ÎCCJ, Secția penală

Analizând cererea de revizuire formulată în cauză, se rețin următoarele:

Prin Sentința penală nr. 185/F din data de 9 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 292 C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații (fapta din data de 5 mai 2010).

În baza art. 292 C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații (fapta din data de 3 aprilie 2013).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. din 1968 și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1968, s-au contopit cele două pedepse, în final, aplicându-se inculpatului A., pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.

În baza art. 71 C. pen. din 1968, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b C. pen. din 1968 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. din 1968, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit în condițiile art. 82 C. pen. din 1968.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1968, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. din 1968.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-au desființat parțial declarațiile tehnoredactate și semnate olograf de către inculpatul A. din datele de 5 mai 2010 și 3 aprilie 2013, respectiv mențiunea "și nu am colaborat cu acestea".

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Prin Decizia penală nr. 53/A din 7 martie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a decis admiterea apelului declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 185/F din 9 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

A fost desființată, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând, a fost descontopită pedeapsa de 1 an închisoare în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 396 alin. (6) coroborat cu art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru infracțiunea de fals în declarații prev. de art. 292 C. pen. din 1968 cu aplic. art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, (fapta din data de 5 mai 2010).

În baza art. 292 C. pen. din 1968 cu aplic. art. 5 C. pen. și art. 63 C. pen. din 1968, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa amenzii în cuantum de 5000 RON, (fapta din 3 aprilie 2013).

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 631 C. pen. din 1968.

S-a înlăturat aplicarea art. 81-83 C. pen. din 1968.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii apelate care nu contravin prezentei decizii.

*****

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 9 februarie 2021, sub nr. x/2021, revizuentul inculpat A. a solicitat revizuirea Deciziei penale nr. 53/A din 7 martie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2016, arătând că motivul de revizuire pe care își întemeiază prezenta cerere este cel prevăzut de dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. - "s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză."

În cauză a fost stabilit termen de soluționare la data de 5 martie 2021, ocazie cu care reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția necompetenței Înaltei Curți de Casație și Justiție de a soluționa prezenta cauză în raport de dispozițiile art. 456 alin. (1) C. proc. pen., solicitând trimiterea cauzei la Curtea de Apel București, întrucât revizuirea se adresează instanței care a judecat cauza în primă instanță.

Concluziile părților au fost consemnate în cuprinsul practicalei prezentei hotărâri.

Verificându-și competența de soluționare a cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că în mod greșit a fost sesizată, impunându-se trimiterea cererii de revizuire la Curtea de Apel București, pentru următoarele considerente:

Conform dispozițiilor art. 456 alin. (1) C. proc. pen., "cererea de revizuire se adresează instanței care a judecat cauza în primă instanță".

De asemenea, art. 458 C. proc. pen., având denumirea marginală "Instanța competentă", stabilește:

"Competentă să judece cererea de revizuire este instanța care a judecat cauza în prima instanță. Când temeiul cererii de revizuire constă în existența unor hotărâri ce nu se pot concilia, competența se determină potrivit dispozițiilor art. 44."

Totodată, conform dispozițiilor art. 463 C. proc. pen., sentința prin care instanța se pronunță asupra cererii de revizuire, după rejudecarea cauzei, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea.

Prevederile legale sunt fără echivoc, în sensul că, instanța competentă să judece cererea de revizuire, indiferent de cazurile de revizuire invocate, este instanța care a judecat cauza în primă instanță, cu excepția cazului de revizuire prevăzut de art. 453 lit. e) C. proc. pen., când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia, când competența se determină potrivit dispozițiilor art. 44 C. proc. pen.

În situația cazului de revizuire invocat în cauză - art. 453 lit. a) C. proc. pen. - dispozițiile legale nu prevăd nicio derogare de la prevederile art. 458 C. proc. pen. în ceea ce privește instanța competentă să judece cererea de revizuire.

Pe de altă parte, în situația rejudecării cauzei, după admiterea revizuirii se pronunță întotdeauna o sentință.

Or, deși revizuentul inculpat A. a menționat că înțelege să formuleze cerere de revizuire împotriva deciziei din apel pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție care a desființat, în parte, hotărârea primei instanțe, se constată însă că în situația în care s-ar admite revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în urma rejudecării cauzei - adică a apelului, conform susținerilor revizuentului - trebuie pronunțată o sentință supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea, astfel cum prevăd dispozițiilor legale anterior enunțate. Însă, în apel, hotărârea pronunțată este decizia, iar nu sentința.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 456 alin. (1) și art. 458 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va trimite cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 185/F din data de 9 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 53/A din data de 7 martie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016, la Curtea de Apel București, secția I penală, spre competentă soluționare.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Trimite spre competentă soluționare cauza ce are ca obiect cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 185/F din data de 9 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 53/A din data de 7 martie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016, la Curtea de Apel București, secția I penală.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru revizuent, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 martie 2021.

GGC - CL