ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Deliberând, asupra cauzei penale de față, în baza actelor de la dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 1083 din 15 mai 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Bacău, s-a dispus:
În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. de la 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen.
În baza art. 81 C. pen. de la 1968, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, calculat conform art. 82 C. pen. de la 1968, de la rămânerea definitivă a hotărârii.
În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. de la 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen.
În baza art. 81 C. pen. de la 1968, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, calculat conform art. 82 C. pen. de la 1968, de la rămânerea definitivă a hotărârii.
În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. de la 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen.
În baza art. 81 C. pen. de la 1968, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, calculat conform art. 82 C. pen. de la 1968, de la rămânerea definitivă a hotărârii.
S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă și au fost obligați inculpații, în solidar, să achite părții civile D., suma de 45.000 RON cu titlu de daune morale și materiale.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 2.500 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Prin Decizia penală nr. 1362 din 21 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, apelanții inculpați A., B. și C. și apelantul parte civilă D. împotriva Sentinței penale nr. 1083 din 15 mai 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Bacău.
A fost desființată în parte sentința penală apelată.
A fost reținută cauza spre rejudecare și în fond: a fost interzis fiecărui inculpat exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. anterior.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă și au fost obligați inculpații, în solidar, să plătească părții civile D. suma de 10.000 RON, daune materiale și suma de 30.000 RON, daune morale.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Împotriva Deciziei penale nr. 1362 din 21 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, inculpații A., B. și C. au declarat recurs în casație, invocând incidența cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.
Prin încheierea din 20 iunie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-au admis în principiu cererile de recurs în casație formulate de inculpații B., C. și A..
Examinând recursurile în casație declarate de inculpații B., C. și A. împotriva Deciziei penale nr. 1362 din 21 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În temeiul cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., recurenții inculpați au susținut că, în mod nelegal, au fost condamnați pentru infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. de la 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen., întrucât fapta pentru care s-a pronunțat hotărârea definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare.
În acest sens, au arătat că, în cauză instanțele au reținut, în mod nelegal, că înlocuirea aripii dreapta spate în secțiune reprezintă o falsificare a reparației, deoarece, pe de o parte, reparația s-a realizat în conformitate cu manualul de reparații E., partea civilă a știut de la bun început cum va fi realizată reparația, iar, pe de altă parte, se contestă calitatea lucrării (modul de prestare a serviciului), aspect ce putea fi soluționat doar pe cale civilă.
Totodată, instanțele au reținut, în mod nelegal, că au procedat la subtituirea elementului de caroserie portieră dreapta față, având în vedere că expertizele efectuate nu concluzionează că portiera dreapta față ar fi fost una veche sau nouă, care să provină de la un alt autovehicul. Astfel, nu se poate stabili că, într-adevăr, portiera dreapta față este una veche, iar elementul avut în vedere de către instanțe - prezența unui strat de vopsea - nu este suficient pentru a concluziona că o piesă este substituită sau nu.
În concluzie, recurenții inculpați au susținut că, în cauză, nu s-a probat faptul că portiera dreapta față ar fi fost un produs substituit, sens în care înlocuirea acesteia nu poate constitui o faptă prevăzută de legea penală.
Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege și numai anumite motive expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să se poată invoca orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a prevăzut în mod expres.
Astfel, cazul de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen. ("inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală"), se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv al infracțiunii, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.
De asemenea, cazul de casare menționat nu permite o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator și stabilirea unei situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, examinarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt neputând fi cenzurate în niciun fel.
Se constată că, deși în susținerea cererii de recurs în casație s-a făcut referire la lipsa de tipicitate a infracțiunii pentru care inculpații au fost condamnați, criticile formulate vizează reevaluarea stării de fapt, activitate ce implică și reaprecierea probatoriului administrat pe întreg parcursul procesului penal, posibilitate care este exclusă, raportat la dispozițiile legale ce reglementează calea de atac a recursului în casație, potrivit cărora controlul judiciar este limitat doar verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Conform situației de fapt, reținută în mod definitiv de instanța de apel, inculpații B., C. și A., în calitate de lucrători ai service-ului auto S.C. F. S.R.L., la sfârșitul lunii decembrie 2009 - începutul lunii ianuarie 2010, au realizat, cu bună-știință și fără a avea acordul părții civile D., o lucrare de reparație necorespunzătoare la autovehiculul aparținând părții civile, în sensul că au revopsit și montat o portieră veche pe partea dreapta față, în loc de una nouă, și au înlocuit aripa dreaptă spate în secțiune, în loc să o înlocuiască integral.
Potrivit dispozițiilor art. 297 alin. (1) din C. pen. anterior, constituie infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor:
"Falsificarea ori substituirea de mărfuri sau orice alte produse, precum și expunerea spre vânzare sau vânzarea de asemenea bunuri, cunoscând că sunt falsificate ori substituite ..."
Contrar susținerilor inculpaților, faptele pentru care au fost condamnați, corespund modelului legal incriminat de legiuitor prin infracțiunea prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. anterior, având în vedere că, s-a reținut că au indus în eroare partea civilă cu privire la lucrarea de reparație efectuată la autovehiculul acesteia, prin substituirea portierei dreapta față și falsificarea reparației (piesă de schimb și manoperă) la aripa dreapta spate.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident cazul de recurs în casație prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile în casație declarate de inculpații B., C. și A. împotriva Deciziei penale nr. 1362 din 21 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2013.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați și pentru intimata inculpată S.C. F. S.R.L., în sumă de câte 627 RON, rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile în casație declarate de inculpații B., C. și A. împotriva Deciziei penale nr. 1362 din 21 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2013.
Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați și pentru intimata inculpată S.C. F. S.R.L., în sumă de câte 627 RON, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 septembrie 2019.