciziei civile nr. 233/2018 din 07 martie 2018 pronunțată de Tribunalul Vaslui, secția Civilă a fost soluționată prin decizia nr. 954 din 02 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, în dosarul nr. x/2016.

Potrivit art. 458 C. proc. civ. "Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane."

Așadar, una dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile în vederea protecției dreptului subiectiv este și aceea ca titularul ei să justifice, printre altele, un interes actual, determinat și legitim, condiție ce subzistă și în cazul exercitării căilor de atac.

Întrucât recursul a vizat nemulțumirea recurentei-reclamante A. S.A. legată de măsura instanței de suspendare a judecății, iar cauza a fost repusă pe rol la 09 septembrie 2019 și soluționată la 02 decembrie 2019, calea extraordinară de atac exercitată împotriva încheierii de suspendare a judecății recursului a devenit lipsită de interes, conform dispozițiilor legale menționate, câtă vreme situația care a determinat formularea ei (suspendarea judecății) a încetat, potrivit celor arătate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva încheierii de suspendare din 15 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă în dosarul nr. x/2016, ca devenită lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes a recursului declarat de recurenta-reclamantă A. S.A.

Respinge ca devenit lipsit de interes recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva încheierii din 15 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 februarie 2020.