ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 61/2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 14 ianuarie 2019 pe rolul Curții de Apel Brașov, secția I civilă, A. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr. 608/R/2018 pronunțată de aceeași instanță, în Dosarul nr. x/2016.

Contestatorul A., prin mandatar B., a formulat cerere de recuzare a membrilor completului de judecată.

Prin încheierea de ședință din data de 5 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția I civilă, a fost respinsă cererea de recuzare formulată de mandatarul B. pentru contestatorul A. împotriva judecătorilor C., D. și E. în Dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Brașov.

Împotriva încheierii pronunțate de curtea de apel, petentul A. a formulat recurs.

În motivarea căii de atac, a susținut că este incident motivul de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. raportat la art. 5 alin. (3), art. 6, art. 174, 176 alin. (1) pct. 4 și art. 7 C. proc. civ.

A arătat că, în raport de art. 46 C. proc. civ. și de art. 42 C. proc. civ., completul de judecată C2R format din judecători F., G. și H. învestit cu soluționarea cererii de recuzare a completului C1R, avea un interes personal, fiindcă pronunțase decizia împotriva căreia se formulase calea extraordinară de atac.

Așadar, acest complet de judecată ar fi trebuit să se abțină de la judecarea cererii de recuzare, întrucât planau îndoieli și cu privire la imparțialitatea membrilor completului de judecată C1R investit cu soluționarea contestației în anulare.

Faptul că motivele de incompatibilitate, prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 1-13 C. proc. civ. nu erau aplicabile completului de judecată C2R, nu înseamnă că judecătorii F., G. și H. nu se mai supuneau legii, așa cum cer dispozițiile art. 124 alin. (3) din Constituția României.

Petentul a subliniat că judecătorii F., G. și H. sunt aceeași care au pronunțat Decizia civilă nr. 608 R/2018 a Curții de Apel Brașov, împotriva căreia s-a formulat contestația în anulare.

Față de acest aspect, completul C2R nu a fost o instanță imparțială, întrucât a avut interes personal ca judecarea contestației în anulare să facă de colegii lor, C., D. și E..

Petentul a mai arătat că este incident și motivul de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., raportat la art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

În argumentarea acestui punct de vedere, petentul a susținut că motivarea încheierii de respingere a cererii de recuzare, în sensul că respectivul complet de judecată ar fi acționat în limitele art. 43 alin. (3) C. proc. civ., menționând în cuprinsul încheierii de ședință că nu există motiv de incompatibilitate, este nelegală.

Argumentele petentului în susținerea cererii adresate completului de judecată, prin care a solicitat ca acesta să se abțină de la judecată, au fost pertinente; considerente false și încălcarea multor dispoziții legale, fapte care întrunesc conținutul constitutiv al infracțiunilor de fals intelectual și abuz în serviciu și care au determinat lipsa de încredere cu privire la respectarea principiului imparțialității de către judecătorii: F., G. și H.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 19 septembrie 2019 completul de filtru a admis, în principiu, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de ședință din data de 05 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția I civilă, și a fixat termen de judecată în ședință publică pentru soluționarea recursului la data de 16 ianuarie 2020.

Intimatul I. a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimata J. a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimații pârâți K. și L. au depus întâmpinare, în cuprinsul căreia au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurentul petent a depus răspuns la întâmpinarea depusă de intimatul I.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Înalta Curte reține că fundamentul instituțiilor prevăzute de dispozițiile art. 41 - 44 C. proc. civ., respectiv incompatibilitatea, abținerea și recuzarea, este acela al respectării dreptului la judecata cauzei de către o instanță independentă și imparțială, pentru a se asigura părților obiectivitate în soluționarea pricinii.

Potrivit prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale, în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.

Analizată în contextul dreptului la un proces echitabil, așa cum este reglementat de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, imparțialitatea are, pe de o parte, o conotație subiectivă, ce semnifică încercarea de a determina convingerea personală a unui judecător într-o anumită împrejurare, iar pe de altă parte, implică un demers obiectiv ce urmărește a determina dacă judecătorul oferă toate garanțiile suficiente spre a exclude, în persoana lui, orice bănuială legitimă.

Imparțialitatea implică aparența de corectitudine a instanței, incluzând aici și percepția subiectivă a părților cu privire la atitudinea magistraților.

În cauza dedusă judecății, recurentul petent A. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 608R/2018, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în Dosarul nr. x/2019.

În cadrul acestui dosar, recurentul petent A. a formulat cerere de recuzare împotriva judecătorilor C., D. și E.

Prin încheierea de ședință din data de 5 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția I civilă, a fost respinsă cererea de recuzare formulată de mandatarul B. pentru contestatorul A. împotriva judecătorilor C., D. și E. în Dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Brașov.

În motivarea încheierii, completul investit cu soluționarea cererii de recuzare a reținut că membrii completului recuzat, judecătorii C., D. și E. nu se află în situația de incompatibilitate care a vizat-o pe judecător M., a cărei cerere de abținere a fost admisă, în condițiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., față de împrejurarea că soțul său, judecător H. a făcut parte din completul care a pronunțat Decizia civilă nr. 608/R/2018.

Curtea de apel a reținut că, în fața completului de judecată, mandatarul B. a întrebat instanța dacă înțelege să se abțină, iar completul a acționat în limitele art. 43 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că a menționat în cuprinsul încheierii de ședință că nu există motiv de incompatibilitate, în sensul art. 41 și 42 C. proc. civ.

Astfel, completul de judecată, raportat la propunerea de abținere formulată, a reținut că nu se regăsește în vreuna din situațiile care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorului, întrucât nu face obiectul unor dezbateri contradictorii, pentru că nu vizează modul de soluționare a cauzei în sine.

Cu privire la celelalte motive invocate de parte în susținerea cererii de recuzare privitoare la împrejurarea că instanța de recurs a încălcat dispozițiile art. 499 C. proc. civ., a ignorat probele depuse la instanță, a preluat doar apărările intimaților din întâmpinări și a creat doar aparența analizării motivelor de recurs, instanța a reținut că sunt chestiuni ce țin de fondul contestației în anulare și nu pot fi apreciate în cadrul cererii de recuzare.

Înalta Curte constată că Decizia nr. 608R/2018, a Curții de Apel Brașov, a fost pronunțată în Dosarul nr. x/2016, în completul de judecată alcătuit din judecătorii G., H. și F..

De asemenea, Dosarul nr. x/2019, care are ca obiect contestația în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 608R/2018, a fost soluționat în completul de judecată alcătuit din judecătorii C., D. și E.

Cererea de recuzare a completului de judecată învestit cu soluționarea contestației în anulare a fost repartizată spre soluționare completului de judecată alcătuit din judecătorii F., G. și H.

Recurentul a criticat soluția de respingere a cererii de recuzare, apreciind că este incident art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în sensul că au fost greșit aplicate regulile de procedură care reglementează abținerea și recuzare.

Înalta Curte reține că principala critică adusă încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare este că judecătorii care au soluționat cererea ar fi avut un interes personal în respingerea acesteia, ceea ce a determinat lipsa de imparțialitate a acestui complet de judecată.

În motivarea acestei susțineri, recurentul a arătat că respectivul complet de judecată, învestit cu soluționarea cererii de recuzare este același complet care a soluționat cauza în fond și care a pronunțat decizia împotriva căreia s-a formulat calea extraordinară a contestației în anulare, iar interesul constă în menținerea deciziei a cărei anulare se solicită.

Recurentul a mai arătat și că judecătorii investiți cu soluționarea contestației în anulare, respectiv judecătorii C., D. și E. au refuzat să se abțină de la judecarea cauzei, deși a invocat în scris argumente care întrunesc conținutul infracțiunilor de fals intelectual și abuz în serviciu și care au determinat lipsa de încredere în imparțialitatea acestora.

Înalta Curte urmează să respingă aceste critici, reținând, în primul rând, că motivele de abținere sunt strict reglementate de art. 41 - 42 C. proc. civ., iar interesul personal la care face referire recurentul nu se regăsește în textele de lege indicate.

Împrejurarea că respectivul complet de judecată, învestit cu soluționarea cererii de recuzare, ar fi pronunțat decizia împotriva căreia s-a formulat calea extraordinară de atac nu constituie motiv de abținere.

Art. 41 alin. (1) C. proc. civ. reglementează situația de incompatibilitate absolută, în care judecătorul, care a pronunțat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluționat cauza, nu poate judeca aceeași pricină în apel, recurs, contestație în anulare sau revizuire și nici după trimiterea spre rejudecare, cu excepția cazului în care este chemat să se pronunțe asupra altor chestiuni decât cele dezlegate de instanța de apel sau, după caz, de recurs, situație ce nu se regăsește în speța pendinte.

De altfel, aceste aspecte au fost constatate și de curtea de apel, care, în cuprinsul încheierii recurate, a reținut că nu există vreun motiv de incompatibilitate, așa cum este definit în art. 41 și art. 42 C. proc. civ., raportat și la propunerea de abținere formulată, constatând că respectivul complet de judecată nu se regăsește în vreuna din situațiile care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorului.

Mai mult, Înalta Curte arată că, în ipoteza în care s-ar fi admis cererea de recuzare, efectul nu ar fi fost menținerea deciziei atacate cu contestație în anulare, ci, potrivit art. 110 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești din 17.12.2015 emis de Consiliul Superior al Magistraturii, dosarul ar fi fost repartizat aleatoriu altui complet de judecată.

Așa fiind, Înalta Curte reține că niciuna din criticile formulate nu este fondată, iar încheierea de ședință este legală, respectând regulile de procedură referitoare la recuzare și abținere, prevăzute de art. 41 și următoarele C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și că motivele invocate de recurent sunt nefondate, Înalta Curte va respinge, recursul formulat de petentul A., ca nefondat.

Văzând dispozițiile art. 451 alin. (1) C. proc. civ., precum și chitanța aflată la fila x, urmează să îl oblige pe recurentul petent A. la plata sumei de 2.000 RON către I., cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de ședință din data de 05 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția I civilă.

Obligă pe recurentul petent A. la plata sumei de 2.000 RON către I., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 ianuarie 2020.

GGC - GV