ÎCCJ, decizie (scj.ro #85137)

Pașaport. Suspendarea dreptului de folosire a pașaportului. Competența de a solicita dispunerea măsurii de suspendare a dreptului de folosire a pașaportului. O.G. nr.65/1997 , art.14 alin.(1) lit.b) și c) Potrivit art.14 alin.(1) lit.b) din Ordonanța Guvernului nr.65/1997, cu modificările și completările ulterioare, dispunerea instituirii măsurii interdicției părăsirii țării se poate lua numai de către instanța de judecată. Instanța a reținut că Parchetul de pe lângă Curtea de apel nu are competența de a solicita serviciului de evidență informatizată a persoanei dispunerea măsurii restrictive de suspendare a dreptului de folosire a pașaportului după sesizarea instanței judecătorești cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de către posesorul pașaportului.

I.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr.2434 din 12 aprilie 2005 Notă : Instanța a avut în vedere prevederile art.14 alin.(1) lit.b) și c) din O.G. nr.65/1997, astfel cum acestea au fost modificate prin O.G. nr.84/2003, aprobată prin Legea nr.225/2004. Prin acțiunea înregistrată la data de 19.06.2003 la Tribunalul Olt, trimisă prin declinare de competență la Curtea de Apel Craiova, reclamantul E.E. a solicitat anularea măsurii suspendării dreptului de folosire a pașaportului, măsură ce i s-a comunicat prin adresa nr.19952836 din 28.03.2003 a Serviciului de Evidență Informatizată a Persoanei al Județului Olt, menținută de către Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei.

În motivarea acțiunii, se arată că măsura luată împotriva sa nu se justifică legal, deoarece faptele ce se rețin în sarcina sa nu aduc atingere drepturilor și libertăților fundamentele ale altei persoane și nici nu se face referire pentru ce cauză penală s-a luat această măsură și pentru ce interval de timp s-a aplicat. Curtea de Apel Craiova – Secția de contencios administrativ, prin sentința nr.117 din 11 martie 2004 a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând că suspendarea dreptului de folosire a pașaportului s-a dispus în urma solicitării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, care l-a trimis în judecată pe reclamant în mai multe cauze aflate în prezent pe rolul unor instanțe judecătorești, astfel că legal s-a luat măsura suspendării dreptului de folosire a pașaportului în temeiul art.14 lit.b) din O.G.

nr.65/1997. Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinței, considerând că măsura contestată nu se justifica în temeiul art.14 lit.e) din O.G. nr.65/1997, susținând și faptul că nu se menționează despre ce cauză penală este vorba și nici la ce organ se află și nici pentru ce perioadă s-a luat măsura. Totodată, reclamantul a aratătat că măsura nu se mai putea lua la cererea parchetului pentru că toate dosarele la care face trimitere adresa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov erau deja înaintate instanțelor judecătorești și numai acestea aveau competența de a cere suspendarea dreptului de folosire a pașaportului. Recursul va fi admis. Prin adresa nr.19952836 din 28.03.2003 a Serviciului de Evidență Informatizată a Persoanei al Județului Olt – Biroul Pașapoarte i s-a adus la cunoștință recurentului că, în temeiul art.14 lit.c) din O.G.

nr.65/1997, i-a fost suspendat dreptul de folosire a pașaportului până la soluționarea cauzei penale în care este implicat. Această măsură a fost luată în urma solicitării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, formulate prin adresele nr.202/P/2001 din 18.03.2003 și nr.202/P/2001 din 02.04.2003, din care rezultă că recurentul a fost trimis în judecată. Art.14 alin.(1) lit.c) din O.G. nr.65/1997, menționat ca temei al luării măsurii, se referă la săvârșirea unor fapte penale în străinătate, ceea ce nu s-a dovedit că este cazul în situația recurentului. Litera b) a aceluiași text privește învinuirea sau inculparea într-o cauză penală, când măsura interdicției de a părăsi localitatea sau țara se poate dispune de magistrat în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, indiferent de faza în care acesta se află.

Dar, în cauza de față, măsura interdicției se putea lua numai de către instanțele de judecată la care se aflau pe rol procesele penale pornite împotriva recurentului, ținându-se cont că solicitarea procurorului de luare a acestei măsuri s-a făcut după sesizarea instanțelor judecătorești și el nu mai avea competența să solicite o astfel de măsură după data înregistrării la instanța judecătorească a rechizitoriului de trimitere în judecată. Din adresa nr.101/VIII/1/2005 din 15.02.2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov către recurent rezultă că dosarele penale privindu-l pe acesta s-au înaintat la Judecătoria Târgu Secuiesc și la Tribunalul Covasna la 17.11.2001, la 24.05.2002, la 27.05.2002 și la 14.04.2003, deci anterior datei la care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a solicitat suspendarea dreptului de folosire a pașaportului de către recurent.

Cum măsura s-a luat la cererea unui organ necompetent, în temeiul art.15 alin.(3) din O.G. nr.65/1997 și art.299, art.312 și art.314 C.proc.civ., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul și a modificat sentința recurată în sensul admiterii acțiunii și anulării măsurii de suspendare a dreptului de folosire a pașaportului de către reclamant.