ÎCCJ, decizie (scj.ro #83426)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83426) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Principiul ocrotirii bunei-credințe.
Contract de închiriere. Nulitate
Principiul ocrotirii bunei-credințe
exprimă cerința ca interesele celor ce participă cu bună-credință la
raporturile juridice civile, să fie temeinic proteguite față de cele ale
participanților de rea-credință, care vor fi sancționați pentru conduita lor
necorespunzătoare.
Prezumția de
bună-credință a recurentei, la încheierea contractului de închiriere și a
actului subsecvent (procesul-verbal anexă la contract), a fost
răsturnată, având în vedere că aceasta, deși cunoștea existența contractului de
închiriere încheiat între SC DI SRL și coproprietare, a încheiat pentru
același spațiu un alt contract de închiriere, cu scopul de a frauda interesele
SC DI SRL și ale coproprietarei AMI, în lipsa consimțământului acesteia,
aspecte ce relevă neîndeplinirea condițiilor de valabilitate cerute de art.948
C.civ.
(Secția comercială, decizia nr.1052
din 15 martie 2006)
Prin sentința nr.2059, pronunțată la
3 noiembrie 2004, Tribunalul Mureș a admis acțiunea formulată de A. M. I. în
contradictoriu cu pârâtele, SC T. SRL și M. L. E., a anulat contractul de
închiriere din data de 20 noiembrie 2002, având ca obiect imobilul
spaghetărie situat în Târgu Mureș, str.P. nr.12. A fost anulat procesul-verbal
anexă la contract, încheiat la data de 21 noiembrie 2002 și pârâta M. L. E. A
fost obligată să plătească reclamantei suma de 7.207.000 lei, cu titlu de
cheltuieli de judecată.
Spre a hotărî astfel, instanța de
fond a reținut, în principal, că aceste acte sunt lovite de nulitate relativă
prin prisma cerințelor de valabilitate impuse de art.948 C.civ., având în
vedere că reclamanta, în calitate de coproprietar al imobilului nu și-a
manifestat acordul pentru închirierea imobilului în favoarea pârâtei SC T. SRL,
nesemnând enunțatele acte.
Apelul declarat de pârâta SC T. SRL
împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Secția
comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Târgu Mureș, prin decizia
nr.18/A, pronunțată la 31 martie 2005.
Pentru a pronunța această decizie,
instanța de control judiciar , având în vedere dezacordul apelantei reclamante
la încheierea actelor juridice în discuție și faptul că pârâtele au urmărit
fraudarea intereselor reclamantei, a reținut că acestea sunt lovite de
nulitate absolută pentru cauza ilicită și lipsa consimțământului și nu de
nulitate relativă pentru viciu de consimțământ cum a reținut instanța de fond
dar prin efectul nulității constatate: desființarea acestor acte , a
apreciat sentința atacată ca fiind temeinică.
Împotriva menționatei decizii,
pârâta, SC T SRL, a formulat recurs invocând motivele prevăzute în art.304
pct.9 și pct.10 C.proc. civ.
În motivarea cererii, recurenta a
arătat că instanța de apel a încălcat principiul ocrotirii bunei credințe,
prezumată în ceea ce o privește, la încheierea contractului de închiriere, iar
actul poartă semnătura unuia din coproprietari, ce și-a exprimat consimțământul
și nu poate fi reținută în sarcina sa vreo culpă sau intenția de a frauda
interesele vreuneia dintre părți, aspecte ce se circumscriu motivului prevăzut
în art.304 pct.9 C.proc.civ.
Intimata reclamantă a solicitat, prin
întâmpinare, respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca fiind
temeinică și legală.
Recursul este nefondat.
Principiul ocrotirii bunei credințe
exprimă cerința ca interesele celor ce participă, cu bună credință, la
raporturile juridice civile să fie mai temeinic proteguite decât acelea ale
participaților de rea credință și că aceștia din urmă să fie sancționați pentru
conduita lor necorespunzătoare.
Este de observat că probele
administrate, în cauză, răstoarnă prezumția de bună credință a pârâtei la
încheierea contractului de închiriere în litigiu și actului subsecvent, având
în vedere că aceasta, deși cunoștea existența contractului de închiriere
încheiat, la data de 1 ianuarie 2001, între SC D. I. SRL și coproprietarele
tabulare ale imobilului situat în Târgu Mureș, str.P., având ca obiect acest
imobil, l-a pus la dispoziție recurentei, ca asociat activ, prin contractul de
asociere în participațiune, încheiat între aceste părți la data de 15 octombrie
Astfel, s-a încheiat pentru același spațiu, și pentru un termen de 5 ani,
contractul de închiriere în litigiu, cu scopul de a frauda interesele SC
D. I. SRL și ale coproprietarei A. M. I., în lipsa consimțământului. Aceasta
deși figura ca parte contractantă în calitate de locator și cu o semnătură ce
nu-i aparținea, cum s-a dovedit, și-a exprimat, expres, dezacordul pentru
încheierea contractului, tocmai în considerarea celui deja valabil
încheiat cu SC D. I. SRL, așa cum rezultă din înscrisurile depuse în
probațiune. Aceste aspecte relevă neîndeplinirea condițiilor de valabilitate
cerute de art.948 C. civ., cu referire la consimțământ și cauză. Așa fiind, în
temeiul art.312 alin.1 teza 2 C. proc. civ, Înalta Curte a respins recursul
declarat în cauză .