ÎCCJ, decizie (scj.ro #84542)

Tâlhărie. Tentativă. Infracțiune consumată. Distincție Cuprins pe materii : Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra patrimoniului. Tâlhăria Indice alfabetic : Drept penal - tâlhărie - tentativă - infracțiune consumată C. pen ., art. 211 Smulgerea unui lanț de la gâtul părții vătămate constituie infracțiunea de tâlhărie în forma consumată, iar nu tentativă la infracțiunea de tâlhărie, deoarece furtul, care constituie acțiunea principală a infracțiunii de tâlhărie, s-a consumat în momentul în care inculpatul a smuls lanțul de la gâtul părții vătămate, chiar dacă bunurile sustrase nu au fost găsite asupra inculpatului, ci pe caldarâm, la locul săvârșirii faptei. I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 5601 din 29 octombrie 2004 Prin sentința nr. 746 din 27 mai 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul F.I., între altele, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen.

Instanța a reținut că, la 28 mai 2003, în jurul orelor 11 00 , în timp ce partea vătămată se deplasa pe o alee, inculpatul a imobilizat-o și i-a smuls de la gât un lanț din aur pe care se aflau și alte bijuterii din aur și argint. La strigătele părții vătămate, inculpatul a fost imobilizat de un martor, fiind reținut până la sosirea organelor de poliție, iar bijuteriile smulse de la gâtul părții vătămate au fost găsite pe caldarâm și recuperate de aceasta. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 545 din 22 iulie 2004, a admis apelurile declarate de procuror și de inculpat cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) și b) C. pen.

numai pe lângă pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. Recursul declarat de inculpat, prin care s-a cerut schimbarea încadrării juridice în tentativă la infracțiunea de tâlhărie, este nefondat. Fapta săvârșită de inculpat constituie infracțiunea de tâlhărie în forma consumată, iar nu tentativă la această infracțiune, întrucât furtul, care constituie acțiunea principală a infracțiunii de tâlhărie, s-a consumat în momentul în care inculpatul a smuls lanțul de la gâtul părții vătămate. Împrejurarea că lucrurile sustrase au fost găsite căzute, la locul săvârșirii faptei, iar nu asupra inculpatului, este lipsită de relevanță juridică pentru încadrarea juridică a faptei, deoarece aruncarea bunurilor sustrase este o activitate ulterioară consumării furtului.

Prin urmare, furtul nu a rămas în fază de tentativă, ci s-a consumat în momentul în care lanțul a fost smuls de la gâtul părții vătămate, iar prin smulgerea lanțului, care constituie un act de violență, s-a realizat și acțiunea adiacentă a infracțiunii de tâlhăriei. Încadrarea juridică dată faptei fiind corectă, recursul a fost respins.