ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1107/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1107/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 378 din 18 decembrie 2009 Curtea de

Apel București i-a condamnat pe inculpații:

- M.A.G., cetățenia română, studii

superioare, ofițer de poliție, căsătorit, fără antecedente penale

- în baza art. 254 alin. (2) C. pen.

raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, la 3 ani și 10 luni

închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.;

- în baza art. 17 lit. c) din Legea

nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., la 1 an închisoare și 2 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c)

C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34

lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. a dispus ca inculpatul M.A.G. să execute

pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 10 luni închisoare și pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o

durată de 3 ani.

- C.D.I., cetățenia română, studii

superioare, ofițer de poliție, căsătorit, fără antecedente penale

- în baza art. 254 alin. (1) C. pen.

[

prin schimbarea încadrării juridice

din art. 254 alin. (2) C. pen.] raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr.

78/2000, la 3 ani și 4 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

- B.U., cetățenia română, studii

medii, căsătorit, fără antecedente penale

- în baza art. 26 C. pen. raportat

la art. 254 alin. (1) C. pen.

[

prin

schimbarea încadrării juridice din art. 254 alin. (2) C. pen.] și la art. 7

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, la 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b C.

pen.

A făcut aplicația art. 71 și art. 64

C. pen. față de toți inculpații.

A menținut starea de arest pentru

cei 3 inculpați și a dedus prevenția de la 29 aprilie 2009 la zi.

A anulat înscrisurile falsificate.

Inculpatul B.U. a fost obligat să

restituie martorului A.D.A.M. suma de 5000 euro și către D.N.A. a sumei de 900

euro.

Inculpații au fost obligați,

fiecare, la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut, în fapt, că la

data de 16 aprilie 2009 martorul A.D.A.M. a formulat un denunț la D.N.A.,

susținând că în perioada martie - aprilie 2009, doi ofițeri de poliție i-au

solicitat, prin intermediul numitului "G.", o cunoștință a

denunțătorului, suma de 30.000 euro pentru a soluționa favorabil un dosar în

care acesta ar fi fost cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni de natură

economică.

Urmare a verificărilor efectuate, au

fost identificați cei doi ofițeri de poliție, respectiv inspectorii principali

M.A.G. și C.D.I., ambii din cadrul B.C.C.O. București - Serviciul de Combatere

a Finanțării Terorismului și Spălării Banilor, precum și intermediarul

acestora, numitul B.U., zis "G."

Cercetările efectuate au stabilit că

cei doi ofițeri de poliție, ajutați de B.U., au conceput un plan infracțional

prin care, folosindu-se de autoritatea și experiența profesională, să obțină în

mod rapid o sumă de bani necuvenită, prin încălcarea, deliberat, a atribuțiilor

de serviciu în ce privește culegerea de informații pentru prevenirea și

descoperirea infracțiunilor.

După ce au efectuat față de

denunțător și alți cetățeni străini verificări specifice activității

informative, ofițerii au convenit să-i ceară martorului A.D.A.M. o sumă de bani

pentru a dispune o soluție nelegală.

De urmare, în cursul lunii martie

2009 inculpatul B.U. l-a contactat pe A.D.A.M., comunicându-i că ofițeri de

poliție specializați în investigarea infracțiunilor de crimă organizată

efectuează cercetări față de el cu privire la săvârșirea infracțiunilor de

spălare de bani și trafic de persoane și că aceștia și-au exprimat

disponibilitatea de a pronunța o soluție favorabilă.

În acest scop, inculpatul B.U. s-a

oferit să intermedieze o întâlnire între A.D.A.M. și ofițerii de poliție cu

privire la situația juridică a denunțătorului.

După câteva zile, inculpatul B.U.

l-a contactat pe martorul A.D.A.M. și împreună s-au deplasat la piscina

Hotelului M.X. pentru a se întâlni cu cei doi polițiști.

În motivarea alegerii locului de

întâlnire, inculpatul B.U. a arătat că ofițerii de poliție doreau să aibă

siguranța că martorul nu are asupra sa tehnică de înregistrare.

Fără a-și declina identitatea,

inculpații M.A.G. și C.D.I. i-au precizat denunțătorului la întâlnire în

piscină, că sunt ofițeri de poliție la "crimă organizată" și că

efectuează față de el cercetări privind săvârșirea unor infracțiuni grave de

natură economică și criminalitate organizată, oferindu-se să-i prezinte

ulterior dosarul pentru a se convinge de gravitatea acuzațiilor.

Pentru a se proteja, ofițerii de

poliție inculpați au impus reguli stricte în relația cu denunțătorul, între

care evitarea în discuții de a face referiri la sume de bani, la calitatea lor

de polițiști și întâlniri directe cât mai puține.

Aceste "condiții" rezultă

din înregistrările ambientale ale discuțiilor inculpaților B.U. și C.D.I.

La câteva zile după întâlnirea din

piscina Hotelului M.X., inculpatul B.U. a intermediat întâlnirea denunțătorului

A.D.A.M. cu cei doi ofițeri de poliție în sediul B.C.C.O. București, în biroul

acestora.

Pentru a se asigura că nu are asupra

sa tehnică de înregistrare, inculpații M.A.G. și C.D.I. l-au percheziționat

corporal pe martorul A.D.A.M., ridicând de la acesta toate obiectele deținute,

pe care le-au depozitat într-un fișet.

În continuare ofițerii de poliție

i-au prezentat denunțătorului un dosar ce conținea mai multe înscrisuri

referitoare la verificări ale unor societăți la Oficiul Registrului Comerțului,

precum și fotografii cu datele de identitate ale unor rude ale martorului și

alți cunoscuți, cetățeni irakieni, precizându-i că aceste persoane săvârșesc

infracțiuni de natură economică, iar beneficiile i le transmit martorului.

În continuare inculpații i-au

comunicat denunțătorului că faptele sunt grave însă ei au posibilitatea să

dispună o soluție favorabilă, stabilind ca în zilele următoare să fie

înștiințat prin intermediul inculpatului B.U. cum se va proceda cu dosarul.

Cu ocazia percheziției din biroul

inculpaților, din data de 29 aprilie 2009, dosarul cu înscrisurile

sus-menționate a fost găsit în biroul inculpatului M.A.G., iar datele din

aceste înscrisuri au fost identificate și în memoria laptop-ului aceluiași

inculpat.

După câteva zile de la această

întâlnire, inculpatul B.U. i-a comunicat martorului A.D.A.M. că ofițerii de

poliție cer 30.000 euro pentru soluționarea favorabilă a dosarului.

De la acest moment între inculpatul

B.U. și martorul A.D.A.M. au avut loc mai multe contacte pentru solicitarea

sumei de 30.000 euro, cerută de inculpatul M.A.G.

Întrucât martorul amâna, din lipsă

de fonduri, remiterea sumei, inculpatul B.U. i-a prezentat varianta plății în

tranșe, însă prima sumă să fie de 5.000 euro, cu explicația că ofițerii de

poliție vor o garanție că discuțiile anterioare au finalitate în interes

reciproc.

În aceste împrejurări, denunțătorul,

prin intermediul martorului A.K., i-a remis inculpatului B.U. suma de 5.000

euro, cu mențiunea că intermediarul nu cunoștea în acel moment scopul plății.

Acest fapt material, de remitere a

sumei de 5.000 euro, este susținut de martorii A.D.A.M. și A.K. și confirmat în

convorbirile în mediu ambiental înregistrate în perioada 16 - 29 aprilie 2009,

de către inculpații B.U. și C.D.I.

Presiunile inculpatului B.U. asupra

denunțătorului pentru a da și diferența de bani până la 30.000 euro au

continuat, cu motivarea solicitărilor insistente ale ofițerilor de poliție.

La una dintre întâlnirile celor doi,

inculpatul B.U. l-a apelat telefonic pe inculpatul M.A.G. și i-a înmânat

telefonul denunțătorului A.D.A.M. pentru a discuta cu ofițerul de poliție

inculpat.

Susținerile anterioare ale

inculpatului B.U. referitoare la insistențele polițiștilor de a li se remite

banii au fost astfel confirmate, inculpatul M.A.G. cerându-i denunțătorului să

remită suma pretinsă, exprimându-și nemulțumirea că nu a primit toți banii.

La data de 14 aprilie 2009

inculpatul B.U. l-a contactat pe denunțătorul A.D.A.M. și i-a propus să-l

însoțească la o întâlnire cu ofițerul M.A.G., la un restaurant ales de polițist

în zona T.N.

La această întâlnire a participat și

martorul A.K. și în cadrul căreia inculpatul M.A.G. a adus vorba de bani,

cerând să fie plătiți în două zile, altfel urmând să-l acuze pe denunțător de

infracțiuni mult mai grave. Și aceste discuții sunt confirmate prin probe,

respectiv declarațiile martorului A.K. și datele ce rezultă din discuțiile

purtate de inculpatul B.U. cu denunțătorul, înregistrate în zilele de 16, 17 și

29 aprilie 2009.

În aceste împrejurări, la data de 16

aprilie 2009 numitul A.D.A.M. a formulat denunț la D.N.A. împotriva ofițerilor

de poliție M.A.G. și C.D.I., precum și a numitului B.U., dată de la care toate

discuțiile telefonice, cât și cele purtate în mediu ambiental de către

inculpați și denunțător în legătură cu prezenta cauză, au fost înregistrate în

baza autorizațiilor emise legal.

În chiar momentul depunerii

denunțului, A.D.A.M. a fost sunat de inculpatul B.U., care i-a solicitat să se

întâlnească cu ofițerii de poliție, în sediul poliției, pentru ca denunțătorul

să vadă soluția dispusă față de el.

Mai întâi denunțătorul s-a întâlnit

cu inculpatul B.U. în localul "G.C." situat în apropierea B.C.C.O. -

București, de unde acesta din urmă l-a sunat pe inculpatul M.A.G. stabilind să

se vadă în 10 - 15 minute în localul "C.C.", amplasat vizavi de

sediul aceleiași B.C.C.O.

În aceste împrejurări inculpatul

B.U. a aranjat întâlnirea denunțătorului cu inculpatul M.A.G., ofițerul de

poliție preluându-l pe A.D.A.M. de la intrarea în sediul B.C.C.O. București și

conducându-l în biroul său.

Aici, după ce și-a luat măsurile de

prevedere, respectiv o verificare corporală a martorului, ridicarea obiectelor

găsite și depozitarea lor într-un fișet, inculpatul M.A.G. i-a arătat și i-a

citit martorului denunțător un referat de clasare din 15 aprilie 2009 din care

rezultă că s-au efectuat cercetări față de el, dar că nu au fost identificate

aspecte de natură penală, propunând clasarea lucrării.

În cursul acestor discuții

denunțătorul l-a întrebat pe ofițer dacă G. "i-a dat ăia 5.000",

răspunsul fiind "Nu discutăm (...) nu discutăm lucrurile astea, acum. Când

e gata, da?"

Referatul de clasare, citit de

inculpatul M.A.G. denunțătorului, a fost găsit în biroul ofițerului sus-numit

cu ocazia percheziției efectuate la 29 aprilie 2009.

După părăsirea biroului,

denunțătorul a fost sunat repetat de inculpatul B.U., care i-a cerut să indice

data la care vor fi remiși banii celor doi ofițeri, fapt de care depinde

emiterea soluției în dosar.

Din aceste discuții, ca de altfel și

din cele precedente, rezultă fără echivoc rolul de intermediar al inculpatului

B.U. în transmiterea cererilor ofițerilor de poliție de achitare a unor sume de

bani pentru a se adopta o soluție favorabilă denunțătorului în lucrarea în curs

de verificare, dar și preocuparea ofițerilor de poliție de a evita contactul și

discuțiile directe cu denunțătorul.

Tot în ziua de 16 aprilie 2009

inculpatul B.U., după aranjarea întâlnirii denunțătorului cu inculpatul M.A.G.,

l-a apelat telefonic pe inculpatul C.D.I., aducându-i la cunoștință rezultatul

discuțiilor celor doi, inculpatul C.D.I. întrebând dacă "au pus la cale

botezul", primind răspunsul de la B.U. "în sfârșit! Au fixat data

nunții, a rămas acum să vedem." Este de menționat că inculpatul C.D.I. se

afla la acea dată în județul Bihor, acesta revenind în București la 28 aprilie

2009.

A doua zi, în data de 17 aprilie

2009, inculpatul B.U. a aflat de la denunțător că nu poate plăti suma pretinsă

decât după Paște, fapt pe care l-a adus, separat, la cunoștința ofițerilor de

poliție. În cadrul acestei întâlniri inculpatul B.U. i-a cerut denunțătorului

să vorbească la telefon cu inculpatul M.A.G. pentru a-i confirma acestuia că va

trimite banii marți, 21 aprilie 2009, după Paște. Denunțătorul, în discuția

scurtă purtată pe telefonul inculpatului B.U., i-a confirmat ofițerului de poliție

că se va întâlni cu G. marți la 10, primind drept răspuns un avertisment

"sper să nu fie nicio surpriză, da?"

În aceeași zi, după despărțire,

inculpatul B.U. l-a sunat din nou pe denunțătorul A.D.A.M., solicitându-i să-i

remită 2000 euro din suma rămasă de plată.

După mai multe negocieri telefonice,

A.D.A.M. i-a confirmat inculpatului că a reușit să facă rost de 900 euro, bani

care i-au fost dați inculpatului B.U. în localul denunțătorului, iar acest

moment fiind înregistrat audio și video în baza autorizațiilor legale.

La data de 21 aprilie 2006, data

stabilită pentru remiterea banilor, inculpatul M.A.G. a avut o discuție cu

inculpatul B.U., care i-a comunicat că nu a primit nimic. De urmare, inculpatul

B.U. s-a deplasat la localul denunțătorului A.D.A.M., punându-l pe acesta din

urmă în legătură telefonică cu inculpatul M.A.G.. Ofițerul de poliție i-a cerut

denunțătorului să lase banii inculpatului B.U., liniștindu-l pe denunțător în

privința dosarului, care va fi închis în cel mai scurt timp.

O nouă întâlnire a avut loc la data

de 22 aprilie 2009 între inculpatul B.U. și martorii A.D.A.M. și A.K. la

cafeneaua "G.C.", precedată însă de o discuție telefonică a

inculpatului sus-numit cu ofițerul de poliție M.A.G., în cursul căreia s-a

făcut aranjamentul ca la întâlnire să vină și polițistul.

Astfel că, în timp ce inculpatul

B.U. discuta cu martorii, în cafenea și-a făcut apariția inculpatul M.A.G.,

care în cele din urmă a venit la masa acestora și în schimbul de replici,

referitor la prezența sa în local, le-a precizat că "în viața asta nimic

nu este întâmplător".

În seara de 22 aprilie 2009

inculpatul M.A.G. a părăsit România cu destinația Dublin-Islanda, revenind în

țară în seara de 29 aprilie 2009.

În această perioadă discuțiile

pentru a-l convinge pe denunțător, prin intermediar, să achite integral suma de

30.000 euro au fost continuate de inculpatul C.D.I., care, începând cu data de

27 aprilie 2009 a fost sunat de mai multe ori de inculpatul B.U.

Pe de altă parte, la data de 27

aprilie 2009 inculpatul C.D.I. l-a sunat pe inculpatul M.A.G. în Islanda pentru

a se pune de acord în privința explicațiilor oferite denunțătorului referitoare

la soluția din lucrare.

La data de 29 aprilie 2009 s-a

realizat întâlnirea în localul "G.C." între martorii A.D.A.M. și A.K.,

pe de o parte și inculpații B.U. și C.D.I., pe de altă parte.

Prezența martorului A.K. era

justificată de faptul că ofițerii de poliție efectuaseră verificări și față de

acesta, fiind astfel interesat de soluția dată de polițiști.

Convorbirile purtate la această

întâlnire au fost înregistrate și ele confirmă punctual aspectele relatate de

A.D.A.M. prin denunțul formulat.

Cu acest prilej, inculpatul C.D.I. a

confirmat că el și colegul M.A.G. au pretins denunțătorului suma de 30.000

euro, din care au primit, în două tranșe, sumele de 5.000 euro și, respectiv,

900 euro, solicitând diferența de 24.100 euro.

În ce privește stadiul lucrării,

inculpatul C.D.I. a arătat că "e rezolvată, așteaptă să fie rezolvată și

problema noastră și să-i dea drumul. Este făcut (...) referatul acela. Doar că

am așteptat să văd dacă (...) ori închidem, ori dacă nu dăm drumul (...) asta

e".

Inculpatul C.D.I. le-a descris celor

prezenți modul în care ofițerii de poliție au acționat pentru efectuarea

verificărilor, traseul lucrării, procedura închiderii acesteia la poliție și

condițiile în care poate ajunge la parchet.

Referindu-se la implicarea colegului

său, inculpatul M.A.G., inculpatul C.D.I. a precizat că vorbește și în numele

acestuia "nu, nu e vorba de așa ceva, hai, mă, ce naiba, eu îți spun din

start, deci, eu, da, și vorbesc în numele meu, ok! Nu vorbesc și în numele lui,

da, vorbesc și în numele lui, al colegului, pentru că, na, până la urmă lucrăm

împreună".

Măsurile de prevedere luate de

ofițerii de poliție sunt explicate de inculpatul C.D.I.: "Ideea care a

fost? (...) Unde se vorbește (...) sau așa (...) Colegul meu nu a avut

încredere să dezbată subiectul. Deci nu a avut încredere. Și cum să zic. Nici

eu, sincer, acuma vorbim sincer. Nici eu nu am încredere prea mare, atâta doar

că mă știu cu el (B.U.) de mulți ani. Și încrederea mea pleacă de aici. În alte

circumstanțe discuția nu are loc, credeți-mă. Nu are loc nicio discuție".

Inculpatul C.D.I. a impus ca suma de

24.100 euro să fie dată inculpatului B.U., făcând împreună cu denunțătorul

calculul acesta, după care a părăsit cafeneaua.

La scurt timp după plecarea

polițistului, inculpatul B.U. a stabilit cu martorul A.K. să îi remită suma de

24.100 euro în holul unui imobil din apropierea localului "G.C.".

Cu prilejul remiterii sumei, organul

de urmărire penală a realizat constatarea în flagrant a infracțiunilor, suma

fiind găsită asupra inculpatului B.U.

Efectuându-se o percheziție în

biroul în care își desfășurau activitatea ofițerii de poliție, în spațiul

aparținând inculpatului M.A.G. a fost identificat dosarul care conținea

verificările efectuate de polițiști și care a fost prezentat denunțătorului

A.D.A.M.

Conform fișelor posturilor

ofițerilor de poliție M.A.G. și C.D.I., aceștia "acționează pentru

culegerea de informații în vederea cunoașterii, prevenirii și descoperirii

infracțiunilor și autorilor acestora".

Inculpații M.A.G. și C.D.I. au

acționat în exercitarea acestor atribuțiuni de serviciu pentru a strânge

informații privind pe denunțătorul A.D.A.M., A.K. și alți cetățeni străini.

Deși procedurile legale impun ca

după strângerea informațiilor și analizarea acestora, să se formuleze

propuneri, respectiv de închidere și clasare a lucrării dacă nu se confirmă

aspecte de natură penală sau de confirmare a cercetărilor într-un dosar penal,

cei doi ofițeri de poliție inculpați au pretins denunțătorului suma de 30.000

euro pentru a nu concretiza verificările prin dispunerea unei soluții legale.

Cu ocazia percheziției au fost

identificate între documentele ridicate din biroul inculpatului M.A.G. două

înscrisuri, intitulate "Notă" ambele având nr. X din 16 noiembrie

2008 și respectiv "Referat cu propunere de clasare", datat 15 aprilie

2009, cu antetul B.C.C.O. - București, care au conținut nereal.

Numărul sus-menționat a fost atribuit

de B.C.C.O. - București în cursul anului 2006 unei lucrări informative cu

conținut total diferit de cel al lucrării din cauză.

Inculpatul M.A.G. a recunoscut că a

întocmit în fals referatul prin care a atestat existența și propunerea de

clasare a unei lucrări privind pe denunțător.

Inculpatul M.A.G. s-a prevalat de

dreptul prevăzut de art. 70 alin. (2) C. proc. pen., refuzând să dea declarații

în cursul urmăririi penale, însă în fața instanței a declarat că l-a cunoscut

pe inculpatul B.U. prin intermediul colegului său C.D.I., fiind interesat să

culeagă informații despre cetățenii străini, în conformitate cu atribuțiile de

serviciu.

Admițând că a participat la

întâlnirile din datele și locațiile arătate prin actul de sesizare, inculpatul

M.A.G. a susținut că nu a urmărit niciun folos material. Inculpatul C.D.I. și-a

menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale și a arătat că, profitând

că era coleg de birou cu inculpatul M.A.G. și cunoscând de întâlnirea acestuia

cu martorul denunțător A.D.A.M., pe care, de altfel, el a și intermediat-o cu

ajutorul inculpatului B.U. și care a avut loc la hotelul M.X., s-a înțeles cu

acest din urmă inculpat să obțină de la denunțător suma de 30.000 euro,

cunoscând că denunțătorul nu avea dosar de cercetare și avea o situație

materială bună.

Același inculpat a susținut că

inculpatul M.A.G. nu a cunoscut de înțelegerea sa cu inculpatul B.U. pentru a

obține bani de la martor și nici nu au avut intenția de a împărți banii cu

inculpatul M.A.G.

Aceleași susțineri le-a făcut și

inculpatul B.U., care a arătat că a avut înțelegerea numai cu inculpatul C.D.I.

Instanța a înlăturat aceste apărări

și stare de fapt susținută de inculpați, apreciind ca subiective declarațiile

acestora, menite să înlăture răspunderea penală a unuia dintre ei și de a

obține, prin schimbarea încadrării juridice, un regim sancționator mai blând.

Întregul material probator - arată

instanța de fond - necontestat de inculpați, confirmă vinovăția acestora în

săvârșirea infracțiunilor, fiind, astfel, nominalizate declarațiile martorilor

A.D.A.M., A.K., M.I.M., T.F., B.B., N.E.C., B.V.L., procesul-verbal de

consemnare a denunțului oral din 16 aprilie 2009, procesul-verbal de constatare

a infracțiunii flagrante din 29 aprilie 2009, planșele foto, adresele D.G.C.C.O.,

procesele-verbale de redare în formă scrisă a conținutului convorbirilor

telefonice.

Instanța a mai constatat că

încadrarea juridică în prevederile art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art.

7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, pentru inculpatul C.D.I., este greșită,

întrucât acesta, conform fișei postului, nu avea și atribuții de control,

astfel încât, făcând aplicația art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea

juridică reținută prin actul de sesizare în dispozițiile art. 254 alin. (1) C.

pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Faptic, s-a reținut că infracțiunile

de luare de mită, săvârșite de inculpații M.A.G. și C.D.I. și, respectiv, de

complicitate la luare de mită săvârșită de inculpatul B.U., s-au consumat în

momentul în care cei trei inculpați s-au întâlnit cu martorul denunțător la

hotelul M.X. și acesta din urmă a fost de acord să plătească suma de 30.000

euro.

La individualizarea pedepselor

instanța, conform motivării, a ținut seama de împrejurările concrete ale comiterii

faptelor, contribuția reală a fiecărui inculpat la săvârșirea acestora și

conduita lor în cursul procesului.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

D.N.A. și inculpații M.A.G., C.D.I. și B.U.

În recursul parchetului hotărârea a

fost criticată pentru:

faptei de luare de mită reținută în sarcina inculpatului M.A.G. în prevederile

art. 254 alin. (2) C. pen., motivat de constatarea săvârșirii faptei "de

un funcționar cu atribuții de control", în condițiile în care acest

inculpat, deși avea și atribuții de control, nu a comis infracțiunea în

legătură cu aceste atribuții, astfel încât se impunea reținerea încadrării în

dispozițiile art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 78/2000;

complementare a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 64 C. pen.,

alături de pedeapsa principală a închisorii de 1 an pentru infracțiunea

prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C.

pen., inculpatului M.A.G.;

complementare a interzicerii exercitării dreptului electoral de a alege, prev.

de art. 64 lit. a) teza I C. pen., inculpatului B.U.;

pedepselor accesorii a interzicerii exercitării unor drepturi, aplicate celor

trei inculpați;

complementare a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.

aplicată celor doi polițiști, în sensul de a fi menționată explicit interdicția

exercitării acestei profesii;

confiscării speciale a sumelor de 5.000 euro și respectiv 900 euro de la

inculpatul B.U.;

pedepselor principale aplicate celor trei inculpați, impunându-se majorarea

acestora.

Prin concluziile orale, procurorul

de ședință a susținut numai motivele de recurs de sub pct. 1, 2, 4 și 7,

renunțând la celelalte motive scrise.

Inculpatul M.A.G., personal și prin

apărător, a solicitat achitarea, susținând că nu a pretins, nu a primit vreo

sumă de bani și nici nu a avut cunoștință de faptele celorlalți inculpați,

neexistând probe împotriva sa.

Inculpatul C.D.I., personal și prin

apărător, a invocat nulitatea urmăririi penale, efectuată de un organ

necompetent și a solicitat în temeiul art. 332 C. proc. pen. restituirea

dosarului la organul competent, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București pentru refacerea urmăririi penale. Sub acest motiv s-a susținut că

fapta săvârșită de inculpați se încadrează legal în prevederile art. 215 C.

pen., cu o pagubă de până la 1.000.000 euro, astfel că aceasta nu este dată în

competența de urmărire a D.N.A., conform dispozițiilor art. 13 din O.U.G. nr.

43/2002.

Același inculpat a mai arătat că

instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de schimbare a încadrării

juridice, decât prin considerente, fără vreo mențiune în dispozitiv și, de

asemenea, că nu s-a pronunțat cu privire la cererea de liberare provizorie sub

control judiciar.

În subsidiar, inculpatul C.D.I. a

solicitat reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Inculpatul B.U. a solicitat,

personal și prin apărător, casarea hotărârii și trimiterea cauzei pentru

refacerea urmăririi penale la procuror în considerarea încadrării juridice în

prevederile art. 215 alin. (1) C. pen., apreciată ca legală față de conținutul

faptelor comise de inculpații ofițeri de poliție, la săvârșirea cărora este

reținută participarea sa sub forma complicității.

Sub alt motiv, s-a susținut că

instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate, reproducând

in extenso probele administrate în cursul urmăririi penale, iar cu privire la

cele administrate în cursul cercetării judecătorești limitându-se doar la a le

enumera, solicitând, de urmare, trimiterea cauzei pentru rejudecare.

Același motiv - se arată în

continuare - susține și critica privind nemotivarea soluției.

S-a mai arătat că greșit s-a dispus

anularea înscrisurilor întrucât acestea aveau doar o existență de fapt și nu de

drept, neproducând consecința juridică, că în mod nelegal a fost aplicată

pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza I C. pen. și nu a fost

individualizată pedeapsa accesorie și, în fine, în subsidiar, că pedeapsa a

fost greșit individualizată, neținând seama că acest inculpat a avut calitatea

de intermediar și executant al voinței și intereselor coinculpaților ofițeri de

poliție.

Verificând hotărârea atacată pe baza

actelor și lucrărilor de la dosar, în raport de cazurile de casare invocate,

respectiv cele prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 1, 9, 10, 14,

17, 17

1

și 18 C. proc. pen., dar și din oficiu, sub toate aspectele,

în conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile declarate în cauză

sunt fondate, pentru cele ce vor fi arătate în continuare.

Mai întâi, sub aspectul situației de

fapt, Înalta Curte constată că aceasta a fost corect reținută de instanța de

fond, pe bază de probe legal administrate în cursul urmăririi penale și

verificate nemijlocit în cel al judecății, cu respectarea regulilor procesuale

ale publicității și oralității.

Din materialul probator rezultă fără

echivoc că inculpații M.A.G. și C.D.I., ofițeri de poliție în cadrul B.C.C.O. -

București - Serviciul de Combatere a Finanțării Terorismului și Spălării

Banilor, folosindu-se de experiența profesională, informațiile și datele culese

în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au conceput și pus în aplicare un plan

de obținere pentru sine de bani de la denunțătorul A.D.A.M., cetățean irakian,

cu afaceri în România din anul 1997 în domeniu comercial, prin încălcarea, cu

știință, a îndatoririlor profesionale relative la valorificarea, conform

procedurii, a datelor culese în munca informativă.

Urmărirea penală a fost declanșată

de denunțul formulat la 16 aprilie 2009 de către A.D.A.M., întregit apoi cu

denunțul numitului A.K. din 22 aprilie 2009, persoană implicată și care a

conștientizat de la această dată natura penală a acțiunilor polițiștilor.

În considerarea aceleiași experiențe

profesionale, inculpații ofițeri polițiști și-au luat măsuri speciale de

protejare, folosindu-se de un intermediar, respectiv inculpatul B.U., prin care

au "negociat" prețul încălcării obligațiilor profesionale, stabilind

locuri de întâlnire "curate" (piscina hotelului M.X., propriul birou

din instituție ș.a.) și impunând în discuțiile telefonice evitarea - cu unele

scăpări - abordării subiectului referitor la bani.

Procesele-verbale de redare a

înregistrărilor convorbirilor telefonice și a celor ambientale dintre inculpați

precum și ale acestora cu denunțătorul A.D.A.M. sunt relevante sub aspectul

dovedirii participării celor trei inculpați în formele reținute de instanța de

fond, cu intenție, la determinarea martorului denunțător să achite suma de

30.000 euro, pretinsă pentru a clasa lucrarea de verificare cu privire la

activitatea acestuia din urmă și a altor cetățeni străini.

Din conținutul acestora rezultă, în

ansamblu, pe de o parte, rolul intermediarului inculpat B.U. în transmiterea

cererilor inculpaților M.A.G. și C.D.I. referitoare la remiterea sumei

pretinse, insistențele în urgentarea plății, în aranjarea întâlnirilor

denunțătorului cu ofițerii de poliție la biroul acestora și în alte locuri

pentru a-i da garanțiile că, oferind suma pretinsă, nu va mai avea probleme

iar, pe de altă parte, grija inculpatului intermediar de a-i informa pas cu pas

pe cei doi polițiști în legătură cu data, succesiv amânată, de remitere a

banilor, motivat de dificultățile de procurare a acestora.

Astfel, conform celor ce rezultă din

procesele-verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice din

datele de 16 și 17 aprilie 2009, denunțătorul A.D.A.M. i-a comunicat

inculpatului B.U., referitor la procurarea banilor, că nu-i poate retrage de la

R.B. decât luni, acesta din urmă atenționându-l că "luni nu se lucrează,

măi!" (dosar urmărire penală).

Această știre a și fost comunicată,

după 22 minute, telefonic, de către inculpatul B.U. inculpatului M.A.G.,

răspunsul acestuia fiind: "Bine! Vezi cum e, să fie bine!" (dosar

urmărire penală).

Mai apoi, la câteva minute, are loc

o discuție telefonică în trei, respectiv a inculpaților B.U., M.A.G. și

denunțătorul A.D.A.M., în cadrul căreia denunțătorul îl informează pe

inculpatul M.A.G.: "Deci mă întâlnesc cu G. (inc. B.U. - n.n.) (...) a

(...) marți la zece", răspunsul fiind: "Bine! Bine! Sper să nu fie

nicio surpriză, da?" (dos. urm. pen.).

Cu aceeași grabă inculpatul B.U.

("G.") îl informează telefonic și pe inculpatul C.D.I.: "A rămas

pentru (...) marți. Dacă (...)" (dos. urm.).

Potrivit procesului-verbal de redare

în formă scrisă a conținutului discuției purtate în mediu ambiental la data de

16 aprilie 2009, în biroul inculpatului M.A.G. cu denunțătorul A.D.A.M.

(întâlnire aranjată de inculpatul B.U. pentru ca denunțătorul să se convingă de

clasarea lucrării ce îl privește), are loc următorul dialog:

- M.A.G.: Fii atent! Asta-i lucrarea

ta! Vezi? E data de ieri. Am rezolvat-o prin cinșpe aprilie două mii nouă.

Uite, am lucrarea: Secret, numărul ăsta care a fost înregistrat - A.D.A.M.

(...)

- A.D.A.M.: Așa (...)

- M.A.G.: Am spus! Tu mi-ai zis să

fie exact ce-a zis ăla, așa și la urmă, am spus: "De unde rezultă că

aspectele care au făcut obiectul verificării în cadrul prezentei lucrări să

(...) nu se confirmă (...)", așa, "propun clasarea lucrării".

Deci, clasarea lucrării, poți să întrebi și tu ce înseamnă! Adică nu (...)

...............................

- A.D.A.M.: Deci, eu am vorbit cu G.

(...)

- M.A.G.: Da! Deci, ca să fiu

sincer, fii atent! Eu nu mai cred. Când nu mai suntem noi prieteni, da e (...)

o să fie supărată multă lume, dacă cumva faci vreo surpriză cu mine și nu te

ții de (...)

- A.D.A.M.: Cum să nu mă țin de

cuvânt, dacă e (...)

- M.A.G.: Corect!

- A.D.A.M.: Nu știu, că acuma am

înțeles! G. v-a dat ăia cinci mii?

- M.A.G.: Nu discutăm (...) nu

discutăm lucrurile astea, acum. Când e gata, da?

- A.D.A.M.: Cum vreți!

...............................

- A.D.A.M.: (...) Asta nu mă

interesează: dacă v-a dat, nu v-a dat banii, dar eu, acuma, sunt strâns (...)

- M.A.G.: Eu vreau (...) vii cu

toate, că vreau să (...) rău de tot! Te ajut pe tine să (...)

- A.D.A.M.: Încerc. Dacă încerc eu,

ce rezolv? Oricum, eu, dacă, să zicem, de exemplu, nu sunt mâine, luni e O.K.?

- M.A.G.: (...) ești tu serios?

- A.D.A.M.: Eu, eu, eu fac tot

posibilul! Eu fac tot posibilul și strâng!

- M.A.G.: (...) Eu sper. Da știi ce

(...) mie mi-e teamă! Doamne ferește de ceva, ai văzut ce se întâmplă? Eu sper

să nu fi făcut, Doamne ferește, ceva! Știi la ce mă refer?

- A.D.A.M.: Nu, nu, păi am (...)

- M.A.G.: Să fii cu ceva (...) Nu

sunt singur pe lume! Nu riști (...) Doamne ferește (...)

Aceste convorbiri telefonice ale

inculpatului M.A.G., fie cu inculpatul B.U., fie cu denunțătorul, precum și

celelalte redate prin procesele-verbale ale organului de urmărire penală, la

care se face referire în hotărârea instanței, se coroborează și cu alte

mijloace de probă care formează convingerea săvârșirii, de către inculpatul

M.A.G., a infracțiunii de luare de mită împreună cu inculpatul C.D.I.

Astfel, alături de denunțul și

declarațiile martorului A.D.A.M., care susține constant că tratativele le-a

purtat cu ambii ofițeri de poliție, care împreună i-au solicitat banii pentru

închiderea lucrării ce îl privea, în cauză a fost ascultat și martorul A.K.,

implicat inițial fără să cunoască realitatea faptelor, iar mai apoi fiind pus

la curent cu detaliile.

Din declarația acestuia - dosar urm.

- menținută în instanță, rezultă, printre altele, că a participat la întâlnirea

de la restaurantul din zona T.N. cu inculpații B.U. și M.A.G., însoțindu-l pe

A.D.A.M., ocazie cu care polițistul și-a exprimat nemulțumirea că nu a primit

banii, cerându-i acestuia din urmă ca în 2 - 3 zile să facă rost de restul de

bani.

Inculpatul B.U., în declarația dată

în fața judecătorului învestit cu soluționarea propunerii de arestare

preventivă, confirmă întâlnirea celor doi ofițeri de poliție la piscina

hotelului cu A.D.A.M., unde s-a discutat despre dosar și despre

"taxa" de 30.000 euro pe care el urma să o primească și să o dea mai

departe polițiștilor (dosar urm.).

Asemenea, a recunoscut că a primit

în două tranșe, sumele de 5.000 euro și, respectiv, 900 euro, pe care trebuia

să-i remită celor doi polițiști, fapt nerealizat întrucât aceștia au fost plecați

un timp din București.

Inculpatul C.D.I. recunoaște

săvârșirea faptei, susținând versiunea comiterii acesteia împreună cu

inculpatul B.U., fără știința inculpatului M.A.G., care nu ar fi implicat.

Justificat instanța a înlăturat

această versiune, susținută în final și de inculpatul B.U., fiind de domeniul

evidenței intenția de a-l ajuta pe inculpatul M.A.G. prin denaturarea situației

de fapt.

Reținând, așadar, că inculpatul

M.A.G. a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată,

criticile acestuia prin motivele de recurs referitoare la greșita sa

condamnare, sunt neîntemeiate.

Nici motivele de casare referitoare

la încălcarea dispozițiilor privind competența materială, legala sesizare a

instanței și încadrarea juridică a faptei, nu sunt fondate.

În esență, toate aceste cazuri de

casare derivă din pretinsa încadrare juridică greșită în dispozițiile art. 254

C. pen. a faptei celor doi ofițeri de poliție și, respectiv, complicitate la

această infracțiune, a faptei inculpatului B.U., inculpații susținând că, atâta

vreme cât nu există o lucrare legal înregistrată, ei au urmărit să-l escrocheze

pe denunțător, inducându-l în eroare cu privire la verificările ce le

efectuează față de el, astfel că fapta ar realiza conținutul infracțiunii de

înșelăciune, care nu este în competența de urmărire a D.N.A., potrivit

prevederilor art. 13 din O.U.G. nr. 43/2002, ci a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București.

În acest context a fost criticat

procedeul instanței de a nu se fi pronunțat prin dispozitivul hotărârii asupra

cererii de schimbare a încadrării juridice, ci doar prin considerentele

sentinței.

Aceste critici nu sunt întemeiate.

Potrivit adresei din 29 aprilie 2009

a I.G.P.R., inculpații M.A.G. și C.D.I., cu gradul de inspector principal de

poliție, își desfășoară activitatea în cadrul D.G.C.C.O. - B.C.C.O. - București

și, conform fișei postului, are ca atribuții de serviciu, printre altele,

culegerea de informații în vederea cunoașterii, prevenirii și descoperirii

infracțiunilor și a autorilor acestora, supravegherea persoanelor suspecte de

comiterea unor încălcări ale legii, constatarea săvârșirii faptelor prevăzute

de legea penală, executarea cu mijloace proprii de investigații și verificări

în scopul stabilirii activității unor persoane suspecte (dosar urmărire).

Curtea constată că întreaga

activitate de culegere de informații, investigare și verificări, desfășurată de

inculpații polițiști față de denunțătorul A.D.A.M. se circumscrie sarcinilor și

atribuțiilor de serviciu ale acestora.

Condiționarea finalizării într-un

anume mod a verificărilor de primirea unor sume de bani, realizează conținutul

constitutiv al infracțiunii de luare de mită.

În realizarea sarcinii de colaborare

între ofițerii din compartiment, stabilită prin fișa postului, sus-menționată,

în cauza privind pe A.D.A.M., cei doi polițiști inculpați au cooperat

profesional, aspect ce rezultă din declarația inculpatului C.D.I., potrivit

căreia la începutul anului 2009, într-o discuție profesională, inculpatul

M.A.G. l-a informat că încearcă să culeagă informații despre mai mulți cetățeni

arabi, printre care și un anume M., în legătură cu care nu are date.

Cunoscându-l pe "G." (inculpatul B.U.), inculpatul C.D.I. a reușit să

obțină datele de identificare ale lui M. (denunțătorul A.D.A.M.) și să

aranjeze, astfel, întâlnirea din piscina hotelului M.X.

Chiar dacă, ulterior, inculpatul

M.A.G. a recurs la plăsmuirea unei "Note" și a unui

"Referat" pentru a-l convinge pe denunțător de modul, favorabil, în

care a soluționat lucrarea, această acțiune nu se plasează în afara

serviciului, ci prin exercitarea defectuoasă, cu știință, a atribuțiilor de

serviciu.

Așa fiind, încadrarea juridică a

faptei în prevederile art. 254 C. pen. este legală și, de urmare, competența

materială de urmărire penală a D.N.A. a fost asumată potrivit legii, după cum

tot legală a fost și sesizarea instanței.

Omisiunea instanței de a dispune

formal respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice nu atrage

nulitatea hotărârii, prin considerentele acesteia fiind motivată încadrarea

juridică reținută și analizată situația de fapt care o justifică.

În referire la critica inculpatului

C.D.I. potrivit căreia instanța nu s-a pronunțat asupra cererii sale de

liberare sub control judiciar, Curtea constată că, într-adevăr, pentru termenul

din 25 noiembrie 2009 sus-numitul a depus o astfel de cerere în scris,

solicitând analizarea acesteia la următorul termen, din 4 decembrie 2009. La

acest termen apărătorul inculpatului C.D.I. nu a solicitat analizarea cererii

de liberare provizorie, ridicând în schimb excepția nelegalei sesizări a

instanței și cerând restituirea cauzei la procuror în temeiul art. 332 C. proc.

pen.

Pentru soluționarea excepției s-a

acordat termen la 11 decembrie 2009, când aceasta a fost respinsă și,

constatând că apărătorii inculpaților nu mai au cereri de formulat, s-a acordat

cuvântul în fond.

Potrivit art. 385

9

alin.

(1) pct. 10 C. proc. pen., hotărârea este supusă casării în cazul în care

instanța, printre altele, nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru

părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția

procesului.

Omisiunea instanței de a se pronunța

expresis verbis asupra cererii inculpatului C.D.I. de liberare provizorie sub

control judiciar, dispunând, însă, prin sentință, menținerea arestării

preventive, reprezintă o încălcare a dreptului acestuia de a-i fi soluționată,

punctual orice cerere, însă nu a fost de natură să influențeze soluția

procesului.

Deliberarea și hotărârea instanței,

conform dispozițiilor art. 343 și urm. C. proc. pen., care semnifică

"soluția procesului", nu sunt și nu pot fi influențate de starea în

care se află inculpatul sub aspectul libertății.

Instanța, în rezolvarea acțiunii

penale, hotărăște asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunțând, după caz,

condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal, fără deosebire după cum

inculpatul se află în stare de arest preventiv sau de libertate.

În consecință, nepronunțarea de

către instanță asupra cererii inculpatului C.D.I. de liberare provizorie sub control

judiciar nu atrage nulitatea hotărârii, întrucât această omisiune nu a

influențat soluția în fond a cauzei.

Nici critica făcută de inculpatul

B.U. referitoare la neexaminarea unor probe administrate în cursul judecății,

ceea ce ar echivala cu nemotivarea hotărârii, nu este întemeiată.

Reținerea aceleiași situații de

fapt, de către instanță, ca și cea din actul de sesizare, este justificată câtă

vreme instanța și-a format această convingere.

Probele noi aduse în fața instanței,

constând în precizări făcute de unii colegi de serviciu ai inculpaților nu

vizau chestiuni care să privească faptele imputate, ci comportarea generală a

acestora în relațiile profesionale, astfel că, ceea ce s-a impus ca relevant în

stabilirea faptelor și vinovăției, a fost spus prin hotărâre.

Potrivit art. 348 C. proc. pen.,

instanța se pronunță asupra desființării totale sau parțiale a unui înscris și

restabilirii situației anterioare săvârșirii infracțiunii.

Dispoziția instanței de anulare a

înscrisurilor plăsmuite își are, astfel, suport legal, astfel că, dincolo de

orice speculație privind oportunitatea sau relevanța, critica acestei măsuri

este neîntemeiată.

În sfârșit, nici criticile privind

greșita individualizare a pedepselor, ca motiv subsidiar al celor trei

inculpați, apreciate ca severe față de împrejurările și conținutul concret al

faptelor, nu sunt fondate.

Nu există în cauză împrejurări care

să poată fi considerate circumstanțe atenuante, față de calitatea autorilor -

ofițeri de poliție - folosirea funcțiilor în scopuri personale prin comiterea

actului de corupție, modul în care a fost plănuită fapta și contribuția

efectivă și a inculpatului B.U. la săvârșirea acesteia.

Toate recursurile, însă, vor fi

admise pentru unele dintre motivele invocate și care impun îndreptarea

hotărârii, după cum urmează:

În recursul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A.:

prevederile art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 78/2000 a faptei inculpatului M.A.G. este, într-adevăr, greșită, însă

pentru alte motive decât cele invocate.

În operațiunea de încadrare juridică

a oricărei fapte care, normativ, conține și dispoziții speciale de agravare,

referitoare la textul de lege care desemnează verbum regens, este obligatorie.

În cazul faptei săvârșite de

inculpatul M.A.G., conținutul acesteia este prevăzut prin art. 254 alin. (1) C.

pen., text obligatoriu de încadrare juridică.

Apoi, reținerea în încadrarea

juridică și a agravantei prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen. se justifică

motivat de trimiterea la acest text de lege sub aspectul limitelor speciale ale

pedepsei, făcută de agravanta prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr.

78/2000, respectiv săvârșirea faptei de luare de mită de o persoană care, potrivit

legii, are atribuții de constatare și urmărire a infracțiunilor, cum este cazul

inculpatului M.A.G.

Așadar, referirea și la norma

prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., alături de raportarea la art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 78/2000, se impune pentru a se indica limitele speciale ale

pedepsei, și nu pentru a da substanță agravantă săvârșirii faptei de un

funcționar cu atribuții de control, prevăzută în această normă de agravare.

Conchizând, Curtea în temeiul art.

334 C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică a faptei săvârșite de

inculpatul M.A.G. din infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen.

raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea prevăzută de

art. 254 alin. (1), 2 C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr.

78/2000, text de lege în baza căruia va stabili pedeapsa.

Întrucât recursul procurorului sub

acest aspect nu îl vizează și pe inculpatul C.D.I., aflat în situație identică,

Curtea nu se va pronunța și în privința faptei acestuia, încadrată juridic numai

în prevederile art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 78/2000.

aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este condiționată

de cuantumul pedepsei principale, care trebuie să fie închisoarea de cel puțin

2 ani, fie că este vorba de aplicarea obligatorie, fie facultativă, a pedepsei

complementare.

În raport de aceste dispoziții, în

cauză a fost aplicată greșit pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. inculpatului M.A.G. pe o durată de

2 ani, urmare a condamnării acestuia la pedeapsa de 1 an închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000

raportat la art. 289 C. pen.

celor trei inculpați prin interzicerea tuturor drepturilor prevăzute de art. 64

C. pen. este greșită, instanța neținând seama de criteriile prevăzute de art.

71 C. pen. și practica judiciară în materie.

Curtea va restrânge conținutul

pedepselor accesorii aplicate la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pentru inculpații M.A.G.

și C.D.I. și la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru inculpatul B.U.

M.A.G. și C.D.I. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită sunt greșit

individualizate, impunându-se majorarea acestora.

Instanța a aplicat pedepse sensibil

diferite celor doi inculpați în considerarea contribuției fiecăruia la

săvârșirea acestei infracțiuni și a conduitei lor procesuale.

Această diferențiere este

justificată, însă se impune majorarea pedepselor prin reevaluarea criteriilor

de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. pentru ca sancțiunile să

răspundă scopului acestora, prevăzut de art. 52 C. pen., al prevenirii

săvârșirii de infracțiuni.

Tratamentul sancționator mai sever

se impune având în vedere, pe de o parte, împrejurările legale de agravare

determinate de calitatea inculpaților și modalitățile faptice, de abuzarea de

prerogativele funcțiilor de către aceștia, cu ridicat grad de pericol social

concret.

Se apreciază că pedeapsa aplicată

inculpatului B.U., față de rolul și contribuția acestuia la săvârșirea faptei,

este corect individualizată.

În recursul inculpatului B.U.,

Curtea apreciază că interzicerea dreptului acestui inculpat, ca pedeapsă

complementară și pedeapsă accesorie, de a alege, prevăzut de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza I C. pen., este neîntemeiată, ingerința nefiind justificată și

proporțională cu gravitatea faptei.

De urmare, conținutul pedepselor

complementară și accesorie va fi restrâns la interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În recursul inculpatului M.A.G. va

fi înlăturată pedeapsa complementară aplicată acestuia pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la

art. 289 C. pen. (pentru motivele dezvoltate sub pct. 2 la recursul D.N.A.).

Asemenea, va fi restrâns conținutul

pedepsei complementare și al celei accesorii la interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În recursul inculpatului C.D.I. va

fi restrâns, de asemenea, conținutul pedepsei complementare și al celei

accesorii la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

Pentru toate celelalte motive,

recursurile inculpaților M.A.G., C.D.I. și B.U. se învederează ca neîntemeiate.

În considerarea motivelor de recurs

scrise ale D.N.A., Curtea constată că greșit instanța a dispus restituirea de

către inculpatul B.U. a sumei de 5.000 euro către martorul A.D.A.M. și a sumei

de 900 euro către D.N.A.

Corect, în baza probelor

necontestate, se impune restituirea echivalentului în RON a sumei de 5.000 euro

către martorul A.K., acesta fiind cel care a remis suma, din fonduri proprii,

inculpatului B.U.

Tot la echivalentul în RON a sumei

de 900 euro urmează să fie obligat inculpatul B.U. să restituie D.N.A., plățile

pe teritoriul României efectuându-se în moneda națională.

Din pedepsele aplicate inculpaților

M.A.G., C.D.I. și B.U. urmează să fie deduse durata reținerii și arestării

preventive de la 29 aprilie 2009 la 23 martie 2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. și

inculpații M.A.G., C.D.I. și B.U. împotriva Deciziei penale nr. 378 din 18

decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Casează decizia atacată numai cu

privire la greșita încadrare juridică, individualizare a pedepselor și aplicare

a dispozițiilor art. 255 alin. (5) C. pen.

Înlătură aplicarea dispozițiilor

art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen. și repune

pedepsele stabilite pentru inculpatul M.A.G. în individualitatea lor,

respectiv:

- 3 ani și 10 luni închisoare și 3

ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a), b), c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 254 alin.

(2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

- 1 an închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000

raportat la art. 289 C. pen.

În temeiul art. 334 C. proc. pen.

schimbă încadrarea juridică pentru inculpatul M.A.G. din infracțiunea prevăzută

de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr.

78/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat

la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, text de lege în baza căruia îl

condamnă pe inculpat la 4 ani și 6 luni înch