ÎCCJ, decizie (scj.ro #84542)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84542) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Tâlhărie. Tentativă. Infracțiune consumată.
Distincție
Cuprins pe materii
: Drept penal. Partea
specială. Infracțiuni contra patrimoniului. Tâlhăria
Indice alfabetic
: Drept penal
-
tâlhărie
-
tentativă
-
infracțiune consumată
C. pen
., art. 211
Smulgerea unui lanț de
la gâtul părții vătămate constituie infracțiunea de tâlhărie în forma
consumată, iar nu tentativă la infracțiunea de tâlhărie, deoarece furtul, care
constituie acțiunea principală a infracțiunii de tâlhărie, s-a consumat în
momentul în care inculpatul a smuls lanțul de la gâtul părții vătămate, chiar
dacă bunurile sustrase nu au fost găsite asupra inculpatului, ci pe caldarâm,
la locul săvârșirii faptei.
I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 5601 din 29 octombrie 2004
Prin sentința nr. 746 din 27 mai 2004, Tribunalul București, secția a II-a
penală, a condamnat pe inculpatul F.I., între altele, pentru săvârșirea
infracțiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen.
Instanța a reținut că, la 28 mai 2003, în jurul orelor 11
00
, în timp
ce partea vătămată se deplasa pe o alee, inculpatul a imobilizat-o și i-a smuls
de la gât un lanț din aur pe care se aflau și alte bijuterii din aur și argint.
La strigătele părții vătămate, inculpatul a fost imobilizat de un martor, fiind
reținut până la sosirea organelor de poliție, iar bijuteriile smulse de la
gâtul părții vătămate au fost găsite pe caldarâm și recuperate de aceasta.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 545 din 22
iulie 2004, a admis apelurile declarate de procuror și de inculpat cu aplicarea
pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a)
și b) C. pen. numai pe lângă pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii
de tâlhărie.
Recursul declarat de inculpat, prin care s-a cerut schimbarea încadrării
juridice în tentativă la infracțiunea de tâlhărie, este nefondat.
Fapta săvârșită de inculpat constituie infracțiunea de tâlhărie în forma
consumată, iar nu tentativă la această infracțiune, întrucât furtul, care
constituie acțiunea principală a infracțiunii de tâlhărie, s-a consumat în
momentul în care inculpatul a smuls lanțul de la gâtul părții vătămate.
Împrejurarea că lucrurile sustrase au fost găsite căzute, la locul săvârșirii
faptei, iar nu asupra inculpatului, este lipsită de relevanță juridică pentru
încadrarea juridică a faptei, deoarece aruncarea bunurilor sustrase este o
activitate ulterioară consumării furtului.
Prin urmare, furtul nu a rămas în fază de tentativă, ci s-a consumat în
momentul în care lanțul a fost smuls de la gâtul părții vătămate, iar prin
smulgerea lanțului, care constituie un act de violență, s-a realizat și
acțiunea adiacentă a infracțiunii de tâlhăriei.
Încadrarea juridică dată faptei fiind corectă,
recursul a fost respins.