ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 800/2020
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 800/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Încheierea penală nr. 213/PI din data de 19 august 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul A., în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Timișoara a arătat că prin contestația la executare înregistrată la data de 20 iulie 2020, împotriva Sentinței penale nr. 33/PI/2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/2019, persoana condamnată A. a solicitat modificarea datei de începere a executării pedepsei de 1440 de zile închisoare, menționată greșit ca fiind 22 august 2018, întrucât acesta a fost arestat în mod continuu începând cu data de 4 septembrie 2017.
În dezvoltarea motivelor, a arătat că a fost arestat preventiv în Timișoara, în vederea extrădării în Austria din data de 4 septembrie 2017 până la data de 14 septembrie 2017. Ulterior a fost transferat în Austria unde a stat sub arest preventiv până la data judecății, respectiv 19 ianuarie 2018, fiind apoi condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru mai multe fapte de furt. A fost încarcerat în Austria în vederea executării pedepsei cu închisoarea, apoi transferat în România începând cu data de 13 august 2019 când a fost depus în Penitenciarul Rahova.
A arătat că a formulat cerere de liberare condiționată, care i-a fost respinsă prin Sentința penală 1058/2020 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 475/CO din 18 mai 2020 a Tribunalului Timiș. Prin cele două hotărâri s-a reținut în mod eronat că data de începere a executării pedepsei este 22 august 2018.
Analizând contestația la executare formulată, Curtea a reținut că prin Sentința penală nr. 33/PI/2019 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin neapelare la data de 21 februarie 2019, în baza art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată, s-a dispus recunoașterea sentinței pronunțate la data de 19 ianuarie 2018, în dosarul nr. x, de către Tribunalul de Land Feldkirch din Austria, rămasă definitivă la data de 19 iunie 2018 privind persoana condamnată A., deținută Austria, prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 1440 zile închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt grav calificat, prin efracție și în cadrul unei asociații criminale (4 fapte), conform art. 127, 128, 129 și 130 din C. pen. austriac - fapte incriminate de legea penală română prin art. 228, 229 și art. 367 din C. pen.
Pe cale de consecință, s-a dispus transferarea într-un penitenciar din România a persoanei condamnate A., în vederea executării pedepsei.
În baza art. 73 din C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata de 348 de zile executată până la data de 22 august 2018 (care include și următoarele perioade: 4 septembrie 2017, ora 11:30 - 14 septembrie 2017, ora 17:00 - arest provizoriu efectuat în România, în vederea extrădării și 14 septembrie 2017, ora 17:00 - 19 ianuarie 2018, ora 15:00 - arest preventiv în Austria) precum și perioada din 22 august 2018, în continuare până la data încarcerării într-un penitenciar din România.
S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut prin Sentința pronunțată la data de 19 ianuarie 2018, în Dosarul nr. x Hv 75/17y, de către Tribunalul de Land Feldkirch din Austria, rămasă definitivă la data de 19 iunie 2018, numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 1440 zile închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt grav calificat, prin efracție și în cadrul unei asociații criminale (4 fapte), conform art. 127, 128, 129 și 130 din C. pen. austriac.
În raport cu faptele reținute în hotărârea definitivă de condamnare, s-a arătat că faptele inculpatului au corespondent și în legislația penală română, acestea întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 228, 229 și art. 367 din C. pen.
S-a precizat că din cuprinsul certificatului emis de autoritatea competentă din Republica Austria, rezultă că din totalul pedepsei aplicate, persoana condamnată a executat 348 zile până la data de 22 august 2018 (care include și următoarele perioade: 04 septembrie 2017, ora 11:30 - 14 septembrie 2017, ora 17:00 - arest provizoriu efectuat în România, în vederea extrădării și 14 septembrie 2017, ora 17:00 - 19 ianuarie 2018, ora 15:00 - arest preventiv în Austria, pedeapsa urmând a fi finalizată la data de 4 septembrie 2021.
Verificând susținerile persoanei condamnate din contestația la executare de față, că în mod greșit s-ar fi menționat data începerii executării pedepsei ca fiind 22 august 2018, Curtea de Apel Timișoara a constatat că acestea sunt neîntemeiate, întrucât din dispozitivul sentinței contestate se poate constata că nu s-a menționat că pedeapsa începe la acea dată, ci s-a menționat că persoanei condamnate i se deduc din pedeapsă zilele executate începând cu data de 4 septembrie 2017 până la data 22 august 2018, precum și în continuare până la data încarcerării într-un penitenciar din România.
A mai reținut Curtea, că în cuprinsul sentinței penale contestate s-a menționat că se deduc 348 de zile din pedeapsă până la data de 22 august 2018, întrucât până la acea dată au fost calculate zilele executate prin Certificatul transmis de către autoritățile austrice conform art. 4 din Decizia-cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului.
S-a menționat că persoana condamnată este nemulțumită că prin Sentința penală nr. 1058/2020 a Judecătoriei Timișoara, prin care i s-a respins cererea de liberare condiționată, s-a reținut că executarea pedepsei a început la data de 22 august 2018.
Curtea a arătat că împrejurarea că prin sentința judecătoriei care i-a soluționat persoanei condamnate cererea de liberare condiționată, s-a reținut greșit că executarea pedepsei a început la data de 22 august 2018, nu poate constitui temei de admitere a contestație la executare împotriva Sentinței penale nr. 33/PI/2019 a Curții de Apel Timișoara, deoarece în această din urmă sentință s-a menționat, fără echivoc, că persoanei condamnate i se deduc din pedeapsă 348 de zile executate, începând cu data de 4 septembrie 2017 până la data de 22 august 2018 și în continuare până la data încarcerării într-un penitenciar din România.
În concluzie, s-a constatat că persoanei condamnate i s-au dedus toate zilele executate din pedeapsă începând cu data de 4 septembrie 2017.
*
Împotriva Încheierii penale nr. 213/PI din data de 19 august 2020 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală a declarat contestație, condamnatul A.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 28 septembrie 2020, fiind fixat termen de judecată la data de 4 noiembrie 2020 cu citarea contestatorului la locul de deținere și asigurarea apărării.
La primul termen de judecată din data de 4 noiembrie 2020, cauza a fost amânată pentru a da posibilitate contestatorului să participe la judecarea cauzei prin videoconferință.
La data de 2 decembrie 2020, cu ocazia dezbaterilor în ședință publică, contestatorul condamnat A., asistat de apărător desemnat din oficiu, a formulat o cerere de retragere a contestației declarate împotriva Încheierii penale nr. 213/PI din data de 19 august 2020.
Examinând cererea de retragere a contestației formulată de contestatorul condamnat A., Înalta Curte urmează a lua act de manifestarea unilaterală de voință a contestatorului, pentru următoarele considerente:
Retragerea unei căi de atac, în cauză a contestației formulate împotriva Încheierii penale nr. 213/PI din data de 19 august 2020 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, este un act de dispoziție, care odată exercitat, conduce la pierderea unui drept.
Analizând dispozițiile art. 4251 alin. (3) teza finală din C. proc. pen., Înalta Curte constată că acestea fac trimitere expresă la dispozițiile art. 415 din C. proc. pen., din care rezultă că până la închiderea dezbaterilor la instanța învestită cu judecarea căii de atac, părțile își pot retrage calea de atac declarată.
Potrivit aceluiași text de lege retragerea trebuie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administrația locului de deținere. Declarația de retragere se poate face, fie la instanța a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanța învestită cu soluționarea contestației.
În cauză, contestatorul condamnat A. și-a manifestat voința de a-și retrage calea de atac la data de 02 decembrie 2020, în fața instanței de control judiciar, cu ocazia dezbaterilor în ședință publică.
Înalta Curte văzând, pe de o parte, declarația contestatorului A. în sensul retragerii căii de atac, iar pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilității, astfel încât cel care a exercitat o cale de atac poate să și-o retragă până la închiderea dezbaterilor, în baza art. 4251 alin. (3) raportat la art. 415 din C. proc. pen., va lua act de retragerea contestației declarate de persoana condamnată A. împotriva Încheierii penale nr. 213/PI din data de 19 august 2020 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.
Văzând dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. conform cărora cheltuielile judiciare sunt suportate de persoana care și-a retras contestația, va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea contestației declarate de persoana condamnată A. împotriva Încheierii penale nr. 213/PI din data de 19 august 2020 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2 decembrie 2020.
Procesat de GGC - LM