Decizia nr. 39/2020 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs împotriva sentinței nr. 1344/2018 a Tribunalului Harghita

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, secția civilă, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., să se constate caracterul ilicit al faptelor săvârșite de acesta cu rea-credință, prin declararea unor fapte neadevărate într-un articol de presă, încălcând astfel dreptul reclamantului la demnitate, onoare, dreptul la propria imagine și reputație; obligarea pârâtului la plata sumei de 450.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat, la prezentarea de scuze publice într-un ziar județean publicat în limba maghiară, pe parcursul a trei zile consecutive, precum și afișarea dispozitivului hotărârii la Primăria Mugeni pe o perioadă de o lună, cu cheltuieli de judecată.

Sentința pronunțată de tribunal Prin Sentința nr. 1344 din 10 octombrie 2018, Tribunalul Harghita, secția civilă, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea. L-a obligat pe reclamant să achite pârâtului suma de 3570 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Decizia pronunțată de curtea de apel Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, prin Decizia nr. 83/A din 27 februarie 2019, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinței pronunțate de tribunal.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., arătând că la data de 19 februarie 2019, anterior primului termen de judecată în apel, apărătorul său a depus o cerere de amânare, prin mijloace electronice, la registratura Curții de Apel Târgu Mureș, motivată de imposibilitatea sa de prezentare, întrucât avea un alt proces la Judecătoria Târgu Secuiesc. A precizat că întrucât a existat o interpunere de cauze, reprezentantul convențional a decis să solicite amânarea în dosarul înregistrat ulterior, însă instanța nu a luat în seamă solicitarea sa și a judecat în lipsa acestuia de la dezbateri, astfel încât nu a putut susține cauza, nu a putut invoca aspecte procedurale sau care țin de fondul cauzei, nu a putut replica, dacă era necesar, la pledoaria părții adverse. A considerat că o hotărâre pronunțată în aceste condiții este lovită de nulitate pentru nerespectarea dispozițiilor legale indicate, dar și al art. 6 C. proc. civ. și art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, potrivit cărora orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în opinia recurentului, judecata în apel nerespectând principiul echității.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât B. a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, raportat la faptul că recurentul nu a adus critici de nelegalitate hotărârii atacate și nu a dezvoltat motivele pentru care apreciază că aceasta nu ar fi conformă regulilor de drept. A opinat că respingerea cererii de amânare a judecății nu poate fi încadrată în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., lipsa apărătorului ales, cu justificarea că are un proces la o altă instanță, neconstituind lipsă de procedură sancționată cu nulitatea actului de procedură. A solicitat respingerea recursului și acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.570 RON, conform înscrisurilor depuse în justificare, susținând că soluția instanței de apel cu privire la cererea de amânare a fost corectă, neputând fi reținut un motiv excepțional, care să aibă drept consecință amânarea judecății. Pe de altă parte, prin cererea de apel nu s-au invocat excepții și nu s-au solicitat probe, iar instanța a amânat pronunțarea pentru a se depune concluzii scrise. Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul-reclamant A. a arătat că recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și motivat corespunzător textului legal invocat, fiind dezvoltate, prin memoriul de recurs, argumentele pentru care a procedat la încadrarea, ca atare, a căii de atac. A considerat că prin respingerea singurei solicitări de amânare a cauzei, nu a putut invoca aspecte procedurale sau de fond ale cauzei și nu a putut replica părții adverse, sens în care hotărârea astfel pronunțată este lovită de nulitate, judecata nerespectând principiul echității. Referitor la cheltuielile de judecată solicitate, în principal, a solicitat respingerea cererii, iar în subsidiar, aplicarea art. 453 alin. (2) C. proc. civ., suma de 3.570 RON fiind vădit disproporționată în raport cu valoarea și complexitatea cauzei.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin Încheierea din 4 decembrie 2019, completul de filtru a admis, în principiu, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 83/A din 27 februarie 2019 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, și a fixat termen de judecată în ședință publică, cu citare părți, la data de 15 ianuarie 2020. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Recursul declarat de reclamant cuprinde critici privind încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil prin respingerea, de către instanța de apel, a unei cereri de amânare a judecății pentru imposibilitatea de prezentare a apărătorului ales al părții. Nu pot fi primite însă motivele de recurs. Astfel, prin adresa transmisă prin poștă electronică și înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureș la 19 februarie 2019, reclamantul, prin avocat C., a solicitat amânarea judecății cauzei, motivat de faptul că la aceeași oră are o altă cauză la Judecătoria Târgu Secuiesc. Curtea de apel a respins cererea de amânare a judecății cauzei, potrivit celor consemnate în încheierea de dezbateri din 20 februarie 2019, constatând că prin memoriul de apel reclamantul nu a solicitat administrarea de probe, iar prin întâmpinare, intimatul - pârât nu a invocat excepții și nu a solicitat administrarea de probe și a amânat pronunțarea pentru a asigura dreptul la apărare al apelantului, prin depunerea de concluzii scrise. Soluția instanței de apel, de respingere a cererii de amânare a judecății și de amânare a pronunțării, criticată de reclamant prin motivele de recurs, este corectă și legală. Potrivit art. 222 C. proc. civ., amânarea judecății pentru lipsă de apărare, poate fi dispusă, la cererea părții interesate, numai în mod excepțional, pentru motive temeinice și care nu sunt imputabile părții sau reprezentantului ei. Când instanța refuză amânarea judecății pentru acest motiv, va amâna pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise. Se constată că textul de lege menționat a instituit, la alin. (1), posibilitatea (și nu obligația) pentru instanță de a amâna judecata cauzei pentru motivul generic de lipsă de apărare, care poate viza, cum este cazul în speță, imposibilitatea de prezentare a apărătorului ales. Totodată, prin același text de lege s-a stipulat că amânarea judecății poate fi dispusă numai în mod excepțional și numai sub condiția îndeplinirii condițiilor cerute pentru încuviințarea cererii, respectiv temeinicia motivelor vizând lipsa de apărare și absența culpei părții sau a reprezentantului ei în generarea acestei situații. În schimb, dacă cererea de amânare pentru considerentul lipsei de apărare este respinsă, instanța, la cererea părții, are obligația să amâne pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise, această măsură nefiind lăsată la aprecierea sa. În raport de aceste dispoziții legale, constatând că nu s-a solicitat de către părți administrarea de probe și nici nu au fost invocate excepții, în mod legal curtea de apel a respins cererea de amânare a judecății și a amânat pronunțarea, garantarea dreptului la apărare putând fi realizată prin depunerea concluziilor scrise. În aceste condiții, argumentele invocate de reclamant prin motivele de recurs, în sensul că nu a avut posibilitatea să indice aspecte procedurale sau care țin de fondul cauzei, nu sunt elemente de natură să conducă la casarea deciziei, în condițiile în care susținerile recurentului sunt formulate cu caracter general, fără indicarea în concret a aspectelor de care ar fi înțeles să se folosească (și care, de altfel, dacă ar fi existat, ar fi trebuit să se regăsească în cuprinsul cererii sale de apel). Prin urmare, instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală, respectând dreptul la apărare al părții în condițiile circumstanțiate prin dispozițiile art. 222 C. proc. civ., astfel încât nu pot fi primite susținerile recurentului referitoare la nulitatea hotărârii. Ca atare, răspunzând motivului de recurs, Înalta Curte observă că niciuna dintre neregularitățile procedurale invocate de recurent, care pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu pot fi primite, fiind nefondate și criticile referitoare la nerespectarea dispozițiilor art. 6 din cod și a celor ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de reclamant, ca nefondat. Văzând solicitarea intimatului-pârât de acordare a cheltuielilor de judecată, dovedite cu înscrisul depus la dosar, se va admite cererea, în raport de dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., urmând a se face aplicarea art. 451 alin. (2) din cod, în sensul reducerii cuantumului cheltuielilor solicitate, față de valoarea și complexitatea cauzei.