ÎCCJ, decizie (scj.ro #83426)

Principiul ocrotirii bunei-credințe. Contract de închiriere. Nulitate Principiul ocrotirii bunei-credințe exprimă cerința ca interesele celor ce participă cu bună-credință la raporturile juridice civile, să fie temeinic proteguite față de cele ale participanților de rea-credință, care vor fi sancționați pentru conduita lor necorespunzătoare. Prezumția de bună-credință a recurentei, la încheierea contractului de închiriere și a actului subsecvent (procesul-verbal anexă la contract), a fost răsturnată, având în vedere că aceasta, deși cunoștea existența contractului de închiriere încheiat între SC DI SRL și coproprietare, a încheiat pentru același spațiu un alt contract de închiriere, cu scopul de a frauda interesele SC DI SRL și ale coproprietarei AMI, în lipsa consimțământului acesteia, aspecte ce relevă neîndeplinirea condițiilor de valabilitate cerute de art.948 C.civ.

(Secția comercială, decizia nr.1052 din 15 martie 2006) Prin sentința nr.2059, pronunțată la 3 noiembrie 2004, Tribunalul Mureș a admis acțiunea formulată de A. M. I. în contradictoriu cu pârâtele, SC T. SRL și M. L. E., a anulat contractul de închiriere din data de 20 noiembrie 2002, având ca obiect imobilul spaghetărie situat în Târgu Mureș, str.P. nr.12. A fost anulat procesul-verbal anexă la contract, încheiat la data de 21 noiembrie 2002 și pârâta M. L. E. A fost obligată să plătească reclamantei suma de 7.207.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Spre a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în principal, că aceste acte sunt lovite de nulitate relativă prin prisma cerințelor de valabilitate impuse de art.948 C.civ., având în vedere că reclamanta, în calitate de coproprietar al imobilului nu și-a manifestat acordul pentru închirierea imobilului în favoarea pârâtei SC T. SRL, nesemnând enunțatele acte.

Apelul declarat de pârâta SC T. SRL împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Târgu Mureș, prin decizia nr.18/A, pronunțată la 31 martie 2005. Pentru a pronunța această decizie, instanța de control judiciar , având în vedere dezacordul apelantei reclamante la încheierea actelor juridice în discuție și faptul că pârâtele au urmărit fraudarea intereselor reclamantei, a reținut că acestea sunt lovite de nulitate absolută pentru cauza ilicită și lipsa consimțământului și nu de nulitate relativă pentru viciu de consimțământ cum a reținut instanța de fond dar prin efectul nulității constatate: desființarea acestor acte , a apreciat sentința atacată ca fiind temeinică.

Împotriva menționatei decizii, pârâta, SC T SRL, a formulat recurs invocând motivele prevăzute în art.304 pct.9 și pct.10 C.proc. civ. În motivarea cererii, recurenta a arătat că instanța de apel a încălcat principiul ocrotirii bunei credințe, prezumată în ceea ce o privește, la încheierea contractului de închiriere, iar actul poartă semnătura unuia din coproprietari, ce și-a exprimat consimțământul și nu poate fi reținută în sarcina sa vreo culpă sau intenția de a frauda interesele vreuneia dintre părți, aspecte ce se circumscriu motivului prevăzut în art.304 pct.9 C.proc.civ. Intimata reclamantă a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca fiind temeinică și legală.

Recursul este nefondat. Principiul ocrotirii bunei credințe exprimă cerința ca interesele celor ce participă, cu bună credință, la raporturile juridice civile să fie mai temeinic proteguite decât acelea ale participaților de rea credință și că aceștia din urmă să fie sancționați pentru conduita lor necorespunzătoare.

Este de observat că probele administrate, în cauză, răstoarnă prezumția de bună credință a pârâtei la încheierea contractului de închiriere în litigiu și actului subsecvent, având în vedere că aceasta, deși cunoștea existența contractului de închiriere încheiat, la data de 1 ianuarie 2001, între SC D. I. SRL și coproprietarele tabulare ale imobilului situat în Târgu Mureș, str.P., având ca obiect acest imobil, l-a pus la dispoziție recurentei, ca asociat activ, prin contractul de asociere în participațiune, încheiat între aceste părți la data de 15 octombrie 2002. Astfel, s-a încheiat pentru același spațiu, și pentru un termen de 5 ani, contractul de închiriere în litigiu, cu scopul de a frauda interesele SC D. I. SRL și ale coproprietarei A. M. I., în lipsa consimțământului.

Aceasta deși figura ca parte contractantă în calitate de locator și cu o semnătură ce nu-i aparținea, cum s-a dovedit, și-a exprimat, expres, dezacordul pentru încheierea contractului, tocmai în considerarea celui deja valabil încheiat cu SC D. I. SRL, așa cum rezultă din înscrisurile depuse în probațiune. Aceste aspecte relevă neîndeplinirea condițiilor de valabilitate cerute de art.948 C. civ., cu referire la consimțământ și cauză. Așa fiind, în temeiul art.312 alin.1 teza 2 C. proc. civ, Înalta Curte a respins recursul declarat în cauză .