ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1107/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 378 din 18 decembrie 2009 Curtea de Apel București i-a condamnat pe inculpații: - M.A.G., cetățenia română, studii superioare, ofițer de poliție, căsătorit, fără antecedente penale - în baza art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, la 3 ani și 10 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.; - în baza art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., la 1 an închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. a dispus ca inculpatul M.A.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 10 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 3 ani. - C.D.I., cetățenia română, studii superioare, ofițer de poliție, căsătorit, fără antecedente penale - în baza art. 254 alin. (1) C. pen. [ prin schimbarea încadrării juridice din art. 254 alin. (2) C. pen.] raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, la 3 ani și 4 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. - B.U., cetățenia română, studii medii, căsătorit, fără antecedente penale - în baza art. 26 C. pen.

raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. [ prin schimbarea încadrării juridice din art. 254 alin. (2) C. pen.] și la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, la 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b C. pen. A făcut aplicația art. 71 și art. 64 C. pen. față de toți inculpații. A menținut starea de arest pentru cei 3 inculpați și a dedus prevenția de la 29 aprilie 2009 la zi. A anulat înscrisurile falsificate. Inculpatul B.U. a fost obligat să restituie martorului A.D.A.M. suma de 5000 euro și către D.N.A. a sumei de 900 euro. Inculpații au fost obligați, fiecare, la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța a reținut, în fapt, că la data de 16 aprilie 2009 martorul A.D.A.M.

a formulat un denunț la D.N.A., susținând că în perioada martie - aprilie 2009, doi ofițeri de poliție i-au solicitat, prin intermediul numitului "G.", o cunoștință a denunțătorului, suma de 30.000 euro pentru a soluționa favorabil un dosar în care acesta ar fi fost cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni de natură economică. Urmare a verificărilor efectuate, au fost identificați cei doi ofițeri de poliție, respectiv inspectorii principali M.A.G. și C.D.I., ambii din cadrul B.C.C.O.

București - Serviciul de Combatere a Finanțării Terorismului și Spălării Banilor, precum și intermediarul acestora, numitul B.U., zis "G." Cercetările efectuate au stabilit că cei doi ofițeri de poliție, ajutați de B.U., au conceput un plan infracțional prin care, folosindu-se de autoritatea și experiența profesională, să obțină în mod rapid o sumă de bani necuvenită, prin încălcarea, deliberat, a atribuțiilor de serviciu în ce privește culegerea de informații pentru prevenirea și descoperirea infracțiunilor. După ce au efectuat față de denunțător și alți cetățeni străini verificări specifice activității informative, ofițerii au convenit să-i ceară martorului A.D.A.M. o sumă de bani pentru a dispune o soluție nelegală.

De urmare, în cursul lunii martie 2009 inculpatul B.U. l-a contactat pe A.D.A.M., comunicându-i că ofițeri de poliție specializați în investigarea infracțiunilor de crimă organizată efectuează cercetări față de el cu privire la săvârșirea infracțiunilor de spălare de bani și trafic de persoane și că aceștia și-au exprimat disponibilitatea de a pronunța o soluție favorabilă. În acest scop, inculpatul B.U. s-a oferit să intermedieze o întâlnire între A.D.A.M. și ofițerii de poliție cu privire la situația juridică a denunțătorului. După câteva zile, inculpatul B.U. l-a contactat pe martorul A.D.A.M. și împreună s-au deplasat la piscina Hotelului M.X. pentru a se întâlni cu cei doi polițiști. În motivarea alegerii locului de întâlnire, inculpatul B.U.

a arătat că ofițerii de poliție doreau să aibă siguranța că martorul nu are asupra sa tehnică de înregistrare. Fără a-și declina identitatea, inculpații M.A.G. și C.D.I. i-au precizat denunțătorului la întâlnire în piscină, că sunt ofițeri de poliție la "crimă organizată" și că efectuează față de el cercetări privind săvârșirea unor infracțiuni grave de natură economică și criminalitate organizată, oferindu-se să-i prezinte ulterior dosarul pentru a se convinge de gravitatea acuzațiilor. Pentru a se proteja, ofițerii de poliție inculpați au impus reguli stricte în relația cu denunțătorul, între care evitarea în discuții de a face referiri la sume de bani, la calitatea lor de polițiști și întâlniri directe cât mai puține.

Aceste "condiții" rezultă din înregistrările ambientale ale discuțiilor inculpaților B.U. și C.D.I. La câteva zile după întâlnirea din piscina Hotelului M.X., inculpatul B.U. a intermediat întâlnirea denunțătorului A.D.A.M. cu cei doi ofițeri de poliție în sediul B.C.C.O. București, în biroul acestora. Pentru a se asigura că nu are asupra sa tehnică de înregistrare, inculpații M.A.G. și C.D.I. l-au percheziționat corporal pe martorul A.D.A.M., ridicând de la acesta toate obiectele deținute, pe care le-au depozitat într-un fișet. În continuare ofițerii de poliție i-au prezentat denunțătorului un dosar ce conținea mai multe înscrisuri referitoare la verificări ale unor societăți la Oficiul Registrului Comerțului, precum și fotografii cu datele de identitate ale unor rude ale martorului și alți cunoscuți, cetățeni irakieni, precizându-i că aceste persoane săvârșesc infracțiuni de natură economică, iar beneficiile i le transmit martorului.

În continuare inculpații i-au comunicat denunțătorului că faptele sunt grave însă ei au posibilitatea să dispună o soluție favorabilă, stabilind ca în zilele următoare să fie înștiințat prin intermediul inculpatului B.U. cum se va proceda cu dosarul. Cu ocazia percheziției din biroul inculpaților, din data de 29 aprilie 2009, dosarul cu înscrisurile sus-menționate a fost găsit în biroul inculpatului M.A.G., iar datele din aceste înscrisuri au fost identificate și în memoria laptop-ului aceluiași inculpat. După câteva zile de la această întâlnire, inculpatul B.U. i-a comunicat martorului A.D.A.M. că ofițerii de poliție cer 30.000 euro pentru soluționarea favorabilă a dosarului. De la acest moment între inculpatul B.U.

și martorul A.D.A.M. au avut loc mai multe contacte pentru solicitarea sumei de 30.000 euro, cerută de inculpatul M.A.G. Întrucât martorul amâna, din lipsă de fonduri, remiterea sumei, inculpatul B.U. i-a prezentat varianta plății în tranșe, însă prima sumă să fie de 5.000 euro, cu explicația că ofițerii de poliție vor o garanție că discuțiile anterioare au finalitate în interes reciproc. În aceste împrejurări, denunțătorul, prin intermediul martorului A.K., i-a remis inculpatului B.U. suma de 5.000 euro, cu mențiunea că intermediarul nu cunoștea în acel moment scopul plății. Acest fapt material, de remitere a sumei de 5.000 euro, este susținut de martorii A.D.A.M. și A.K. și confirmat în convorbirile în mediu ambiental înregistrate în perioada 16 - 29 aprilie 2009, de către inculpații B.U.

și C.D.I. Presiunile inculpatului B.U. asupra denunțătorului pentru a da și diferența de bani până la 30.000 euro au continuat, cu motivarea solicitărilor insistente ale ofițerilor de poliție. La una dintre întâlnirile celor doi, inculpatul B.U. l-a apelat telefonic pe inculpatul M.A.G. și i-a înmânat telefonul denunțătorului A.D.A.M. pentru a discuta cu ofițerul de poliție inculpat. Susținerile anterioare ale inculpatului B.U. referitoare la insistențele polițiștilor de a li se remite banii au fost astfel confirmate, inculpatul M.A.G. cerându-i denunțătorului să remită suma pretinsă, exprimându-și nemulțumirea că nu a primit toți banii. La data de 14 aprilie 2009 inculpatul B.U. l-a contactat pe denunțătorul A.D.A.M.

și i-a propus să-l însoțească la o întâlnire cu ofițerul M.A.G., la un restaurant ales de polițist în zona T.N. La această întâlnire a participat și martorul A.K. și în cadrul căreia inculpatul M.A.G. a adus vorba de bani, cerând să fie plătiți în două zile, altfel urmând să-l acuze pe denunțător de infracțiuni mult mai grave. Și aceste discuții sunt confirmate prin probe, respectiv declarațiile martorului A.K. și datele ce rezultă din discuțiile purtate de inculpatul B.U. cu denunțătorul, înregistrate în zilele de 16, 17 și 29 aprilie 2009. În aceste împrejurări, la data de 16 aprilie 2009 numitul A.D.A.M. a formulat denunț la D.N.A. împotriva ofițerilor de poliție M.A.G. și C.D.I., precum și a numitului B.U., dată de la care toate discuțiile telefonice, cât și cele purtate în mediu ambiental de către inculpați și denunțător în legătură cu prezenta cauză, au fost înregistrate în baza autorizațiilor emise legal.

În chiar momentul depunerii denunțului, A.D.A.M. a fost sunat de inculpatul B.U., care i-a solicitat să se întâlnească cu ofițerii de poliție, în sediul poliției, pentru ca denunțătorul să vadă soluția dispusă față de el. Mai întâi denunțătorul s-a întâlnit cu inculpatul B.U. în localul "G.C." situat în apropierea B.C.C.O. - București, de unde acesta din urmă l-a sunat pe inculpatul M.A.G. stabilind să se vadă în 10 - 15 minute în localul "C.C.", amplasat vizavi de sediul aceleiași B.C.C.O. În aceste împrejurări inculpatul B.U. a aranjat întâlnirea denunțătorului cu inculpatul M.A.G., ofițerul de poliție preluându-l pe A.D.A.M. de la intrarea în sediul B.C.C.O. București și conducându-l în biroul său.

Aici, după ce și-a luat măsurile de prevedere, respectiv o verificare corporală a martorului, ridicarea obiectelor găsite și depozitarea lor într-un fișet, inculpatul M.A.G. i-a arătat și i-a citit martorului denunțător un referat de clasare din 15 aprilie 2009 din care rezultă că s-au efectuat cercetări față de el, dar că nu au fost identificate aspecte de natură penală, propunând clasarea lucrării. În cursul acestor discuții denunțătorul l-a întrebat pe ofițer dacă G. "i-a dat ăia 5.000", răspunsul fiind "Nu discutăm (...) nu discutăm lucrurile astea, acum. Când e gata, da?" Referatul de clasare, citit de inculpatul M.A.G. denunțătorului, a fost găsit în biroul ofițerului sus-numit cu ocazia percheziției efectuate la 29 aprilie 2009. După părăsirea biroului, denunțătorul a fost sunat repetat de inculpatul B.U., care i-a cerut să indice data la care vor fi remiși banii celor doi ofițeri, fapt de care depinde emiterea soluției în dosar.

Din aceste discuții, ca de altfel și din cele precedente, rezultă fără echivoc rolul de intermediar al inculpatului B.U. în transmiterea cererilor ofițerilor de poliție de achitare a unor sume de bani pentru a se adopta o soluție favorabilă denunțătorului în lucrarea în curs de verificare, dar și preocuparea ofițerilor de poliție de a evita contactul și discuțiile directe cu denunțătorul. Tot în ziua de 16 aprilie 2009 inculpatul B.U., după aranjarea întâlnirii denunțătorului cu inculpatul M.A.G., l-a apelat telefonic pe inculpatul C.D.I., aducându-i la cunoștință rezultatul discuțiilor celor doi, inculpatul C.D.I. întrebând dacă "au pus la cale botezul", primind răspunsul de la B.U. "în sfârșit!

Au fixat data nunții, a rămas acum să vedem." Este de menționat că inculpatul C.D.I. se afla la acea dată în județul Bihor, acesta revenind în București la 28 aprilie 2009. A doua zi, în data de 17 aprilie 2009, inculpatul B.U. a aflat de la denunțător că nu poate plăti suma pretinsă decât după Paște, fapt pe care l-a adus, separat, la cunoștința ofițerilor de poliție. În cadrul acestei întâlniri inculpatul B.U. i-a cerut denunțătorului să vorbească la telefon cu inculpatul M.A.G. pentru a-i confirma acestuia că va trimite banii marți, 21 aprilie 2009, după Paște. Denunțătorul, în discuția scurtă purtată pe telefonul inculpatului B.U., i-a confirmat ofițerului de poliție că se va întâlni cu G. marți la 10, primind drept răspuns un avertisment "sper să nu fie nicio surpriză, da?" În aceeași zi, după despărțire, inculpatul B.U.

l-a sunat din nou pe denunțătorul A.D.A.M., solicitându-i să-i remită 2000 euro din suma rămasă de plată. După mai multe negocieri telefonice, A.D.A.M. i-a confirmat inculpatului că a reușit să facă rost de 900 euro, bani care i-au fost dați inculpatului B.U. în localul denunțătorului, iar acest moment fiind înregistrat audio și video în baza autorizațiilor legale. La data de 21 aprilie 2006, data stabilită pentru remiterea banilor, inculpatul M.A.G. a avut o discuție cu inculpatul B.U., care i-a comunicat că nu a primit nimic. De urmare, inculpatul B.U. s-a deplasat la localul denunțătorului A.D.A.M., punându-l pe acesta din urmă în legătură telefonică cu inculpatul M.A.G.. Ofițerul de poliție i-a cerut denunțătorului să lase banii inculpatului B.U., liniștindu-l pe denunțător în privința dosarului, care va fi închis în cel mai scurt timp.

O nouă întâlnire a avut loc la data de 22 aprilie 2009 între inculpatul B.U. și martorii A.D.A.M. și A.K. la cafeneaua "G.C.", precedată însă de o discuție telefonică a inculpatului sus-numit cu ofițerul de poliție M.A.G., în cursul căreia s-a făcut aranjamentul ca la întâlnire să vină și polițistul. Astfel că, în timp ce inculpatul B.U. discuta cu martorii, în cafenea și-a făcut apariția inculpatul M.A.G., care în cele din urmă a venit la masa acestora și în schimbul de replici, referitor la prezența sa în local, le-a precizat că "în viața asta nimic nu este întâmplător". În seara de 22 aprilie 2009 inculpatul M.A.G. a părăsit România cu destinația Dublin-Islanda, revenind în țară în seara de 29 aprilie 2009. În această perioadă discuțiile pentru a-l convinge pe denunțător, prin intermediar, să achite integral suma de 30.000 euro au fost continuate de inculpatul C.D.I., care, începând cu data de 27 aprilie 2009 a fost sunat de mai multe ori de inculpatul B.U.

Pe de altă parte, la data de 27 aprilie 2009 inculpatul C.D.I. l-a sunat pe inculpatul M.A.G. în Islanda pentru a se pune de acord în privința explicațiilor oferite denunțătorului referitoare la soluția din lucrare. La data de 29 aprilie 2009 s-a realizat întâlnirea în localul "G.C." între martorii A.D.A.M. și A.K., pe de o parte și inculpații B.U. și C.D.I., pe de altă parte. Prezența martorului A.K. era justificată de faptul că ofițerii de poliție efectuaseră verificări și față de acesta, fiind astfel interesat de soluția dată de polițiști. Convorbirile purtate la această întâlnire au fost înregistrate și ele confirmă punctual aspectele relatate de A.D.A.M. prin denunțul formulat. Cu acest prilej, inculpatul C.D.I.

a confirmat că el și colegul M.A.G. au pretins denunțătorului suma de 30.000 euro, din care au primit, în două tranșe, sumele de 5.000 euro și, respectiv, 900 euro, solicitând diferența de 24.100 euro. În ce privește stadiul lucrării, inculpatul C.D.I. a arătat că "e rezolvată, așteaptă să fie rezolvată și problema noastră și să-i dea drumul. Este făcut (...) referatul acela. Doar că am așteptat să văd dacă (...) ori închidem, ori dacă nu dăm drumul (...) asta e". Inculpatul C.D.I. le-a descris celor prezenți modul în care ofițerii de poliție au acționat pentru efectuarea verificărilor, traseul lucrării, procedura închiderii acesteia la poliție și condițiile în care poate ajunge la parchet. Referindu-se la implicarea colegului său, inculpatul M.A.G., inculpatul C.D.I.

a precizat că vorbește și în numele acestuia "nu, nu e vorba de așa ceva, hai, mă, ce naiba, eu îți spun din start, deci, eu, da, și vorbesc în numele meu, ok! Nu vorbesc și în numele lui, da, vorbesc și în numele lui, al colegului, pentru că, na, până la urmă lucrăm împreună". Măsurile de prevedere luate de ofițerii de poliție sunt explicate de inculpatul C.D.I.: "Ideea care a fost? (...) Unde se vorbește (...) sau așa (...) Colegul meu nu a avut încredere să dezbată subiectul. Deci nu a avut încredere. Și cum să zic. Nici eu, sincer, acuma vorbim sincer. Nici eu nu am încredere prea mare, atâta doar că mă știu cu el (B.U.) de mulți ani. Și încrederea mea pleacă de aici. În alte circumstanțe discuția nu are loc, credeți-mă.

Nu are loc nicio discuție". Inculpatul C.D.I. a impus ca suma de 24.100 euro să fie dată inculpatului B.U., făcând împreună cu denunțătorul calculul acesta, după care a părăsit cafeneaua. La scurt timp după plecarea polițistului, inculpatul B.U. a stabilit cu martorul A.K. să îi remită suma de 24.100 euro în holul unui imobil din apropierea localului "G.C.". Cu prilejul remiterii sumei, organul de urmărire penală a realizat constatarea în flagrant a infracțiunilor, suma fiind găsită asupra inculpatului B.U. Efectuându-se o percheziție în biroul în care își desfășurau activitatea ofițerii de poliție, în spațiul aparținând inculpatului M.A.G. a fost identificat dosarul care conținea verificările efectuate de polițiști și care a fost prezentat denunțătorului A.D.A.M.

Conform fișelor posturilor ofițerilor de poliție M.A.G. și C.D.I., aceștia "acționează pentru culegerea de informații în vederea cunoașterii, prevenirii și descoperirii infracțiunilor și autorilor acestora". Inculpații M.A.G. și C.D.I. au acționat în exercitarea acestor atribuțiuni de serviciu pentru a strânge informații privind pe denunțătorul A.D.A.M., A.K. și alți cetățeni străini. Deși procedurile legale impun ca după strângerea informațiilor și analizarea acestora, să se formuleze propuneri, respectiv de închidere și clasare a lucrării dacă nu se confirmă aspecte de natură penală sau de confirmare a cercetărilor într-un dosar penal, cei doi ofițeri de poliție inculpați au pretins denunțătorului suma de 30.000 euro pentru a nu concretiza verificările prin dispunerea unei soluții legale.

Cu ocazia percheziției au fost identificate între documentele ridicate din biroul inculpatului M.A.G. două înscrisuri, intitulate "Notă" ambele având nr. X din 16 noiembrie 2008 și respectiv "Referat cu propunere de clasare", datat 15 aprilie 2009, cu antetul B.C.C.O. - București, care au conținut nereal. Numărul sus-menționat a fost atribuit de B.C.C.O. - București în cursul anului 2006 unei lucrări informative cu conținut total diferit de cel al lucrării din cauză. Inculpatul M.A.G. a recunoscut că a întocmit în fals referatul prin care a atestat existența și propunerea de clasare a unei lucrări privind pe denunțător. Inculpatul M.A.G. s-a prevalat de dreptul prevăzut de art. 70 alin. (2) C. proc.

pen., refuzând să dea declarații în cursul urmăririi penale, însă în fața instanței a declarat că l-a cunoscut pe inculpatul B.U. prin intermediul colegului său C.D.I., fiind interesat să culeagă informații despre cetățenii străini, în conformitate cu atribuțiile de serviciu. Admițând că a participat la întâlnirile din datele și locațiile arătate prin actul de sesizare, inculpatul M.A.G. a susținut că nu a urmărit niciun folos material. Inculpatul C.D.I. și-a menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale și a arătat că, profitând că era coleg de birou cu inculpatul M.A.G. și cunoscând de întâlnirea acestuia cu martorul denunțător A.D.A.M., pe care, de altfel, el a și intermediat-o cu ajutorul inculpatului B.U.

și care a avut loc la hotelul M.X., s-a înțeles cu acest din urmă inculpat să obțină de la denunțător suma de 30.000 euro, cunoscând că denunțătorul nu avea dosar de cercetare și avea o situație materială bună. Același inculpat a susținut că inculpatul M.A.G. nu a cunoscut de înțelegerea sa cu inculpatul B.U. pentru a obține bani de la martor și nici nu au avut intenția de a împărți banii cu inculpatul M.A.G. Aceleași susțineri le-a făcut și inculpatul B.U., care a arătat că a avut înțelegerea numai cu inculpatul C.D.I. Instanța a înlăturat aceste apărări și stare de fapt susținută de inculpați, apreciind ca subiective declarațiile acestora, menite să înlăture răspunderea penală a unuia dintre ei și de a obține, prin schimbarea încadrării juridice, un regim sancționator mai blând.

Întregul material probator - arată instanța de fond - necontestat de inculpați, confirmă vinovăția acestora în săvârșirea infracțiunilor, fiind, astfel, nominalizate declarațiile martorilor A.D.A.M., A.K., M.I.M., T.F., B.B., N.E.C., B.V.L., procesul-verbal de consemnare a denunțului oral din 16 aprilie 2009, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 29 aprilie 2009, planșele foto, adresele D.G.C.C.O., procesele-verbale de redare în formă scrisă a conținutului convorbirilor telefonice. Instanța a mai constatat că încadrarea juridică în prevederile art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, pentru inculpatul C.D.I., este greșită, întrucât acesta, conform fișei postului, nu avea și atribuții de control, astfel încât, făcând aplicația art. 334 C. proc.

pen., a schimbat încadrarea juridică reținută prin actul de sesizare în dispozițiile art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Faptic, s-a reținut că infracțiunile de luare de mită, săvârșite de inculpații M.A.G. și C.D.I. și, respectiv, de complicitate la luare de mită săvârșită de inculpatul B.U., s-au consumat în momentul în care cei trei inculpați s-au întâlnit cu martorul denunțător la hotelul M.X. și acesta din urmă a fost de acord să plătească suma de 30.000 euro. La individualizarea pedepselor instanța, conform motivării, a ținut seama de împrejurările concrete ale comiterii faptelor, contribuția reală a fiecărui inculpat la săvârșirea acestora și conduita lor în cursul procesului.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. și inculpații M.A.G., C.D.I. și B.U. În recursul parchetului hotărârea a fost criticată pentru: 1. - greșita încadrare juridică a faptei de luare de mită reținută în sarcina inculpatului M.A.G. în prevederile art. 254 alin. (2) C. pen., motivat de constatarea săvârșirii faptei "de un funcționar cu atribuții de control", în condițiile în care acest inculpat, deși avea și atribuții de control, nu a comis infracțiunea în legătură cu aceste atribuții, astfel încât se impunea reținerea încadrării în dispozițiile art. 254 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; 2. - nelegala aplicare a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 64 C. pen., alături de pedeapsa principală a închisorii de 1 an pentru infracțiunea prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., inculpatului M.A.G.; 3. - greșita aplicare a pedepsei complementare a interzicerii exercitării dreptului electoral de a alege, prev. de art. 64 lit. a) teza I C. pen., inculpatului B.U.; 4. - omisiunea individualizării pedepselor accesorii a interzicerii exercitării unor drepturi, aplicate celor trei inculpați; 5. - reindividualizarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.

aplicată celor doi polițiști, în sensul de a fi menționată explicit interdicția exercitării acestei profesii; 6. - omisiunea aplicării sancțiunii confiscării speciale a sumelor de 5.000 euro și respectiv 900 euro de la inculpatul B.U.; 7. - greșita individualizare a pedepselor principale aplicate celor trei inculpați, impunându-se majorarea acestora. Prin concluziile orale, procurorul de ședință a susținut numai motivele de recurs de sub pct. 1, 2, 4 și 7, renunțând la celelalte motive scrise. Inculpatul M.A.G., personal și prin apărător, a solicitat achitarea, susținând că nu a pretins, nu a primit vreo sumă de bani și nici nu a avut cunoștință de faptele celorlalți inculpați, neexistând probe împotriva sa.

Inculpatul C.D.I., personal și prin apărător, a invocat nulitatea urmăririi penale, efectuată de un organ necompetent și a solicitat în temeiul art. 332 C. proc. pen. restituirea dosarului la organul competent, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București pentru refacerea urmăririi penale. Sub acest motiv s-a susținut că fapta săvârșită de inculpați se încadrează legal în prevederile art. 215 C. pen., cu o pagubă de până la 1.000.000 euro, astfel că aceasta nu este dată în competența de urmărire a D.N.A., conform dispozițiilor art. 13 din O.U.G. nr. 43/2002. Același inculpat a mai arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice, decât prin considerente, fără vreo mențiune în dispozitiv și, de asemenea, că nu s-a pronunțat cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar.

În subsidiar, inculpatul C.D.I. a solicitat reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. Inculpatul B.U. a solicitat, personal și prin apărător, casarea hotărârii și trimiterea cauzei pentru refacerea urmăririi penale la procuror în considerarea încadrării juridice în prevederile art. 215 alin. (1) C. pen., apreciată ca legală față de conținutul faptelor comise de inculpații ofițeri de poliție, la săvârșirea cărora este reținută participarea sa sub forma complicității. Sub alt motiv, s-a susținut că instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate, reproducând in extenso probele administrate în cursul urmăririi penale, iar cu privire la cele administrate în cursul cercetării judecătorești limitându-se doar la a le enumera, solicitând, de urmare, trimiterea cauzei pentru rejudecare.

Același motiv - se arată în continuare - susține și critica privind nemotivarea soluției. S-a mai arătat că greșit s-a dispus anularea înscrisurilor întrucât acestea aveau doar o existență de fapt și nu de drept, neproducând consecința juridică, că în mod nelegal a fost aplicată pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza I C. pen. și nu a fost individualizată pedeapsa accesorie și, în fine, în subsidiar, că pedeapsa a fost greșit individualizată, neținând seama că acest inculpat a avut calitatea de intermediar și executant al voinței și intereselor coinculpaților ofițeri de poliție. Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, în raport de cazurile de casare invocate, respectiv cele prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 1, 9, 10, 14, 17, 17 1 și 18 C. proc.

pen., dar și din oficiu, sub toate aspectele, în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile declarate în cauză sunt fondate, pentru cele ce vor fi arătate în continuare. Mai întâi, sub aspectul situației de fapt, Înalta Curte constată că aceasta a fost corect reținută de instanța de fond, pe bază de probe legal administrate în cursul urmăririi penale și verificate nemijlocit în cel al judecății, cu respectarea regulilor procesuale ale publicității și oralității. Din materialul probator rezultă fără echivoc că inculpații M.A.G. și C.D.I., ofițeri de poliție în cadrul B.C.C.O.

- București - Serviciul de Combatere a Finanțării Terorismului și Spălării Banilor, folosindu-se de experiența profesională, informațiile și datele culese în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au conceput și pus în aplicare un plan de obținere pentru sine de bani de la denunțătorul A.D.A.M., cetățean irakian, cu afaceri în România din anul 1997 în domeniu comercial, prin încălcarea, cu știință, a îndatoririlor profesionale relative la valorificarea, conform procedurii, a datelor culese în munca informativă. Urmărirea penală a fost declanșată de denunțul formulat la 16 aprilie 2009 de către A.D.A.M., întregit apoi cu denunțul numitului A.K. din 22 aprilie 2009, persoană implicată și care a conștientizat de la această dată natura penală a acțiunilor polițiștilor.

În considerarea aceleiași experiențe profesionale, inculpații ofițeri polițiști și-au luat măsuri speciale de protejare, folosindu-se de un intermediar, respectiv inculpatul B.U., prin care au "negociat" prețul încălcării obligațiilor profesionale, stabilind locuri de întâlnire "curate" (piscina hotelului M.X., propriul birou din instituție ș.a.) și impunând în discuțiile telefonice evitarea - cu unele scăpări - abordării subiectului referitor la bani. Procesele-verbale de redare a înregistrărilor convorbirilor telefonice și a celor ambientale dintre inculpați precum și ale acestora cu denunțătorul A.D.A.M. sunt relevante sub aspectul dovedirii participării celor trei inculpați în formele reținute de instanța de fond, cu intenție, la determinarea martorului denunțător să achite suma de 30.000 euro, pretinsă pentru a clasa lucrarea de verificare cu privire la activitatea acestuia din urmă și a altor cetățeni străini.

Din conținutul acestora rezultă, în ansamblu, pe de o parte, rolul intermediarului inculpat B.U. în transmiterea cererilor inculpaților M.A.G. și C.D.I. referitoare la remiterea sumei pretinse, insistențele în urgentarea plății, în aranjarea întâlnirilor denunțătorului cu ofițerii de poliție la biroul acestora și în alte locuri pentru a-i da garanțiile că, oferind suma pretinsă, nu va mai avea probleme iar, pe de altă parte, grija inculpatului intermediar de a-i informa pas cu pas pe cei doi polițiști în legătură cu data, succesiv amânată, de remitere a banilor, motivat de dificultățile de procurare a acestora. Astfel, conform celor ce rezultă din procesele-verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice din datele de 16 și 17 aprilie 2009, denunțătorul A.D.A.M.

i-a comunicat inculpatului B.U., referitor la procurarea banilor, că nu-i poate retrage de la R.B. decât luni, acesta din urmă atenționându-l că "luni nu se lucrează, măi!" (dosar urmărire penală). Această știre a și fost comunicată, după 22 minute, telefonic, de către inculpatul B.U. inculpatului M.A.G., răspunsul acestuia fiind: "Bine! Vezi cum e, să fie bine!" (dosar urmărire penală). Mai apoi, la câteva minute, are loc o discuție telefonică în trei, respectiv a inculpaților B.U., M.A.G. și denunțătorul A.D.A.M., în cadrul căreia denunțătorul îl informează pe inculpatul M.A.G.: "Deci mă întâlnesc cu G. (inc. B.U. - n.n.) (...) a (...) marți la zece", răspunsul fiind: "Bine! Bine! Sper să nu fie nicio surpriză, da?" (dos.

urm. pen.). Cu aceeași grabă inculpatul B.U. ("G.") îl informează telefonic și pe inculpatul C.D.I.: "A rămas pentru (...) marți. Dacă (...)" (dos. urm.). Potrivit procesului-verbal de redare în formă scrisă a conținutului discuției purtate în mediu ambiental la data de 16 aprilie 2009, în biroul inculpatului M.A.G. cu denunțătorul A.D.A.M. (întâlnire aranjată de inculpatul B.U. pentru ca denunțătorul să se convingă de clasarea lucrării ce îl privește), are loc următorul dialog: - M.A.G.: Fii atent! Asta-i lucrarea ta! Vezi? E data de ieri. Am rezolvat-o prin cinșpe aprilie două mii nouă. Uite, am lucrarea: Secret, numărul ăsta care a fost înregistrat - A.D.A.M. (...) - A.D.A.M.: Așa (...) - M.A.G.: Am spus!

Tu mi-ai zis să fie exact ce-a zis ăla, așa și la urmă, am spus: "De unde rezultă că aspectele care au făcut obiectul verificării în cadrul prezentei lucrări să (...) nu se confirmă (...)", așa, "propun clasarea lucrării". Deci, clasarea lucrării, poți să întrebi și tu ce înseamnă! Adică nu (...) … - A.D.A.M.: Deci, eu am vorbit cu G. (...) - M.A.G.: Da! Deci, ca să fiu sincer, fii atent! Eu nu mai cred. Când nu mai suntem noi prieteni, da e (...) o să fie supărată multă lume, dacă cumva faci vreo surpriză cu mine și nu te ții de (...) - A.D.A.M.: Cum să nu mă țin de cuvânt, dacă e (...) - M.A.G.: Corect! - A.D.A.M.: Nu știu, că acuma am înțeles! G. v-a dat ăia cinci mii? - M.A.G.: Nu discutăm (...) nu discutăm lucrurile astea, acum.

Când e gata, da? - A.D.A.M.: Cum vreți! … - A.D.A.M.: (...) Asta nu mă interesează: dacă v-a dat, nu v-a dat banii, dar eu, acuma, sunt strâns (...) - M.A.G.: Eu vreau (...) vii cu toate, că vreau să (...) rău de tot! Te ajut pe tine să (...) - A.D.A.M.: Încerc. Dacă încerc eu, ce rezolv? Oricum, eu, dacă, să zicem, de exemplu, nu sunt mâine, luni e O.K.? - M.A.G.: (...) ești tu serios? - A.D.A.M.: Eu, eu, eu fac tot posibilul! Eu fac tot posibilul și strâng! - M.A.G.: (...) Eu sper. Da știi ce (...) mie mi-e teamă! Doamne ferește de ceva, ai văzut ce se întâmplă? Eu sper să nu fi făcut, Doamne ferește, ceva! Știi la ce mă refer? - A.D.A.M.: Nu, nu, păi am (...) - M.A.G.: Să fii cu ceva (...) Nu sunt singur pe lume!

Nu riști (...) Doamne ferește (...) Aceste convorbiri telefonice ale inculpatului M.A.G., fie cu inculpatul B.U., fie cu denunțătorul, precum și celelalte redate prin procesele-verbale ale organului de urmărire penală, la care se face referire în hotărârea instanței, se coroborează și cu alte mijloace de probă care formează convingerea săvârșirii, de către inculpatul M.A.G., a infracțiunii de luare de mită împreună cu inculpatul C.D.I. Astfel, alături de denunțul și declarațiile martorului A.D.A.M., care susține constant că tratativele le-a purtat cu ambii ofițeri de poliție, care împreună i-au solicitat banii pentru închiderea lucrării ce îl privea, în cauză a fost ascultat și martorul A.K., implicat inițial fără să cunoască realitatea faptelor, iar mai apoi fiind pus la curent cu detaliile.

Din declarația acestuia - dosar urm. - menținută în instanță, rezultă, printre altele, că a participat la întâlnirea de la restaurantul din zona T.N. cu inculpații B.U. și M.A.G., însoțindu-l pe A.D.A.M., ocazie cu care polițistul și-a exprimat nemulțumirea că nu a primit banii, cerându-i acestuia din urmă ca în 2 - 3 zile să facă rost de restul de bani. Inculpatul B.U., în declarația dată în fața judecătorului învestit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă, confirmă întâlnirea celor doi ofițeri de poliție la piscina hotelului cu A.D.A.M., unde s-a discutat despre dosar și despre "taxa" de 30.000 euro pe care el urma să o primească și să o dea mai departe polițiștilor (dosar urm.).

Asemenea, a recunoscut că a primit în două tranșe, sumele de 5.000 euro și, respectiv, 900 euro, pe care trebuia să-i remită celor doi polițiști, fapt nerealizat întrucât aceștia au fost plecați un timp din București. Inculpatul C.D.I. recunoaște săvârșirea faptei, susținând versiunea comiterii acesteia împreună cu inculpatul B.U., fără știința inculpatului M.A.G., care nu ar fi implicat. Justificat instanța a înlăturat această versiune, susținută în final și de inculpatul B.U., fiind de domeniul evidenței intenția de a-l ajuta pe inculpatul M.A.G. prin denaturarea situației de fapt. Reținând, așadar, că inculpatul M.A.G. a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, criticile acestuia prin motivele de recurs referitoare la greșita sa condamnare, sunt neîntemeiate.

Nici motivele de casare referitoare la încălcarea dispozițiilor privind competența materială, legala sesizare a instanței și încadrarea juridică a faptei, nu sunt fondate. În esență, toate aceste cazuri de casare derivă din pretinsa încadrare juridică greșită în dispozițiile art. 254 C. pen. a faptei celor doi ofițeri de poliție și, respectiv, complicitate la această infracțiune, a faptei inculpatului B.U., inculpații susținând că, atâta vreme cât nu există o lucrare legal înregistrată, ei au urmărit să-l escrocheze pe denunțător, inducându-l în eroare cu privire la verificările ce le efectuează față de el, astfel că fapta ar realiza conținutul infracțiunii de înșelăciune, care nu este în competența de urmărire a D.N.A., potrivit prevederilor art. 13 din O.U.G.

nr. 43/2002, ci a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. În acest context a fost criticat procedeul instanței de a nu se fi pronunțat prin dispozitivul hotărârii asupra cererii de schimbare a încadrării juridice, ci doar prin considerentele sentinței. Aceste critici nu sunt întemeiate. Potrivit adresei din 29 aprilie 2009 a I.G.P.R., inculpații M.A.G. și C.D.I., cu gradul de inspector principal de poliție, își desfășoară activitatea în cadrul D.G.C.C.O. - B.C.C.O. - București și, conform fișei postului, are ca atribuții de serviciu, printre altele, culegerea de informații în vederea cunoașterii, prevenirii și descoperirii infracțiunilor și a autorilor acestora, supravegherea persoanelor suspecte de comiterea unor încălcări ale legii, constatarea săvârșirii faptelor prevăzute de legea penală, executarea cu mijloace proprii de investigații și verificări în scopul stabilirii activității unor persoane suspecte (dosar urmărire).

Curtea constată că întreaga activitate de culegere de informații, investigare și verificări, desfășurată de inculpații polițiști față de denunțătorul A.D.A.M. se circumscrie sarcinilor și atribuțiilor de serviciu ale acestora. Condiționarea finalizării într-un anume mod a verificărilor de primirea unor sume de bani, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de luare de mită. În realizarea sarcinii de colaborare între ofițerii din compartiment, stabilită prin fișa postului, sus-menționată, în cauza privind pe A.D.A.M., cei doi polițiști inculpați au cooperat profesional, aspect ce rezultă din declarația inculpatului C.D.I., potrivit căreia la începutul anului 2009, într-o discuție profesională, inculpatul M.A.G.

l-a informat că încearcă să culeagă informații despre mai mulți cetățeni arabi, printre care și un anume M., în legătură cu care nu are date. Cunoscându-l pe "G." (inculpatul B.U.), inculpatul C.D.I. a reușit să obțină datele de identificare ale lui M. (denunțătorul A.D.A.M.) și să aranjeze, astfel, întâlnirea din piscina hotelului M.X. Chiar dacă, ulterior, inculpatul M.A.G. a recurs la plăsmuirea unei "Note" și a unui "Referat" pentru a-l convinge pe denunțător de modul, favorabil, în care a soluționat lucrarea, această acțiune nu se plasează în afara serviciului, ci prin exercitarea defectuoasă, cu știință, a atribuțiilor de serviciu. Așa fiind, încadrarea juridică a faptei în prevederile art. 254 C. pen.

este legală și, de urmare, competența materială de urmărire penală a D.N.A. a fost asumată potrivit legii, după cum tot legală a fost și sesizarea instanței. Omisiunea instanței de a dispune formal respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice nu atrage nulitatea hotărârii, prin considerentele acesteia fiind motivată încadrarea juridică reținută și analizată situația de fapt care o justifică. În referire la critica inculpatului C.D.I. potrivit căreia instanța nu s-a pronunțat asupra cererii sale de liberare sub control judiciar, Curtea constată că, într-adevăr, pentru termenul din 25 noiembrie 2009 sus-numitul a depus o astfel de cerere în scris, solicitând analizarea acesteia la următorul termen, din 4 decembrie 2009. La acest termen apărătorul inculpatului C.D.I.

nu a solicitat analizarea cererii de liberare provizorie, ridicând în schimb excepția nelegalei sesizări a instanței și cerând restituirea cauzei la procuror în temeiul art. 332 C. proc. pen. Pentru soluționarea excepției s-a acordat termen la 11 decembrie 2009, când aceasta a fost respinsă și, constatând că apărătorii inculpaților nu mai au cereri de formulat, s-a acordat cuvântul în fond. Potrivit art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., hotărârea este supusă casării în cazul în care instanța, printre altele, nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului. Omisiunea instanței de a se pronunța expresis verbis asupra cererii inculpatului C.D.I.

de liberare provizorie sub control judiciar, dispunând, însă, prin sentință, menținerea arestării preventive, reprezintă o încălcare a dreptului acestuia de a-i fi soluționată, punctual orice cerere, însă nu a fost de natură să influențeze soluția procesului. Deliberarea și hotărârea instanței, conform dispozițiilor art. 343 și urm. C. proc. pen., care semnifică "soluția procesului", nu sunt și nu pot fi influențate de starea în care se află inculpatul sub aspectul libertății. Instanța, în rezolvarea acțiunii penale, hotărăște asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunțând, după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal, fără deosebire după cum inculpatul se află în stare de arest preventiv sau de libertate.

În consecință, nepronunțarea de către instanță asupra cererii inculpatului C.D.I. de liberare provizorie sub control judiciar nu atrage nulitatea hotărârii, întrucât această omisiune nu a influențat soluția în fond a cauzei. Nici critica făcută de inculpatul B.U. referitoare la neexaminarea unor probe administrate în cursul judecății, ceea ce ar echivala cu nemotivarea hotărârii, nu este întemeiată. Reținerea aceleiași situații de fapt, de către instanță, ca și cea din actul de sesizare, este justificată câtă vreme instanța și-a format această convingere. Probele noi aduse în fața instanței, constând în precizări făcute de unii colegi de serviciu ai inculpaților nu vizau chestiuni care să privească faptele imputate, ci comportarea generală a acestora în relațiile profesionale, astfel că, ceea ce s-a impus ca relevant în stabilirea faptelor și vinovăției, a fost spus prin hotărâre.

Potrivit art. 348 C. proc. pen., instanța se pronunță asupra desființării totale sau parțiale a unui înscris și restabilirii situației anterioare săvârșirii infracțiunii. Dispoziția instanței de anulare a înscrisurilor plăsmuite își are, astfel, suport legal, astfel că, dincolo de orice speculație privind oportunitatea sau relevanța, critica acestei măsuri este neîntemeiată. În sfârșit, nici criticile privind greșita individualizare a pedepselor, ca motiv subsidiar al celor trei inculpați, apreciate ca severe față de împrejurările și conținutul concret al faptelor, nu sunt fondate. Nu există în cauză împrejurări care să poată fi considerate circumstanțe atenuante, față de calitatea autorilor - ofițeri de poliție - folosirea funcțiilor în scopuri personale prin comiterea actului de corupție, modul în care a fost plănuită fapta și contribuția efectivă și a inculpatului B.U.

la săvârșirea acesteia. Toate recursurile, însă, vor fi admise pentru unele dintre motivele invocate și care impun îndreptarea hotărârii, după cum urmează: În recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A.: 1. Încadrarea juridică în prevederile art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 a faptei inculpatului M.A.G. este, într-adevăr, greșită, însă pentru alte motive decât cele invocate. În operațiunea de încadrare juridică a oricărei fapte care, normativ, conține și dispoziții speciale de agravare, referitoare la textul de lege care desemnează verbum regens, este obligatorie. În cazul faptei săvârșite de inculpatul M.A.G., conținutul acesteia este prevăzut prin art. 254 alin. (1) C. pen., text obligatoriu de încadrare juridică.

Apoi, reținerea în încadrarea juridică și a agravantei prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen. se justifică motivat de trimiterea la acest text de lege sub aspectul limitelor speciale ale pedepsei, făcută de agravanta prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, respectiv săvârșirea faptei de luare de mită de o persoană care, potrivit legii, are atribuții de constatare și urmărire a infracțiunilor, cum este cazul inculpatului M.A.G. Așadar, referirea și la norma prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., alături de raportarea la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, se impune pentru a se indica limitele speciale ale pedepsei, și nu pentru a da substanță agravantă săvârșirii faptei de un funcționar cu atribuții de control, prevăzută în această normă de agravare.

Conchizând, Curtea în temeiul art. 334 C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul M.A.G. din infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1), 2 C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, text de lege în baza căruia va stabili pedeapsa. Întrucât recursul procurorului sub acest aspect nu îl vizează și pe inculpatul C.D.I., aflat în situație identică, Curtea nu se va pronunța și în privința faptei acestuia, încadrată juridic numai în prevederile art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. 2. Potrivit art. 65 C. pen., aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este condiționată de cuantumul pedepsei principale, care trebuie să fie închisoarea de cel puțin 2 ani, fie că este vorba de aplicarea obligatorie, fie facultativă, a pedepsei complementare.

În raport de aceste dispoziții, în cauză a fost aplicată greșit pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. inculpatului M.A.G. pe o durată de 2 ani, urmare a condamnării acestuia la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen. 3. Aplicarea pedepsei accesorii celor trei inculpați prin interzicerea tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. este greșită, instanța neținând seama de criteriile prevăzute de art. 71 C. pen. și practica judiciară în materie. Curtea va restrânge conținutul pedepselor accesorii aplicate la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

pentru inculpații M.A.G. și C.D.I. și la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru inculpatul B.U. 4. Pedepsele aplicate inculpaților M.A.G. și C.D.I. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită sunt greșit individualizate, impunându-se majorarea acestora. Instanța a aplicat pedepse sensibil diferite celor doi inculpați în considerarea contribuției fiecăruia la săvârșirea acestei infracțiuni și a conduitei lor procesuale. Această diferențiere este justificată, însă se impune majorarea pedepselor prin reevaluarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. pentru ca sancțiunile să răspundă scopului acestora, prevăzut de art. 52 C. pen., al prevenirii săvârșirii de infracțiuni.

Tratamentul sancționator mai sever se impune având în vedere, pe de o parte, împrejurările legale de agravare determinate de calitatea inculpaților și modalitățile faptice, de abuzarea de prerogativele funcțiilor de către aceștia, cu ridicat grad de pericol social concret. Se apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului B.U., față de rolul și contribuția acestuia la săvârșirea faptei, este corect individualizată. În recursul inculpatului B.U., Curtea apreciază că interzicerea dreptului acestui inculpat, ca pedeapsă complementară și pedeapsă accesorie, de a alege, prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., este neîntemeiată, ingerința nefiind justificată și proporțională cu gravitatea faptei.

De urmare, conținutul pedepselor complementară și accesorie va fi restrâns la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În recursul inculpatului M.A.G. va fi înlăturată pedeapsa complementară aplicată acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen. (pentru motivele dezvoltate sub pct. 2 la recursul D.N.A.). Asemenea, va fi restrâns conținutul pedepsei complementare și al celei accesorii la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. În recursul inculpatului C.D.I. va fi restrâns, de asemenea, conținutul pedepsei complementare și al celei accesorii la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

Pentru toate celelalte motive, recursurile inculpaților M.A.G., C.D.I. și B.U. se învederează ca neîntemeiate. În considerarea motivelor de recurs scrise ale D.N.A., Curtea constată că greșit instanța a dispus restituirea de către inculpatul B.U. a sumei de 5.000 euro către martorul A.D.A.M. și a sumei de 900 euro către D.N.A. Corect, în baza probelor necontestate, se impune restituirea echivalentului în RON a sumei de 5.000 euro către martorul A.K., acesta fiind cel care a remis suma, din fonduri proprii, inculpatului B.U. Tot la echivalentul în RON a sumei de 900 euro urmează să fie obligat inculpatul B.U. să restituie D.N.A., plățile pe teritoriul României efectuându-se în moneda națională.

Din pedepsele aplicate inculpaților M.A.G., C.D.I. și B.U. urmează să fie deduse durata reținerii și arestării preventive de la 29 aprilie 2009 la 23 martie 2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. și inculpații M.A.G., C.D.I. și B.U. împotriva Deciziei penale nr. 378 din 18 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia atacată numai cu privire la greșita încadrare juridică, individualizare a pedepselor și aplicare a dispozițiilor art. 255 alin. (5) C. pen. Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen. și repune pedepsele stabilite pentru inculpatul M.A.G. în individualitatea lor, respectiv: - 3 ani și 10 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; - 1 an închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen. În temeiul art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică pentru inculpatul M.A.G. din infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la 4 ani și 6 luni înch