ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1141/A din 18 octombrie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2016,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 1023 din 11 martie 2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Cluj-Napoca, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul A.; a fost trimis în judecată, din săvârșirea infracțiunii de uz de fals, în formă continuată (10 acte materiale), prev. de art. 323 teza I C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. în săvârșirea infracțiunii de uz de fals, în formă continuată (8 acte materiale; comise în perioada 1 august 2008 - 3 aprilie 2013), prev. de art. 291 teza I C. pen. 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. pen., art. 14 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, în formă continuată (8 acte materiale; comise în perioada 1 august 2008 - 3 aprilie 2013), prev. de art. 291 teza I C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 alin. (1) C. pen. la o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare.

În temeiul art. 81 alin. (1), art. 82 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 2 luni.

În temeiul art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, cu aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. 1969, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, care se suspendă conform art. 71 alin. (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.. În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei ca urmare a încălcării prevederilor art. 83 C. pen. 1969.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) C. proc. pen., s-a respins acțiunea civilă formulată de către persoana vătămată SC B. SA, prin Sucursala de Furnizare a Energiei Electrice C., urmare faptului că infracțiunea prev. de art. 291 teza I C. pen. 1969, fiind de natură formală (de pericol) nu poate produce prejudicii.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus desființarea înscrisului intitulat "Diplomă de Licență" cu seria x, nr. x, aparent eliberată de către Universitatea "D." din București sub nr. x din 9 decembrie 2006 pe numele A..

Prima instanță a reținut că, în baza unei rezoluții infracționale unice, inculpatul A. a folosit diploma de licență falsificată având seria x, nr. x, aparent eliberată de către Universitatea "D." din București sub nr. x din 9 decembrie 2006 pe numele A., înscris oficial ce atestă, contrar realității, că acesta era licențiat în științe juridice, pentru a ocupa funcția de consilier personal al Primarului comunei Sânmartin, din județul Cluj, începând cu data de 1 august 2008, funcția de jurisconsult în cadrul SC E. SRL, începând cu data de 23 octombrie 2008, funcția de consilier personal cu normă parțială al Primarului comunei Țaga din jud. Cluj începând cu data de 1 ianuarie 2009, funcția de consilier juridic al Primarului comunei Beliș din jud. Cluj, începând cu data de 1 februarie 2009, funcția de consilier personal al Primarului comunei Sânpaul din jud. Cluj, începând cu data de 8 iunie 2009, funcția de Director Dezvoltare în cadrul SC F. SA - Sucursala Cluj începând cu data de 26 iulie 2012 - 1 aprilie 2013, funcția de referent de specialitate în cadrul SC B. SA - Sucursala de Furnizare a Energiei Electrice C. Cluj-Napoca, începând cu data de 3 aprilie 2013, respectiv funcția de Director adjunct comercial începând cu data de 11.10.2013.

În cursul anului 2010, a folosit diploma de licență falsificată, pentru înscrierea și apoi susținerea examenului de disertație la Facultatea de Drept și Științe Administrative din cadrul G. din București, instituție de învățământ superior al cărui program de master "Științe penale și criminalistică" l-a urmat în perioada 2008 - 2010.

II. Prin Decizia penală nr. 1141/A din 18 octombrie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția Penală și de Minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 1023 din 11 martie 2019 a Judecătoriei Cluj-Napoca.

În baza art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de partea civilă SC F. SA împotriva aceleiași sentințe penale, pe care a desființat-o numai cu privire la omisiunea instanței de a se pronunța asupra acțiunii civile exercitate de SC F. SA, și judecând, a disjuns acțiunea civilă exercitată de SC Societatea de Servicii Hidroenergetice F. SA., prin reprezentant legal H. Filiala București SPRL, în Dosar penal nr. x/2016 și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond, respectiv Judecătoria Cluj-Napoca, în vederea soluționării acesteia.

III. Împotriva Deciziei penale nr. 1141/A din 18 octombrie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, a declarat recurs în casație inculpatul A.

În cuprinsul cererii formulate de recurentul inculpat, este indicat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală) și motivarea acestuia, invocându-se în esență că înscrisul folosit era în copie xerox și, prin urmare, nu sunt realizate elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de uz de fals.

IV. Examinând recursul în casație, se constată că acesta nu este fondat.

Analiza pe care o poate face Înalta Curte de Casație și Justiție în calea extraordinară de atac a recursului în casație este limitată exclusiv în drept. Așadar, statuările în fapt ale instanței care a pronunțat hotărârea definitivă, verificarea suportului probator al acestora, modalitatea de motivare a deciziei nu pot face obiectul cenzurii. Astfel, acest caz de casare vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).

Cazul de casare invocat de inculpatul A. are în vedere situația în care s-a săvârșit o faptă pe care în mod greșit instanța a considerat-o infracțiune, întrucât în realitate, fapta nu se găsește în niciuna dintre prevederile legii penale ca infracțiune.

În analiza acestui caz de recurs în casație se pot supune verificării instanței critici cu privire la corespondența dintre fapta concretă cu descrierea conținută în norma de incriminare, în sensul dacă se suprapune modelului legal creat de legiuitor.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanței de apel neputând fi cenzurate în niciun fel.

În cauză, criticile formulate sunt cele iterate și în fața instanței de apel, referitoare la faptul că folosirea unei copii xerox de pe diploma de licență nu echivalează cu îndeplinirea unui act material din conținutul infracțiunii de uz de fals în formă continuată, potrivit doctrinei și jurisprudenței în materie.

A mai susținut că certificările copiilor xerox ale diplomei de licență au fost realizate la un moment ulterior prezentării lor de către inculpat, precum și că, din nicio probă de la dosar nu rezultă că a folosit diploma de licență, respectiv înscrisul oficial, în vederea producerii de consecințe juridice.

Față de argumentele expuse, recurentul inculpat a susținut că se impune admiterea recursului în casație, casarea deciziei penale atacate și pronunțarea unei soluții de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I și II raportat la art. 17 alin. (2) și art. 423 din C. proc. pen.

Din examinarea actelor dosarului, în limitele procesuale menționate și în raport cu situația de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de către curtea de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de uz de fals, în formă continuată prevăzută de art. 291 teza I C. pen. 1969, pentru care a fost condamnat inculpatul.

Astfel, s-a reținut, pe baza probelor, că, în baza unei rezoluții infracționale unice inculpatul A. a folosit diploma de licență falsificată având seria x, nr. x, aparent eliberată de către Universitatea "D." din București sub nr. x din 9 decembrie 2006 pe numele A., înscris oficial ce atestă contrar realității că acesta este licențiat în științe juridice, pentru a ocupa funcția de consilier personal al Primarului comunei Sânmartin, din județul Cluj, începând cu data de 1 august 2008, funcția de jurisconsult în cadrul SC E. SRL, începând cu data de 23 octombrie 2008, funcția de consilier personal cu normă parțială al Primarului comunei Țaga din jud. Cluj începând cu data de 1 ianuarie 2009, funcția de consilier juridic al Primarului comunei Beliș din jud. Cluj, începând cu data de 1 februarie 2009, funcția de consilier personal al Primarului comunei Sânpaul din jud. Cluj, începând cu data de 8 iunie 2009, funcția de Director Dezvoltare în cadrul SC F. SA - Sucursala Cluj începând cu data de 26 iulie 2012 - 1 aprilie 2013, funcția de referent de specialitate în cadrul SC B. SA - Sucursala de Furnizare a Energiei Electrice C. Cluj-Napoca, începând cu data de 3 aprilie 2013, respectiv funcția de Director adjunct comercial începând cu data de 11 octombrie 2013.

S-a reținut că în cursul anului 2010, a folosit diploma de licență falsificată, pentru înscrierea și apoi susținerea examenului de disertație la Facultatea de Drept și Științe Administrative din cadrul G. din București, instituție de învățământ superior al cărui program de master "Științe penale și criminalistică" l-a urmat în perioada 2008 - 2010.

În consecință, acțiunea inculpatului de a folosi diploma de licență falsă atât în original, cât și în copie xerox, prin prezentarea acesteia și depunerea în fața autorităților, precum și prin prezentarea la serviciul de notariat pentru obținerea unei copii legalizate, care la rândul ei este falsă, este susceptibilă de a produce consecințe juridice, servind ca probă a licențierii sale în științe juridice, pentru a fi angajat și a urma cursurile de master, ceea ce corespunde textului legal de incriminare a faptei de uz de fals, în modalitatea reținută de instanțe.

De altfel, se constată că fondul criticii formulată pe calea recursului în casație - că fapta nu există, întrucât folosirea unei copii xerox de pe diploma de licență nu echivalează cu îndeplinirea unui act material din conținutul infracțiunii de uz de fals - pornește de la negarea bazei factuale care a condus la reținerea vinovăției inculpatului, solicitându-se implicit o reevaluare a materialului probator, care nu este posibilă în actualul stadiu procesual.

Pentru aceste considerente, având în vedere că în cauză este incident cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., instanța va respinge ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1141/A din 18 octombrie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2016.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1141/A din 18 octombrie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2016.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 mai 2020.

GGC - LM