ÎCCJ, decizie (scj.ro #85137)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85137) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Pașaport. Suspendarea dreptului de folosire a pașaportului.
Competența de a solicita dispunerea măsurii de suspendare a dreptului de
folosire a pașaportului.
O.G. nr.65/1997
, art.14 alin.(1) lit.b) și
c)
Potrivit art.14 alin.(1) lit.b) din Ordonanța
Guvernului nr.65/1997, cu modificările și completările ulterioare, dispunerea
instituirii măsurii interdicției părăsirii țării se poate lua numai de către
instanța de judecată.
Instanța a reținut că Parchetul de pe lângă
Curtea de apel nu are competența de a solicita serviciului de evidență
informatizată a persoanei dispunerea măsurii restrictive de suspendare a
dreptului de folosire a pașaportului după sesizarea instanței judecătorești cu
privire la săvârșirea unei infracțiuni de către posesorul pașaportului.
I.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal,
decizia nr.2434 din 12 aprilie 2005
Notă
: Instanța a avut în vedere prevederile art.14 alin.(1) lit.b) și c)
din O.G. nr.65/1997, astfel cum acestea au fost modificate prin O.G.
nr.84/2003, aprobată prin Legea nr.225/2004.
Prin acțiunea înregistrată la data de 19.06.2003 la Tribunalul Olt, trimisă
prin declinare de competență la Curtea de Apel Craiova, reclamantul E.E. a
solicitat anularea măsurii suspendării dreptului de folosire a pașaportului,
măsură ce i s-a comunicat prin adresa nr.19952836 din 28.03.2003 a Serviciului
de Evidență Informatizată a Persoanei al Județului Olt, menținută de către
Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei.
În motivarea acțiunii, se arată că măsura luată împotriva sa nu se justifică
legal, deoarece faptele ce se rețin în sarcina sa nu aduc atingere drepturilor
și libertăților fundamentele ale altei persoane și nici nu se face referire
pentru ce cauză penală s-a luat această măsură și pentru ce interval de timp
s-a aplicat.
Curtea de Apel Craiova – Secția de contencios administrativ, prin sentința
nr.117 din 11 martie 2004 a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând că
suspendarea dreptului de folosire a pașaportului s-a dispus în urma solicitării
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, care l-a trimis în judecată pe
reclamant în mai multe cauze aflate în prezent pe rolul unor instanțe
judecătorești, astfel că legal s-a luat măsura suspendării dreptului de
folosire a pașaportului în temeiul art.14 lit.b) din O.G. nr.65/1997.
Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinței, considerând că măsura
contestată nu se justifica în temeiul art.14 lit.e) din O.G. nr.65/1997,
susținând și faptul că nu se menționează despre ce cauză penală este vorba și
nici la ce organ se află și nici pentru ce perioadă s-a luat măsura.
Totodată, reclamantul a aratătat că măsura nu se mai putea lua la cererea
parchetului pentru că toate dosarele la care face trimitere adresa Parchetului
de pe lângă Curtea de Apel Brașov erau deja înaintate instanțelor judecătorești
și numai acestea aveau competența de a cere suspendarea dreptului de folosire a
pașaportului.
Recursul va fi admis.
Prin adresa nr.19952836 din 28.03.2003 a Serviciului de Evidență Informatizată
a Persoanei al Județului Olt – Biroul Pașapoarte i s-a adus la cunoștință
recurentului că, în temeiul art.14 lit.c) din O.G. nr.65/1997, i-a fost
suspendat dreptul de folosire a pașaportului până la soluționarea cauzei penale
în care este implicat.
Această măsură a fost luată în urma solicitării Parchetului de pe lângă Curtea
de Apel Brașov, formulate prin adresele nr.202/P/2001 din 18.03.2003 și
nr.202/P/2001 din 02.04.2003, din care rezultă că recurentul a fost trimis în
judecată.
Art.14 alin.(1) lit.c) din O.G. nr.65/1997, menționat ca temei al luării
măsurii, se referă la săvârșirea unor fapte penale în străinătate, ceea ce nu
s-a dovedit că este cazul în situația recurentului.
Litera b) a aceluiași text privește învinuirea sau inculparea într-o cauză
penală, când măsura interdicției de a părăsi localitatea sau țara se poate
dispune de magistrat în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal,
indiferent de faza în care acesta se află.
Dar, în cauza de față, măsura interdicției se putea lua numai de către
instanțele de judecată la care se aflau pe rol procesele penale pornite
împotriva recurentului, ținându-se cont că solicitarea procurorului de luare a
acestei măsuri s-a făcut după sesizarea instanțelor judecătorești și el nu mai
avea competența să solicite o astfel de măsură după data înregistrării la
instanța judecătorească a rechizitoriului de trimitere în judecată.
Din adresa nr.101/VIII/1/2005 din 15.02.2005 a Parchetului de pe lângă Curtea
de Apel Brașov către recurent rezultă că dosarele penale privindu-l pe acesta
s-au înaintat la Judecătoria Târgu Secuiesc și la Tribunalul Covasna la
17.11.2001, la 24.05.2002, la 27.05.2002 și la 14.04.2003, deci anterior datei
la care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a solicitat suspendarea
dreptului de folosire a pașaportului de către recurent.
Cum măsura s-a luat la cererea unui organ necompetent, în temeiul art.15
alin.(3) din O.G. nr.65/1997 și art.299, art.312 și art.314 C.proc.civ., Înalta
Curte de Casație și Justiție a admis recursul și a modificat sentința recurată
în sensul admiterii acțiunii și anulării măsurii de suspendare a dreptului de
folosire a pașaportului de către reclamant.