ÎCCJ, Decizia nr. 140/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor aflate la dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea recurată

Prin Decizia nr. 777 din 26 februarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș, împotriva Deciziei nr. 4874 din 8 noiembrie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de revizuire a reținut, în esență, că cererea nu îndeplinește condiția de admisibilitate referitoare la identitatea de obiect, cauză și părți a dosarelor în care au fost pronunțate hotărârile pretins potrivnice.

II. Cererea de recurs

Împotriva Deciziei nr. 777 din 26 februarie 2018 a secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs revizuentele, invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6, se arată că hotărârea recurată nu este motivată, din cuprinsul acesteia lipsind considerentele.

În susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se arată că decizia recurată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) și art. 426 alin. (3) din același cod, potrivit cărora hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă "motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția" și să fie semnată.

De asemenea, susțin recurentele, decizia atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 430 alin. (1) și (2) din Legea nr. 134/2010 (C. proc. civ.), în sensul că instanța de revizuire nu a ținut seama de faptul că, prin Decizia nr. 4874 din 8 noiembrie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ce face obiectul revizuirii, s-a încălcat autoritatea de lucru judecat (cu privire la aspectul comunicării Deciziei de impunere din oficiu nr. x/2010) a Sentinței nr. 1510 din 23 aprilie 2014 a Tribunalului Maramureș, a Deciziei nr. 43/R din 23.04.2016 a Judecătoriei Baia Mare și a Sentinței nr. 1208 din 24 mai 2016 a Tribunalului Maramureș.

III. Hotărârea instanței de recurs

Examinând decizia recurată, în raport cu motivele și criticile formulate de recurente, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Astfel, din consultarea Dosarului nr. x/2017 al secției de contencios administrativ și fiscal a instanței supreme, în care a fost pronunțată hotărârea recurată, se constată că aceasta cuprinde considerentele care au stat la baza pronunțării soluției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire, argumentele instanței de judecată fiind expuse la pct. II din decizie, pe parcursul a două pagini, susținerea recurentelor că hotărârea atacată nu ar fi motivată dovedindu-se a fi neîntemeiată.

Împrejurarea că recurentelor le-a fost comunicată, inițial, o formă incompletă, conceptuală a deciziei pronunțate de instanța de revizuire reprezintă o simplă eroare de comunicare, neputând constitui o critică la adresa deciziei înseși, care să poată fi încadrată în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. de altfel, decizia în forma finală, motivată și semnată, a fost comunicată recurentelor, la data de 22 iunie 2018, conform dovezii de înmânare atașate la dosar .

Pentru aceleași considerente, nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este întemeiat, întrucât, fiind motivată și semnată de toți membrii completului de judecată, precum și de către magistratul-asistent, decizia recurată respectă întru totul dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) și art. 426 alin. (3) din același cod, invocate de recurente. De altfel, această critică se încadrează, în realitate, în motivul de casare prevăzut de pct. 5 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Instanța de casare constată, de asemenea, că nu este întemeiată nici critica potrivit căreia decizia atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 430 alin. (1) și (2) din Legea nr. 134/2010 (C. proc. civ.), în sensul că instanța de revizuire nu a ținut seama de faptul că, prin Decizia nr. 4874 din 8 noiembrie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ce face obiectul revizuirii, s-a încălcat autoritatea de lucru judecat (cu privire la aspectul comunicării Deciziei de impunere din oficiu nr. x/2010) a Sentinței nr. 1510 din 23 aprilie 2014 a Tribunalului Maramureș, a Deciziei nr. 43/R din 23 aprilie 2016 a Judecătoriei Baia Mare și a sentinței nr. 1208 din 24 mai 2016 a Tribunalului Maramureș.

Potrivit dispozițiilor art. 430 din C. proc. civ., invocate de recurente, "Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată" (alin. (1) și "Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă" (alin. (2)).

Această critică reprezintă, însă, în realitate, un argument de fond al cererii de revizuire și nu privește soluția de inadmisibilitate a acesteia, ce face obiectul recursului supus analizei.

Astfel, înainte de a verifica dacă în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 430 din C. proc. civ., invocate de recurente, instanța de revizuire a verificat admisibilitatea cererii de revizuire, prin prisma dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din același cod, menționate de revizuente drept temei al cererii formulate.

Potrivit acestor dispoziții legale, "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă (...) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;".

De asemenea, conform art. 431 alin. (1) din C. proc. civ., "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect".

Rezultă din dispozițiile legale citate că există posibilitatea revizuirii, în situația în care există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Rațiunea reglementării acestui caz de revizuire o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. Într-o asemenea situație, executarea hotărârilor este imposibilă, ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația creată de existența hotărârilor potrivnice nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

În speță, însă, se constată că decizia a cărei anulare se solicită prin cererea de revizuire nu încalcă autoritatea lucrului judecat în raport cu hotărârile judecătorești invocate de recurentele-revizuente ca fiind potrivnice acesteia.

Astfel, așa cum rezultă din cererea de revizuire, s-a solicitat anularea Deciziei nr. 4874 din 8 noiembrie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, sub motiv că încalcă autoritatea de lucru judecat a Sentinței nr. 1510 din 23 aprilie 2014, a Deciziei nr. 43/R din 23 aprilie 2016 și a Sentinței nr. 1208 din 24 mai 2016, pronunțate de Tribunalul Maramureș.

Analizând admisibilitatea cererii de revizuire, prin raportare la hotărârile menționate de revizuente, în mod corect a reținut instanța de revizuire că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., de vreme ce dosarele în care au fost pronunțate hotărârile pretins potrivnice nu au aceleași obiect, cauză și părți.

De asemenea, instanța de revizuire a verificat admisibilitatea cererii de revizuire și prin prisma dispozițiilor art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., în forma în vigoare la data sesizării și la data pronunțării hotărârii atacate, înainte de modificarea lor prin Legea nr. 310/2018.

Potrivit acestor dispoziții legale, care reglementează limitele judecății în calea de atac a revizuirii, "Dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre".

Rezultă, din textul legal citat, că soluția pe care o poate pronunța instanța de revizuire, în cazul hotărârilor definitive potrivnice [art. 509 alin. (1) pct. 8], este anularea celei din urmă hotărâri, pentru încălcarea principiului autorității lucrului judecat, sub forma efectului negativ, care presupune tripla identitate, de obiect, cauză și părți, a dosarelor în care au fost pronunțate hotărârile.

Efectul negativ, așa cum s-a arătat mai sus, privește situația în care instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, caz în care executarea hotărârilor este imposibilă, ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația creată de existența hotărârilor potrivnice nu se poate realiza decât prin revizuirea (anularea) ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorității lucrului judecat ce caracterizează prima hotărâre [art. 431 alin. (1) din C. proc. civ..].

Efectul pozitiv al autorității lucrului judecat presupune că o soluție dată raporturilor deduse judecății nu poate fi contrazisă printr-o altă hotărâre, indiferent că soluția s-ar regăsi în dispozitiv sau în considerente cu valoare decizională, întrucât ceea ce s-a judecat este presupus a exprima adevărul raporturilor juridice dintre părți.

Dacă voința legiuitorului ar fi fost ca și hotărârile judecătorești care au fost pronunțate cu nesocotirea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat să facă obiect al revizuirii, nu ar fi limitat, prin textul legal citat, posibilitățile de soluționare a cauzei de către instanță, la soluția anulării celei din urmă hotărâri, ci ar fi prevăzut - și pentru cazul de revizuire al hotărârilor definitive potrivnice - posibilitatea de a "schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată".

Or, așa cum corect a reținut și instanța de revizuire, această condiție nu este îndeplinită în cauză, textul art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., în forma în vigoare la data sesizării și la data pronunțării hotărârii atacate, înainte de modificarea prin Legea nr. 310/2018, neprevăzând o asemenea soluție.

Așa fiind, se constată că nu este întemeiată nici critica potrivit căreia decizia atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 430 alin. (1) și (2) din Legea nr. 134/2010 (C. proc. civ.), în sensul că instanța de revizuire nu a ținut seama de faptul că, prin Decizia nr. 4874 din 8 noiembrie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ce face obiectul revizuirii, s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat (cu privire la aspectul comunicării Deciziei de impunere din oficiu nr. x/2010) a Sentinței nr. 1510 din 23 aprilie 2014 a Tribunalului Maramureș, a Deciziei nr. 43/R din 23 aprilie 2016 a Judecătoriei Baia Mare și a Sentinței nr. 1208 din 24 mai 2016 a Tribunalului Maramureș.

Se reține, așadar, că scopul reglementării acestui motiv de revizuire, în forma reglementată la data sesizării și la data pronunțării deciziei atacate, nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite, prin pronunțarea altora, așa cum au solicitat revizuentele, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat (efectul negativ), prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia.

Or, în lipsa identității de părți, obiect și cauză între litigiile în care au fost pronunțate hotărârile pretins potrivnice, nu se poate vorbi de încălcarea autorității de lucru judecat, în sensul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Cu privire la acest aspect - singurul care prezintă relevanță pentru calea de atac formulată în cauză - recurentele nu au formulat, însă, nici un argument.

Față de cele prezentate, constatând că nu sunt întemeiate motivele și criticile formulate de recurente, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș, în nume propriu și în reprezentarea Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, împotriva Deciziei nr. 777 din 26 februarie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2017, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 mai 2019.

Procesat de GGC - LM