ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2420/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 14.04.2015, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Biroul De Soluționare Contestații, anularea Deciziei de soluționare nr. x/03.10.2014 emisă de către DGRFP Ploiești, obligarea DGRFP Ploiești la soluționarea în fond a contestației fiscale pentru suma de 1.928.136 RON în termen de 10 de zile de la comunicarea hotărârii, obligarea organului de soluționare, în temeiul art. 18 alin. (1) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004, la plata de penalități către societate în cuantum de 1.000 RON pentru fiecare zi de întârziere și obligarea pârâtei la plata cheltuieli de judecata.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 3462 din 22 decembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a dispus admiterea acțiunii formulate de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Biroul de Soluționare Contestații, a anulat Decizia de soluționare nr. x/03.10.2014 emisă de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, a obligat pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești la soluționarea contestației fiscale, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei, sub sancțiunea aplicării de penalități de 100 RON pe zi întârziere, și a obligat pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești la plata sumei de 50 RON către reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, fiind invocat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurenta a criticat hotărârea instanței de fond, arătând că în mod greșit instanța a dispus anularea în totalitate a deciziei de soluționare a contestației nr. x/03.10.2014, deși prin acțiunea introductivă intimata-reclamantă a solicitat anularea în parte a acesteia, respectiv numai în ceea ce privește suspendarea soluționării contestației pentru suma de 1.928.136 RON.

Ca atare, s-a arătat că instanța de fond a acordat mai mult decât a solicitat reclamanta prin cererea de chemare în judecată.

De asemenea, recurenta a precizat că împotriva pct. 2 din Decizia de soluționare nr. x/03.10.2014 emisă de DGRFP Ploiești, prin care s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a contestației, intimata-reclamantă a formulat acțiune separată, care formează obiectul dosarului nr. x/2015 aflat pe rolul Tribunalului București.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la motivele de recurs comunicate, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca fiind inadmisibil, întrucât motivul de recurs menționat nu se încadrează în motivul invocat, fiind aplicabile prevederile art. 443 din C. proc. civ. privind lămurirea hotărârii.

De asemenea, s-a arătat că, pe fondul recursului, cererea recurentei este neîntemeiată.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 18.01.2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 15.03.2018 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că sunt întemeiate criticile formulate de recurentă, motiv pentru care hotărârea instanței de fond va fi casată și, rejudecând cauza, va admite în parte acțiunea reclamantei, pentru considerentele ce urmează:

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Prin cererea introductivă, reclamanta a solicitat instanței de contencios administrativ anularea Deciziei de soluționare nr. 854 din 3.10.2014 emisă de DGRFP Ploiești, cu privire la suspendarea soluționării contestației pentru suma de 1.928.136 RON, reprezentând TVA stabilită suplimentar; obligarea pârâtei DGRFP Ploiești la soluționarea contestației fiscale pentru suma de 1.928.136 RON în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei, sub sancțiunea aplicării de penalități de 1.000 RON pe zi de întârziere, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Decizia nr. 854 din 3.10.2014, DGRFP Ploiești a dispus la pct. 1 suspendarea soluționării contestației pentru suma de 1.928.136 RON, reprezentând TVA stabilită suplimentar și la pct. 2 s-a dispus respingerea contestației ca neîntemeiată pentru suma totală de 504.422 RON, din care: 503.650 RON TVA stabilită suplimentar și 772 RON dobânzi aferente TVA de plată.

Înalta Curte constată că instanța de primă jurisdicție a pronunțat o hotărâre nelegală, care cuprinde motive contradictorii, care nu susțin soluția pronunțată, aceea de anulare în integralitate a deciziei de soluționare a contestației administrative, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.. Pentru aceste motive, apărarea formulată de intimată nu poate fi primită de instanța de control judiciar, nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 443 din C. proc. civ.

Astfel, instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii faptul că acțiunea reclamantei este fondată sub aspectul cererii de anulare a deciziei cu privire la suspendarea soluționării contestației pentru suma de 1.928.136 RON, însă a dispus anularea deciziei în integralitatea sa, deși acțiunea reclamantei viza numai pct. 1 din Decizia de soluționare atacată.

Or, prin Decizia de soluționare nr. 854 din 3.10.2014 emisă de DGRFP Ploiești, la pct. 2, organul de soluționare a contestației administrative a dispus respingerea contestației formulată de societatea A. SRL, ca neîntemeiată, pentru suma totală de 504.422 RON, din care: 503.650 RON TVA stabilită suplimentar și 772 RON dobânzi aferente TVA de plată.

Instanța de control judiciar reține că prin adresa nr. x/9.12.2013 înregistrată la AJFP Prahova sub nr. x/10.12.2013, IGPR - Brigada de Combatere a Criminalității Organizate Ploiești a solicitat efectuarea unei inspecții fiscale la SC A. SRL din Ploiești, în interesul soluționării dosarului penal nr. x/2013

Urmare a verificărilor făcute a fost încheiat Raportul de inspecție fiscală nr. x/24.06.2014 prin care au fost stabilite obligații fiscale privind TVA în sumă totală de 2.574.073 RON și accesorii TVA în sumă de 1.168 RON, din care societatea reclamantă contestă obligații fiscale privind TVA în sumă totală de 2.431.786 RON și accesorii TVA în sumă de 772 RON, rezultate din neacordarea dreptului de deducere pentru TVA în sumă de 1.928.136 RON achitată în vamă aferentă importurilor de mărfuri pentru care societatea verificată nu a dovedit că are calitatea de proprietar și din colectarea de TVA în sumă de 503.650 RON aferentă livrărilor de bunuri pentru care societatea comercială nu a justificat scutirea de taxă.

Cu adresa nr. x/2.07.2014, atât Raportul de inspecție fiscală, cât și Decizia de impunere nr. x/24.06.2014, au fost înaintate la DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești.

Organul de soluționare a contestației a apreciat că sunt aplicabile în cauză prevederile art. 214 alin. (1) lit. a) și art. 216 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, constatând că există indicii cu privire la săvârșirea unei infracțiuni care are o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează a fi dată în procedură administrativă și a dispus, în consecință, suspendarea soluționării contestației pentru suma de 1.928.136 RON.

Din probele administrate rezultă faptul că dosarul penal nr. x/2013 a fost soluționat, fiind emise rezoluțiile de clasare: nr. x/D/P/2012 din 9.02.2015 de către DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești și nr. x/P/2015 din 14.10.2015 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova. Astfel, se constată că motivul care a justificat suspendarea soluționării contestației administrative în privința sumei 1.928.136 RON nu mai subzistă, nemaifiind incidente dispozițiile art. 214 alin. (1) lit. a) și art. 216 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, motiv pentru care, Înalta Curte va casa sentința atacată și rejudecând cauza, va anula în parte decizia atacată, cu privire la suspendarea soluționării contestației pentru suma de 1.928.136 RON, reprezentând TVA stabilită suplimentar.

Instanța va obliga pârâta DGRFP Ploiești la soluționarea contestației fiscale pentru suma de 1.928.136 RON în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei, sub sancțiunea aplicării de penalități de 100 RON pe zi de întârziere.

De asemenea, văzând dezlegarea dată cererii de chemare în judecată, în temeiul art. 453 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă, constând în taxa de timbru achitată la instanța de fond.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va admite în parte acțiunea reclamantei, va anula în parte decizia atacată, cu privire la suspendarea soluționării contestației pentru suma de 1.928.136 RON, reprezentând TVA stabilită suplimentar. Va obliga pârâta DGRFP Ploiești la soluționarea contestației fiscale pentru suma de 1.928.136 RON în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei, sub sancțiunea aplicării de penalități de 100 RON pe zi de întârziere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești împotriva Sentinței civile nr. 3462 din 22 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând:

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta A. SRL.

Anulează în parte Decizia nr. 854 din 3.10.2014 emisă de DGRFP Ploiești, cu privire la suspendarea soluționării contestației pentru suma de 1.928.136 RON, reprezentând TVA stabilită suplimentar.

Obligă pârâta DGRFP Ploiești la soluționarea contestației fiscale pentru suma de 1.928.136 RON în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei, sub sancțiunea aplicării de penalități de 100 RON pe zi de întârziere.

Obligă pârâta DGRFP Ploiești la plata sumei de 50 RON către reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 iunie 2018.

GGC - GV