ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 213/F din data de 13 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 459 alin. (5) C. proc. pen. a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de persoana condamnată A. împotriva Sentinței penale nr. 190/F din data de 27.09.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

În acest sens, a reținut că, prin Sentința penală nr. 190/F din 27.09.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul penal nr. x/2018, definitivă prin neapelare la 16.10.2018, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. În baza art. 154 alin. (3) rap. la art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 a recunoscut Sentința penală nr. 16 Hv 51/17g din data de 23.06.2017 pronunțată de Tribunalul de Land Feldkirch, definitivă la data de 25.01.2018, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani (2193 zile) închisoare. A constatat că prin Sentința penală nr. 70/F/10.04.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin neapelare la data de 09.10.2017 a fost recunoscută Sentința penală nr. 7 Hv 49/16x din data de 29.09.2016 pronunțată de Tribunalul Eisenstadt, definitivă, și s-a dispus transferarea condamnatului A. în vederea continuării executării pedepsei de 3 ani (1095 zile) închisoare, într-un penitenciar din România. S-a dispus transferarea condamnatului A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei totale de 9 ani (3288 zile) închisoare, rezultate prin cumularea pedepselor aplicate prin Sentința penală nr. 7 Hv 49/16x din data de 29.09.2016 pronunțată de Tribunalul Eisenstadt, definitivă, și prin Sentința penală nr. 16 Hv 51/17g din data de 23.06.2017 pronunțată de Tribunalul de Land Feldkirch, definitivă la data de 25.01.2018. S-a dedus din pedeapsa de 9 ani (3288 zile) închisoare perioada din data de 22.07.2016 la zi. S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 99/2017 din data de 10.10.2017 emis de Curtea de Apel București, secția a II-a penală. S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pentru pedeapsa de 9 ani (3288 zile) închisoare, la data rămânerii definitive a sentinței.

Potrivit art. 452 alin. (1) C. proc. pen. hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă.

(2) Când o hotărâre privește mai multe infracțiuni sau mai multe persoane, revizuirea se poate cere pentru oricare dintre fapte sau dintre făptuitori.

Potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. pen. revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută în cazurile și condițiile prevăzute la lit. a) - e).

Potrivit prevederilor legale menționate, revizuirea poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale.

Având caracterul unei căi de atac de fapt prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale, revizuirea privește numai hotărârile definitive prin care a fost soluționat fondul cauzei prin condamnare, amânarea aplicării pedepsei, renunțare la aplicarea pedepsei, achitare sau încetarea procesului penal.

Așa fiind, cererea de revizuire a hotărârii prin care instanța română a dispus recunoașterea unei hotărâri penale străine de condamnare și transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuări executării pedepsei - cum este cazul în speță - este inadmisibilă.

Împotriva Sentinței penale nr. 213/F din data de 13 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2019 a declarat apel condamnatul A.

Examinând sentința atacată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar Înalta Curte constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac ce poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 452 C. proc. pen. și numai în cazurile prevăzute de art. 453 C. proc. pen., singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale. O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații privitoare la eventuala nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a judecății sau a unor raționamente jurisdicționale pretins eronate, este exclusă, în raport de dispozițiile procesuale menționate și de principiul statuat prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia părțile interesate, care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.

Drept urmare, coroborarea acestor dispoziții legale impune concluzia condiționării examinării temeiniciei hotărârii atacate prin exercitarea revizuirii, numai în condițiile legii, cu consecința respingerii cererii pentru acest motiv, în situația afirmării generice a nelegalității și netemeiniciei hotărârii a cărei retractare se cere.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 452 C. proc. pen., hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă, din conținutul acestui text legal rezultând că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești care conțin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt, pe care le conțin hotărârile judecătorești.

Or, în cauză, condamnatul a formulat cerere de revizuire împotriva Sentinței penale nr. 190/F din data de 27.09.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, prin care a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și în baza art. 154 alin. (3) rap. la art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 a recunoscut Sentința penală nr. 16 Hv 51/17g din data de 23.06.2017 pronunțată de Tribunalul de Land Feldkirch, definitivă la data de 25.01.2018, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani (2193 zile) închisoare. A constatat că prin Sentința penală nr. 70/F/10.04.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin neapelare la data de 09.10.2017 a fost recunoscută Sentința penală nr. 7 Hv 49/16x din data de 29.09.2016 pronunțată de Tribunalul Eisenstadt, definitivă, și s-a dispus transferarea condamnatului A. în vederea continuării executării pedepsei de 3 ani (1095 zile) închisoare, într-un penitenciar din România. S-a dispus transferarea condamnatului A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei totale de 9 ani (3288 zile) închisoare, rezultate prin cumularea pedepselor aplicate prin Sentința penală nr. 7 Hv 49/16x din data de 29.09.2016 pronunțată de Tribunalul Eisenstadt, definitivă, și prin Sentința penală nr. 16 Hv 51/17g din data de 23.06.2017 pronunțată de Tribunalul de Land Feldkirch, definitivă la data de 25.01.2018. S-a dedus din pedeapsa de 9 ani (3288 zile) închisoare perioada din data de 22.07.2016 la zi. S-a anulat Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 99/2017 din data de 10.10.2017 emis de Curtea de Apel București, secția a II-a penală. S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pentru pedeapsa de 9 ani (3288 zile) închisoare, la data rămânerii definitive a sentinței.

Înalta Curte constată că hotărârea vizată prin cererea de revizuire formulată de petent nu îndeplinește condițiile art. 452 C. proc. pen., deoarece nu conține o rezolvare a fondului cauzei, în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal, nerezolvând vreo acțiune penală și nepronunțând vreuna din soluțiile prevăzute în art. 396 alin. (1) C. proc. pen., respectiv de condamnarea, renunțare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetare a procesului penal.

Or, cererea de revizuire nu a vizat o hotărâre prin care s-a dispus asupra fondului, ci a fost îndreptată împotriva unei hotărâri care a avut ca obiect recunoașterea hotărârii pronunțată de autoritățile austriece, sens în care se constată că apelul formulat de revizuent este nefondat.

Având în vedere că revizuentul a declarat calea de atac împotriva unei hotărâri nesusceptibilă de reformare, Înalta Curte reține similar instanței de fond inadmisibilitatea acesteia, sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Ca atare, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii și împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 302/2004, o atare cale de atac nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României.

În consecință, Înalta Curte, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele impuse cumulativ de art. 452 C. proc. pen. și art. 459 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că, în mod corect, instanța de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul A.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 213/F din data de 13 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2019.

Va obliga apelantul - condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 213/F din data de 13 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2019.

Obligă apelantul - condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 23 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - NN