ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 126/RC/2016

Asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 11/2013 din 30 iunie 2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău au fost trimiși în judecată inculpații A., B. și C. în vederea tragerii la răspundere penală cu privire la săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, prev. și ped. art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic.

S-a reținut în sarcina inculpaților prin actul de sesizare, în esență, următoarele:

Inculpații au acționat în cadrul unui grup infracțional organizat cu caracter transfrontalier cu o materializare în țară și în străinătate activități de fraudă bancară prin intermediul instrumentelor de plată electronică contrafăcute.

Prin sentința penală nr. 248/D/2015 pronunțată în Dosarul nr. x/110/2014, Tribunalul Bacău, secția penală, a dispus următoarele:

În temeiul art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1968, cu art. 74 lit. a) C. pen. 1968, art. 76 lit. d) C. pen. 1968, pentru săvârșirea infracțiunii de „transmitere neautorizată către altă persoană a oricăror date de identificare, în vederea efectuării de operațiuni neautorizate de retrageri de numerar”, în formă continuată, condamnarea inculpatului B. la pedeapsa de 8 luni închisoare.

În temeiul art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic cu art. 74 lit. a) C. pen. 1968, art. 76 lit. e) C. pen. 1968, pentru săvârșirea infracțiunii de „deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică”, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare.

În temeiul art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, cu art. 74 lit. a) C. pen. 1968, art. 76 lit. b) C. pen. 1968, pentru săvârșirea infracțiunii de „aderare la grup infracțional organizat”, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 1968.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. 1968, cu art. 34 lit. b) C. pen. 1968, s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 1968.

Pedeapsă de executat = 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului B., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. 1968.

În temeiul art. 86

1

C. pen. din 1968, s-a dispus suspendarea sub supravegherea executării pedepsei principale.

În

temeiul art. 86

2

C. pen. din 1968, s-a stabilit termen de încercare de 5 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În

temeiul art. 404 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. 1968 privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În

temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. din 1968, s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

S-a dispus încredințarea supravegherii inculpatului B. pe durata termenului de încercare, Serviciului de Probațiune Focșani, jud. Vrancea, și a fost obligat inculpatul să se supună măsurilor prevăzute de art. 86

3

alin. (1) C. pen. din 1968 și anume:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciului de Probațiune Focșani, jud. Vrancea;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații cu privire la mijloacele de existență.

S-a constatat că inculpatul B. se află în arest la domiciliu în altă cauză.

În

temeiul art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic cu art. 74 lit. a) C. pen. 1968, art. 76 lit. e) C. pen. 1968, pentru săvârșirea infracțiunii de „deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică”, a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa la pedeapsa de 5 luni închisoare.

În

temeiul art. 24 alin. (1), (4) din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic cu art. 74 lit. a) C. pen. 1968, art. 76 lit. d) C. pen. 1968, pentru săvârșirea infracțiunii de „tentativă de falsificare a instrumentelor de plată electronică” a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În

temeiul art. 33 lit. a) C. pen. 1968,cu art. 34 lit. b) C. pen. 1968, s-a aplicat inculpatului C. pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

Pedeapsă de executat = 1 an închisoare.

În

temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. 1968, s-a aplicat inculpatului C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. 1968.

În

temeiul art. 86

1

C. pen. din 1968, s-a dispus suspendarea sub supravegherea executării pedepsei principale.

în temeiul art. 86

2

C. pen. din 1968, s-a stabilit termen de încercare de 3 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 404 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. 1968 privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. din 1968, s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

S-a dispus încredințarea supravegherii inculpatului C., pe durata termenului de încercare, Serviciului de Probațiune Focșani, jud. Vrancea, și obligă inculpatul să se supună măsurilor prevăzute de art. 86

3

alin. (1) C. pen. din 1968, și anume:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciului de Probațiune Focșani, jud. Vrancea;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații cu privire la mijloacele de existență.

În temeiul art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, cu art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 74 lit. a) C. pen. 1968, art. 76 lit. c) C. pen. 1968, pentru săvârșirea infracțiunii de „transmitere neautorizată către altă persoană a oricăror date de identificare, în vederea efectuării de operațiuni neautorizate de retrageri de numerar”, a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, cu art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 74 lit. a) C. pen. 1968, art. 76 lit. c) C. pen. 1968 pentru săvârșirea infracțiunii de „aderare la grup infracțional organizat”, a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 1968.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. 1968, cu art. 34 lit. b) C. pen. 1968, s-a aplicat inculpatei A. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 1968.

Pedeapsă de executat = 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 1968.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. 1968, s-a aplicat inculpatei A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 1968.

În temeiul art. 81 și art. 82 C. pen. 1968, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare pe durata termenului de încercare de 4 ani, calculat începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 404 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 C. pen. 1968 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. 1968, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.

În baza art. 19 C. proc. pen. cu art. 397 C. proc. pen., s-a constatat că în cauză nu există prejudiciu.

Pentru a hotărî, astfel, prima instanță a reținut următoarele: În faza de judecată inculpatul a recunoscut că a primit date despre carduri de la inculpata A. care se afla la acel moment în Anglia și le-a retransmis inculpatului C. care se afla în Germania. Totodată, din declarațiile ambilor inculpați (B. și C.), rezultă că aceste date de carduri erau incomplete, inutilizabile, deoarece nu conțineau toate informațiile necesare. De altfel, chiar inculpata A. recunoaște că aceste date le-a obținut de la persoane necunoscute din Anglia.

În drept, pentru întregirea elementului material al laturii obiective a infracțiunii, este necesar a se constata îndeplinirea cerinței esențiale, care constă în realitatea acestor date de carduri, în posibilitatea efectivă ca acestea să fie folosite în scopul de a se efectua operațiuni de retragere în numerar a unor sume de bani.

În faza de judecată, atât inculpatul C., cât și inculpatul B. au recunoscut că acele date de carduri nu erau utilizabile, deoarece așa cum afirmă inculpatul C., în timp ce se afla în Germania, le-a predat unei alte persoane pentru a verifica dacă pot fi utilizate, însă această persoană i-a comunicat că acestea nu sunt bune.

Tot în faza de judecată, a solicitat instanței efectuarea unei expertize informatice care să stabilească dacă acele date de carduri erau utilizabile sau erau incomplete sau false, iar instanța a respins această probă, susținerile inculpaților reprezintă probe în apărarea lor și trebuie luate în calcul de instanță.

A considerat că neîndeplinirea acestei cerințe esențiale conduce la inexistența infracțiunii.

În aceste condiții, având în vedere cele expuse mai sus, a solicitat a se constata că sub aspectul laturii obiective nu este îndeplinită cerința esențială menționată, fapt care conduce la constatarea că această faptă nu este prevăzută de legea penală, și, în consecință,, a solicitat a se dispune achitarea inculpatului tot în temeiul acelorași dispoziții.

În legătură cu a doua infracțiune reținută în sarcina inculpatului, prevăzută în art. 25 din Legea nr. 365/2002, infracțiune abrogată, dar reincriminată în dispozițiile art. 314 alin. (2) C. pen., procurorul a reținut că inculpatul a primit și deținut la data de 24 iunie 2011 echipamente software în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică.

Din lecturarea rechizitoriului procurorului, rezultă că este menționat „mesaj salvat la data de 24 iunie 2011, fără subiect, ce are ca fișier executabil cu denumirea MSR505C.exe”. În continuare se menționează „Procedăndu-se la descărcarea și accesarea fișierului în cauză, s-a stabilit faptul că acesta conține un program software utilizat la citirea și scrierea benzii magnetice a cardurilor bancare”.

În legătură cu această acuzație, atât în fața procurorului, cât și a instanței inculpatul a declarat că nu a primit sau transmis așa ceva și nu are cunoștință despre acest program.

S-a reținut că singura probă pe care se bazează parchetul în acuzarea suspectului pentru comiterea acestei infracțiuni este această mențiune din rechizitoriu.

Având în vedere că inculpații nu au recunoscut că au deținut și transmis un asemenea program, în faza de judecată a solicitat instanței efectuarea unei expertize informatice care să stabilească dacă cei doi au deținut acest program (echipament) și daca era utilizabil, instanța respingând această probă.

În drept, pentru întregirea elementului material al laturii obiective, este necesar a se stabili și existența cerinței esențiale, care a constat în faptul că acel program „MSR505C.exe” este de natură a putea fi folosit la comiterea unor falsificări de mijloace de plată electronică. În cazul în care acest program nu poate fi în mod practic utilizat, latura obiectivă a acestei infracțiuni nu este realizată.

S-a reținut că faptele comise de inculpatul B. constând în aceea că acționând în cadrul unui grup infracțional organizat cu caracter transfrontalier, care a materializat în țară și străinătate activități de fraudă bancară prin intermediul instrumentelor de plată electronică contrafăcute, a transmis neautorizat către inculpatul C. date de carduri, în opt rânduri, în perioada 09 iunie - 12 iulie 2011 și a deținut în data de 24 iunie 2011 echipamente software, respectiv un program „MSR505” utilizat la citirea și scrierea benzilor magnetice a cardurilor bancare, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de transmitere neautorizată către altă persoană a unor date de carduri prev. de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., deținere de echipamente software în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 și aderare la un grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. proc. pen.

S-a mai reținut că faptele comise de inculpatul C. constând în aceea că: acționând în cadrul unui grup infracțional organizat cu caracter transfrontalier, care a materializat în țară și străinătate activități de fraudă bancară prin intermediul instrumentelor de plată electronică contrafăcute, a primit în opt rânduri, de la inculpatul B. și a deținut date de carduri, în perioada 09 iunie - 12 iulie 2011, iar în data de 24 iunie 2011 echipamente software, respectiv un program „MSR505” utilizat la citirea și scrierea benzilor magnetice a cardurilor bancare, săvârșind o tentativă de falsificarea mijloacelor de plată electronică, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de deținere de echipamente software în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, tentativă de falsificare a instrumentelor de plată electronică prev. art. 24 alin. (1), (4) din Legea nr. 365/2002 și aderare la un grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. proc. pen.

Constatându-se întrunite condițiile răspunderii penale, pentru fiecare inculpat și pentru fiecare infracțiune, s-a dispus tragerea la răspundere penală a fiecăruia, aplicându-i-se fiecăruia câte o pedeapsă cu închisoarea.

S-au reținut ca dispoziții legale relevante în cauză, art. 417 alin. (1) și alin. (2)C. proc. pen.; art. 418 alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen. și art. 421 C. proc. pen.

Împotriva sentinței penale nr. 248/D/2015 pronunțată în Dosarul nr. x/110/2014, Tribunalul Bacău, secția penală, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău, și inculpații A., B. și C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Inculpații în motivele de apel au arătat că apelul formulat vizează greșita condamnare a inculpatei pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute pentru constituirea grupului infracțional. S-a mai arătat faptul că a solicitat judecarea cauzei în baza procedurii simplificate, aspect care nu este incompatibil cu o soluție de achitare. A susținut că s-au recunoscut fapte, dar nu și infracțiuni, deoarece nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii, inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea unui singur act material.

A solicitat a se avea în vedere caracterul ocazional al grupului, nu există o structură, și se pune problema care sunt cele trei persoane, atât timp cât inculpata nu îi știa pe ceilalți inculpați și nici activitatea desfășurată de aceștia.

Prin urmare, a solicitat achitarea inculpatei pentru prima infracțiune, iar pentru a doua infracțiune reținută a se constata că nu există faptă de natură penală.

În situația că faptele există și sunt săvârșite de inculpată, a solicitat să se constate nelegalitatea sentinței penale, precum și faptul că pedepsele sunt nelegale.

A considerat că, pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 este nelegală, față de reținerea dispozițiilor art. 396 C. proc. pen. și art. 74, art. 76 C. pen. De asemenea, a apreciat că dispozițiile art. 76 lit. c) C. pen. au fost reținute greșit, ar fi trebuit să se rețină lit. e).

Cu privire la infracțiunea scop și limita prevăzută între 1-12 ani, 8 luni-2 ani, a considerat că limita maximă se statua la 8 luni și pentru această infracțiune a apreciat că s-au reținut în mod greșit dispozițiile a art. 76 lit. c) C. pen.

Procurorul în motivele de apel a invocat nelegalitatea sentinței penale, susținând că pedepsele aplicate inculpatei A., pentru infracțiunile prevăzute de:

- art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, în cuantum de 2 ani închisoare, ca fiind nelegală raportat la limita minimă de un an închisoare, în condițiile în care s-a reținut în sarcina inculpatei atât prevederile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., cât și cele prevăzute de art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen.;

- și de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, în cuantum de 2 ani închisoare, ca fiind nelegală în raport cu limita minimă specială a pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat.

Prin urmare, chiar dacă sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, este închisoarea între 5 și 20 ani, sancțiunea aplicată în concret în speță trebuia să se situeze între limita de 1 și 12 ani pentru infracțiunea scop prevăzută în art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002.

Cum infracțiunea cea mai gravă, este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 12 ani, iar după aplicarea regulilor impuse de art. 396 alin. (10) C. proc. pen. limitele de pedeapsă se situează între 8 luni și 8 ani închisoare, în condițiile în care instanța de fond a reținut și dispozițiile cuprinse în art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 C. pen., pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută în art. 7 din Legea nr. 39/2003, în cuantum de 2 ani este nelegală.

Curtea de Apel Bacău a constatat că apelurile exercitate de procuror și inculpați în baza dispozițiilor art. 409 C. proc. pen., au fost declarate în termenul procedural prev. de art. 410 alin. (1) C. proc. pen., adică în 10 zile de la data comunicării copiei minutei hotărârii primei instanțe.

Analizând hotărârea primei instanțe prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept Curtea de Apel Bacău a constatat următoarele:

Prima instanță în mod just a constatat existența faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul; împrejurările de timp, de mod, de mijloace și scopul comitere acesteia - procurarea unui folos material soției sale. Probele administrate în cauză relevă la nivelul standardului de efectivitate prev. de art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen. existența faptei reținuta ca infracțiune în sarcina inculpatului; imputabilitatea acesteia inculpaților, precum și vinovăția acestuia sub forma intenției directe. Mai mult inculpata A. a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost trimisă în judecată în forma reținută în actul de sesizare și a solicitat ca judecata în privința sa să se realizeze în procedură simplificată cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

A reținut instanța de apel că în atare condiții soluția de condamnare a inculpaților pronunțată de prima instanță este legală.

Curtea de Apel Bacău a constatat că potrivit art. 74 C. pen. „Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;

d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;

f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;

g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și social”.

Prima instanță a făcut aplicarea criteriilor de individualizarea judicară a pedespelor aplicate fiecăruia dintre inculpați dimensionandu-le just prin raportare natura și gravitatea fiecărei infracțiunii, scopul urmărit, conduita fiecăruia dintre inculpați în cursul procesului penal și anterior săvârșirii infracțiunii, nivelul de educație,varsta, starea de sănătate, situația sociala și familială. Astfel că pedeapsele aplicate apar ca fiind apte să aibă efect preventiv educativ.

Cu privire la apelurile declarate în cauză, respectiv apelul procurorului referitor la legalitatea cuantumului pedepselor aplicate inculpaților A., B., Curtea de Apel Bacău a constatat că prima instanță, deși a aplicat în mod just pedepse cu închisoarea inculpaților în privința celor doi vizați de apelul procurorului a făcut aplicațiunea deficitară a regulilor de individualizare judiciară. În concret, pedeapsa pentru infracțiunea „constituire de grup infracțional organizat” aplicată fiecăruia dintre cei doi inculpați A. și B. este mai mare decât cea aplicată pentru infracțiunile care intră în scopul „pluralității constituite”. Prin urmare, instanța de apel a găsit întemeiată critica procurorului și a dispus reformarea sentinței penale apelată pe acest considerent.

Cu privire la apelul inculpatei A., Curtea de Apel Bacău, a admis apelul pentru următoarele considerente:

Dat fiind conduita sa procesuală care a solictat aplicarea art. 375 C. proc. pen.; acesta a recunoscut faptele care au constituit capetele de acuzare în forma reținută în actul de sesizare, sens în care a solicitat a se uza de procedura de judecată simplificată cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și în contextul în care probele de la dosarul cauzei justifică soluția de condamnare Curtea de Apel Bacău nu a primit favorabil criticile aduse de aceasta pe fondul cauzei.

În privința apelurilor inculpaților B. și C. Curtea de Apel Bacău a constatat că referitor la motivul de apel invocat de ambii inculpații privind incidența în cauză a dispozițiilor art. 9 C. pen. instanța nu le poate primi favorabil. Activitatea infracțională a inculpaților angajați penal sub forma pluralității constituite s-a derulat parțial și pe teritoriul Germaniei, deci în afara teritoriului României, ca spațiu de incidență a C. pen. în vigoare. În aceste condiții apărarea a susținut că în cauză apare ca incidență regula „personalității legii penale” prev. de art. 9 C. pen. cu toate inflexiunile procedurale pe care le presupune promovarea acțiunii penale.

Numai aparent infracțiunile reținute în sarcina inculpaților apar ca fiind săvârțite „în afara teritoriului României” și sub incidența art. 9 C. pen. pentru că potrivit legii penale în vigoare ele sunt comise pe teritoriul României și sub incidența art. 8 C. pen., având în vedere că legea penală stabilește două categorii de infracțiuni care intră de plano sub incidența sa:

- infracțiunile săvîrșite pe teritorii României în limitele descrise de art. 8 alin. (2) C. pen.;

- infracțiunile asimilate celor săvârșite în limitele teritoriale prev. de art. 8 alin. (2) C. pen., și anume cele prev. de art. 8 alin. (4) C. pen.

A mai reținut Curtea de Apel Bacău că unele dintre infracțiunile deduse judecății sunt parțial săvârșite în străinătate, dar asimilate celor săvârșite pe teritoriul național în condițiile art. 8 alin. (4) C. pen. Prin urmare, susținerea inculpaților pe acest considerent apare ca fiind fără suport normativ, astfel că nu a fost primită favorabil.

Prin decizia nr. 1279/2015 din 16 decembrie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/110/2014, Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/110/2014, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău, inculpații A. și B. și în consecință:

A desființat în parte sentința penală nr. 2481/2015 a Tribunalului Bacău și în rejudecare:

A condamnat pe inculpata A. după cum urmează:

- la pedeapsa 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, cu art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 74 lit. a) C. pen. 1968, art. 76 lit. c) C. pen. 1968 cu aplicarea art. 5 C. pen.;

- la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, cu art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 74 lit. a) C. pen. 1968, art. 76 lit. c) C. pen. 1968 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. 1968 cu art. 34 lit. b) C. pen. 1968 cu aplicarea art. 5 C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatei A. în pedeapsa cea mai grea de 7 luni închisoare pe care a sporit-o la 1 an închisoare. A stabilit pedeapsă de executat 1 an închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. 1968 a aplicat inculpatei A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 1968.

În baza art. 81 C. pen. 1968 a suspendat condiționat executarea pedepsei rezultante principale și a pedepsei accesorii; termenul de încercare 3 ani.

A condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, cu art. 74 lit. a) C. pen.1968, art. 76 lit. b) C. pen.1968 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. 1968,cu art. 34 lit. b) C. pen.1968 cu aplicarea art. 5 C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului B. de 6 luni închisoare, 8 luni închisoare și 5 luni închisoare în prezenta cauză în pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare pe care a sporit-o la 1 an și 2 luni închisoare.

A stabilit pedeapsa rezultantă de executat 1 an și 2 luni închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului B., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.1968 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 81 C. pen. 1968 a suspendat condiționat executarea pedepsei principale rezultantă și a pedepsei accesorii; termenul de încercare este de 3 ani și 2 luni.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelată.

A respins apelul declarat de inculpatul C. ca nefondat.

A obligat pe inculpatul C. la plata sumei de 200 RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale în apel.

Împotriva deciziei nr. 1279 din 16 decembrie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/110/2014, a formulat recurs în casație inculpata A.

Recursul în casație formulat de inculpata A. a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți la data de 24 februarie 2016, sub nr. x/110/2014. Recursul în casație a fost întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., inculpata A. solicitând să se înlăture greșita aplicare a legii prin stabilirea unui spor de pedeapsă de către instanța de apel.

În motivarea recursului în casație, recurenta a arătat că în cauză a declarat apel și parchetul, tot cu privire la aspecte de nelegalitate a sentinței pronunțate de Tribunalul Bacău, cu referire la cuantumul pedepselor aplicate, apelul fiind în favoarea inculpaților, fără a se solicita stabilirea vreunui spor la pedeapsa rezultantă.

Înalta Curte a reținut că cererea de recurs formulată de inculpata A. îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 437 alin (1) lit. a), b), c) și d) C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele, prenumele inculpatei (A.), domiciliul acesteia, numele, prenumele și domiciliul profesional al avocatului său, hotărârea care se atacă, (decizia penală nr. 1279/2015 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și familiei), precum și semnătura apărătorului care a exercitat calea de atac.

S-a mai arătat că îndeplinirea condiției prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. în ceea ce privește recursul formulat rezultă din faptul indicării în cuprinsul motivelor de recurs în casație, a temeiului de drept pe care se întemeiază calea de atac, art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., ,,s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, respectiv a motivării acestuia pe aspectul că instanța de apel a stabilit o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de regulile de drept aplicabile în cauză, impunându-se înlăturarea sporului de pedeapsă de 5 luni închisoare aplicat nelegal.

În continuare, s-a arătat că, în mod greșit s-au reținut dispozițiile art. 76 lit. c) C. pen. 1968, în condițiile în care, raportat la minimul special al pedepsei prevăzut pentru infracțiunea scop, redus cu o treime prin aplicare dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., se impunea aplicarea și reținerea dispozițiilor art. 76 lit. e) C. pen. 1968.

În completarea motivelor de recurs, s-a precizat că apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău a fost în favoarea inculpaților, vizând nelegalitatea pedepselor aplicate de prima instanța, pedeapsa pentru infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat stabilită inculpatei fiind mai mare decât cea aplicată pentru infracțiunile care intră în scopul „pluralității constituite”.

În concluzie s-a arătat că sunt îndeplinite cerințele de formă prevăzute de art. 437 C. proc. pen., motivele cererii de recurs în casație încadrându-se în cele expres și limitativ prevăzute de art. 438 C. proc. pen.

Prin încheierea nr. 85/RC din data de 17 martie 2016 , pronunțată în Dosarul nr. x/110/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpata A. împotriva deciziei nr. 1279 din 16 decembrie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/110/2014.

A trimis cauza la completul 9 în vederea soluționării și a acordat termen la data de 14 aprilie 2016.

Cauza prezentă a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. x/1/2016.

Potrivit dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, împrejurare care vizează erorile care au loc în legătură cu aplicarea pedepsei de către instanța de fond sau instanța de apel prin stabilirea unei pedepse neprevăzute de lege sau prin depășirea limitelor legale.

Pe de o parte, Înalta Curte constată că inculpata a beneficiat de aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. din faza de judecată la instanța de fond, întrucât aceasta a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost trimisă în judecată în forma reținută în actul de sesizare și a solicitat ca judecata în privința sa să se realizeze în procedură simplificată cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., împrejurare ce face incidente disp. art. 434 alin. (2) lit. f) C. proc. pen.

Pe de altă parte, procedând la analizarea limitelor de pedeapsă stabilite în sarcina inculpatei prin prisma aplicării sancțiunilor raportat la faptele săvârșite de către inculpată, Înalta Curte constată următoarele:

Dispozițiile art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic au fost abrogate la data de 01 februarie 2014 prin pct. 2 din Legea nr. 187/2012, dar se regăsesc ca și corespondent în dispozițiile art. 250 alin. (3) C. pen. actual. Actualul C. pen. nu modifică conținutul constitutiv al infracțiunii, însă se reduc limitele de pedeapsă prevăzute pentru sancționarea acesteia, legea nouă fiind evident favorabilă, limitele de pedeapsă fiind cuprinse între 1-5 ani închisoare.

Textul de lege incriminator până la data de 01 februarie 2014, respectiv art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 prevedea că „transmiterea neautorizată către altă persoană a căror date de identificare, în vederea efectuării uneia dintre operațiunile prevăzute la art. 1 pct. ll se pedepsește cu închisoare de la 1 la 12 ani.”

Dispozițiile art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 a fost abrogat la data de 01 februarie 2014 prin pct. 2 din Legea nr. 187/2012, dar se regăsesc ca și corespondent în dispozițiile art. 367 alin. (1) și alin. (3) C. pen. actual, limitele de pedeapsă fiind cuprinse [în ceea ce privește alin. (1)], de la 1-5 ani închisoare și interzicerea exercitării unor drepturi.

Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 până la intrarea în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 187/2012 prevedea aplicarea sancțiunii închisorii cu limite cuprinse de la 5 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003 până la intrarea în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 187/2012, prevedea aplicarea regulilor de la concursul de infracțiuni în situația în care faptele prev. la alin. (1) au fost urmate de săvârșirea unei infracțiuni grave.

Or, în cauză instanța de fond a aplicat inculpatei A. pedeapsa de executate de 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 1968.

Instanța de apel a desființat, în parte, hotărârea instanței de fond și, printre altele, a aplicat inculpatei o pedeapsă de executat de 1 an închisoare.

Ambele instanțe au aplicat inculpatei art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen. 1968. Raportat la contopirea pedepselor s-a dispus aplic. art. 33 lit. a) C. pen. 1968 cu art. 34 lit. b) C. pen. 1968 cu aplic. art. 5 C. pen. S-a mai dispus aplicarea art. 81 C. pen. anterior, privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Înalta Curte reține că instanța de fond și instanța de apel au dat eficiență maximă criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, reținându-se pericolul social al faptelor comise și conduita bună a inculpatei anterior comiterii faptei, aceasta fiind la primul impact cu legea penală, atitudinea procesuală adoptată pe parcursul procesului, constând în prezența sa în fața autorităților judiciare la solicitarea acestora, aplicând pedepse sub minimul special, instanțele apreciind că față de aceste aspecte avute în vedere, se justifică reținerea beneficiului inculpatei a unor circumstanțe atenuante, cu consecința stabilirii unor pedepse sub minimul special, dispunându-se totodată, suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81 C. pen. din 1968.

Toate aceste împrejurări reținute de instanța de fond și menținute și de instanța de apel, urmează a fi luate în considerare și de Înalta Curte, întrucât aplicarea pedepselor sub minimul special stabilit de textele incriminatoare pentru ambele infracțiuni, satisfac pe deplin justa individualizare a pedepsei cea mai grea de 1 an închisoare (pedeapsă stabilită de instanța de apel prin reformarea hotărârii instanței de fond), pedeapsă care este menită să satisfacă și scopul acesteia instituit de dispozițiile art. 52 C. pen. anterior.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei reținută în sarcina inculpatei, Înalta Curte constată că a fost stabilită în mod corect în sensul dispunerii suspendării condiționate a executării pedepsei principale neimpunându-se o reindividualizare nici cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că ambele instanțe au examinat, în mod judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară, concretizat în modul de stabilire a pedepsei rezultante de 1 ani închisoare pedeapsa cea mai grea (stabilită de instanța de apel prin reformarea sentinței instanței de fond), și a modului de executare a pedepsei respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei principale conform art. 81 C. pen. din 1968, reținută în sarcina inculpatei A., evidențiind, faptul că dincolo de pericolul social generic al infracțiunilor săvârșite, în mod concret acesta s-a atenuat ca urmare a împrejurărilor în care au fost săvârșite, subliniind caracterizările evidențiate în persoana inculpatei, astfel că o nouă cenzură cu privire la individualizarea pedepsei atât ca și cuantum, cât și ca modalitate de executare nu se mai impune.

Înalta Curte de Casație și Justiție, de asemenea, atât prin prisma propriei evaluări asupra individualizării pedepsei rezultante aplicate inculpatei A., cât și a modalității de executare prin aplicarea condiționată a executării pedepsei, față de criticile formulate în recursul în casație, constată că în contextul cauzei nu se justifică micșorarea pedepsei stabilite sau schimbarea modalității de executare, deoarece pedeapsa aplicată în final inculpatei de către instanța de apel este cuprinsă în limitele stabilite de dispozițiile încriminatoare și corespunde examinării criteriilor obiective prevăzute de art. 72 C. pen. din 1968 care se efectuează în mod plural, fără preeminența vreunuia din acestea ceea ce conduce la concluzia că circumstanțele personale ale inculpatei au fost avute în vedere în mod corect, în raport cu gradul de pericol social concret al faptelor comise, agravat prin modul de comitere, valorile sociale atinse, precum și consecințele pe care le-au produs.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte nu poate avea în vedere criticile formulate în recurs de către inculpata A., întrucât în cauză pedepsele aplicate, atât pentru fiecare faptă comisă, cât și cea rezultantă, reflectă respectarea limitelor stabilite de textele încriminatoare, raportat și la principiului proporționalității între gravitatea faptelor comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatei, nejustificându-se micșorarea pedepsei sau stabilirea unei alte modalități de executare a pedepsei, astfel încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpata A. împotriva deciziei nr. 1279 din 16 decembrie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/110/2014.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpata A. împotriva deciziei nr. 1279 din 16 decembrie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/110/2014.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 460 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitvă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14 aprilie 2016.