Decizia nr. 3698/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 445/2015 a Curții de Apel București

Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x, reclamanta Fundația A. a chemat în judecată pe pârâții: Ministerul Muncii, Familiei, Protecției sociale și persoanelor vârstnice, Direcția Generală, Autoritatea de Management pentru Programul Operațional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane" (AMPOSDRU), solicitând: - obligarea pârâților la plata în solidar a sumei de 226.545,62 RON, reprezentând contravaloare cerere de rambursare VI; - să se constate că pe toată durata de soluționare a cererii de rambursare VI (atât în ceea ce privește faza administrativă, cât și cea desfășurată în fața instanțelor de judecată) și până la plata sumelor pretinse prin cererea de rambursare VI, obligațiile stabilite în sarcina Fundației (inclusiv cu privire la depunerea cererii de rambursare finală) conform Contractul de finanțare nr. x înregistrat la DGAMPOSDRU sub nr. E3700, au fost suspendate; - obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu (taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu de avocat etc.)

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 445 din data de 18.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea modificată formulată de reclamanta Fundația A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene prin Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane", reprezentat în justiție de către Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată. Prin încheierea din 1 octombrie 2014 s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Fondurilor Europene - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane", invocată prin întâmpinarea depusă de această direcție la dosarul cauzei și s-a constatat că singurul pârât care are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, ca urmare a modificărilor legislative intervenite, este Ministerul Fondurilor Europene prin Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane", reprezentat în justiție de către Ministerul Finanțelor Publice. Totodată, au fost încuviințate, în parte, probele solicitate de către reclamantă, a fost încuviințată în totalitate proba cu înscrisurile depuse și aflate deja la dosarul cauzei, precum și solicitarea documentației aferente actelor contestate, solicitare, sens în care s-a dispus emiterea unei citații către pârâtul ce a rămas în cauză, urmând ca acesta să facă demersurile pentru a recupera documentația, pentru a depune documentația aferentă actelor contestate în prezenta cauză; În ceea ce privește proba cu interogatoriu solicitată de către reclamantă, a fost respinsă ca nefiind utilă soluționării cauzei; proba cu martori, a fost respinsă ca nefiind utilă soluționării cauzei; iar proba cu expertiză financiar contabilă, de asemenea, a fost respinsă ca nefiind utilă soluționării cauzei.

Recursul Împotriva acestei sentințe și a încheierii din 1 octombrie 2014 a formulat recurs reclamanta Fundația A., criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie. S-a solicitat admiterea recursului și, în principal casarea sentinței și trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței de fond, iar, în subsidiar, casarea sentinței și, rejudecând cauza în fond, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată și obligarea intimatei la plata sumei de 294.245 RON, urmând a se constata că pe toată durata de soluționare a cererii de rambursare VI (atât în ceea ce privește faza administrativă cât și în cea desfășurată în fața instanțelor de judecată) și până la plata sumelor pretinse prin cererea de rambursare VI, obligațiile stabilite în sarcina Fundației ( inclusiv cu privire la depunerea cererii de rambursare finală) conform Contractului de finanțare nr. x înregistrat la DGAMPOSDRU sub nr. E3700, au fost suspendate; cu cheltuieli de judecată. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, s-a susținut de către recurentă că sentința recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, apreciind că motivarea dată de instanța de fond este succintă, fără nicio referire la aspectele menționate de Fundație în cererea de chemare în judecată și notele scrise sau la probele administrate în prezenta cauză sau la probele administrate în cauză. S-a mai susținut că prima instanță nu a analizat în niciun fel capătul doi al cererii de chemare în judecată cu privire la solicitarea de constatare a suspendării obligațiilor stabilite sarcina Fundației, aceasta echivalând cu lipsa analizării cauzei și nesoluționarea acesteia printr-un procedeu efectiv și real. De asemenea, s-a apreciat de către recurenta - reclamantă că hotărârea recurată este dată cu interpretarea greșită a naturii juridice a activității desfășurate de în baza convențiilor civile și a aplicării greșite a legii - art. 7 din Codul fiscal și art. 1270 din C. civ. În drept, recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 6 și 8 din C. proc. civ. Prin răspunsul la întâmpinare recurenta - reclamantă a reiterat motivele și argumentele prezentate prin cererea de recurs.

Apărările intimatului Prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimatul - pârât Ministerul Fondurilor Europene (în prezent Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice și Fondurilor Europene, prin reprezentant legal Ministerul Finanțelor Publice s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond, ca legală și temeinică. Recurentul - reclamant a formulat răspuns la întâmpinare, în cuprinsul căruia a combătut susținerile autorității din întâmpinare.

Procedura în fața instanței de recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 13 octombrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat. Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 26 aprilie 2017 s-a admis în principiu recursul declarat de Fundația A. împotriva sentinței nr. 445 din 18 februarie 2015 și încheierii din 1 octombrie 2014 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând sentința și încheierea atacate prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea intimatului - pârât, la motivele de recurs și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că sunt incidente în cauză motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., în considerarea celor în continuare arătate. 6.1 Argumente relevante Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) din Noul C. proc. civ. recursul urmărește să supună Înaltei Curți examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. În fapt, reclamanta Fundația A. a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei, Protecției sociale și persoanelor vârstnice, Direcția Generală, Autoritatea de Management pentru Programul Operațional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane" (AMPOSDRU): obligarea pârâților la plata în solidar a sumei de 226.545,62 RON, reprezentând contravaloare cerere de rambursare VI; să se constate că pe toată durata de soluționare a cererii de rambursare VI (atât în ceea ce privește faza administrativă, cât și cea desfășurată în fața instanțelor de judecată) și până la plata sumelor pretinse prin cererea de rambursare VI, obligațiile stabilite în sarcina Fundației (inclusiv cu privire la depunerea cererii de rambursare finală) conform Contractul de finanțare nr. x înregistrat la DGAMPOSDRU sub nr. E3700, au fost suspendate. Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat "(1) Hotărârea va cuprinde:/…/b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;". Motivarea hotărârii judecătorești, care trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător. Respectarea acestei dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În acest sens, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanței obligația de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența" (Cauza Albina împotriva României, Cauza Gheorghe împotriva României). Or, în cauza dedusă judecății, se constată că instanța de fond s-a limitat să facă o analiză sumară a neeligibilității onorariilor experților precum și a salariilor membrilor echipelor de implementare, fără sa răspundă susținerilor din cererea de chemare în judecată. Într-adevar, atâta timp cât în considerente instanta nu analizeaza materialul probator administrat, nu stabileste împrejurarile de fapt esentiale în cauza, nu evoca normele substantiale și procedurale incidente și aplicarea lor în speta, solutia exprimata prin dispozitiv ramâne nesustinuta și pur formala, nefiind corolarul motivelor ce o preced. Astfel, se constată că prima instanță nu a analizat deloc capătul doi al cererii de chemare în judecată referitoare la constatarea suspendării obligațiilor reclamantei pe durata soluționării cererii de rambursare. Procedând astfel, instanța de fond a pronunțat o soluție greșită, întrucât nu a cercetat legalitatea și temeinicia cererii formulată de către reclamantă, nu a indicat raționamentele care i-au fundamentat convingerea și pe baza cărora a respins acțiunea reclamantei, punând instanța de recurs în situația de a nu putea exercita un control judiciar efectiv. O asemenea modalitate de abordare a motivării unei sentințe echivalează cu necercetarea fondului cauzei, ceea ce impune trimiterea cauzei spre rejudecare. În consecință, Înalta Curte apreciază că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, împrejurare în raport de care, nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurentă în cadrul motivelor de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, acestea urmând a fi examinate de către prima instanță, cu ocazia rejudecării cauzei, inclusiv prin repunerea în discuția părților a probelor solicitate prin motivele de recurs. 6.2 Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârile atacate și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.