ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 581/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 581/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 214 din 12

iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova,

s-au hotărât următoarele:

A fost condamnat inculpatul R.V.C.,

după cum urmează:

Legea nr. 39/2003, cu aplicarea disp. art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003,

cu aplicarea art. 320

1

alin. (1), (2) și (7) C. proc. pen., art. 74 lit.

a) și c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., pentru infracțiunea de inițiere sau

constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub

orice formă a unui astfel de grup, faptă din cursul anului 2007, la 1 an și 8

luni închisoare.

din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, cu aplicarea art. 320

1

alin. (1), (2) și (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit.

d) C. pen., pentru infracțiunea de falsificare a unui instrument de plată

electronică și deținerea și punerea în circulație a acestuia, faptă din cursul

anului 2007, la 1 an și 8 luni închisoare.

n baza art. 25 din Legea nr. 365/2002,

privind comerțul electronic, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C.

pen. și a dispozițiilor art. 320

1

alin. (1), (2) și (7) C. proc.

pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen., pentru infracțiunea

de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată

electronică, faptă din cursul anului 2007, la 3 luni închisoare.

din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a

dispozițiilor art. 320

1

alin. (1), (2) și (7) C. proc. pen., art. 74

lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen., pentru infracțiunea de

efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos (retrageri de numerar) prin

utilizarea fără drept de date de identificare ale instrumentelor de plată electronică,

fără consimțământul titularilor acestor instrumente, faptă din cursul anului

2007, la 6 luni închisoare.

din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a

dispozițiilor art. 320* alin. (1), (2) și (7) C. proc. pen., cu aplicarea disp.

art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen., pentru infracțiunea

de acces fără drept la un sistem informatic, săvârșită în scopul obținerii de

date informatice, faptă din cursul anului 2007, la 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca în final

acesta să execute pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 1 an și 8 luni

închisoare.

S-au aplicat

disp. art. 71 C. pen. rap. la art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția

dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.

86

1

C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei

aplicată inculpatului și, în conformitate cu art. 86

2

C. pen., termenul

de încercare s-a compus din durata pedepsei aplicate inculpatului, la care s-a

adăugat un interval de timp de 3 ani, fiind în final de 4 ani și 8 luni.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., inculpatul a fost obligat ca, pe durata termenului de

încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova la datele care se vor

stabili de acest serviciu; să anunțe Serviciul de Probațiune al Tribunalului

Prahova, în prealabil, despre orice schimbare a domiciliului, reședinței sau

locuinței și despre orice deplasare care depășește 8 zile, precum și despre

întoarcerea din deplasare; să comunice aceluiași serviciu de probațiune și să

justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea

fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 86

3

alin. (3) C.

pen., în sarcina inculpatului s-au stabilit și următoarele obligații: să nu

frecventeze locurile în care are cunoștință că se comit fapte de natura celor

pentru care a fost condamnat sau orice alte fapte de natură penală; să nu intre

în legătură, direct sau indirect, cu persoanele despre care are cunoștință că

sunt interesate să comită fapte de natura celor pentru care a fost condamnat

sau orice alte fapte de natură penală.

În baza disp. art. 359 alin. (1) C.

proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării

disp. art. 86

4

alin. (1) și (2) C. pen., precum și a disp. art. 83

și art. 84 C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării

executării pedepsei sub supraveghere aplicată acestuia și, în baza art. 71 alin.

(5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării

sub supraveghere a pedepsei închisorii.

În baza art. 346 C. proc. pen.

raportat la art. 14 și 15 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 și 999 C. civ.,

s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă R.B. SA cu sediul în

București, și s-a dispus obligarea inculpatului, în solidar cu inculpații

condamnați prin sentința penală nr. 174/2010 de Tribunalul Prahova în dosarul nr.

4476/105/2009 a aceleiași instanțe, la plata sumei de 56.840 lei reprezentând

prejudiciu cauzat acestei instituții, la care s-a adăugat dobânda legală până

la acoperirea efectivă a prejudiciului arătat, inculpatul fiind obligat la 1000

lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 144/D/P/2009 din 01 martie

2010 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată

și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești s-a dispus trimiterea în judecată a

inculpatului R.V.C., pentru comiterea infracțiunilor prev. de: art. 7 din Legea

nr. 39/2003, art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 27 alin. (1), (2) și (5) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., cu aplicarea finală a art. 33 lit. a) C. pen., constând în

aceea că, începând cu anul 2007, a aderat la un grup infracțional organizat

(din care făceau parte și F.M., M.G.L., B.N., R.V., M.N.F., B.N.A.), grup

profilat pe săvârșirea de infracțiuni din sfera comerțului electronic.

Prin același act de sesizare al

instanței de judecată s-a mai reținut că, în anul 2007, în baza unei rezoluții

infracționale unice, acționând în cadrul grupării arătate, a pus în circulație

instrumente de plată electronică falsificate, a deținut astfel de instrumente

de plată electronică în vederea punerii în circulație, a deținut echipamente cu

scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, a

efectuat operațiuni financiare în mod fraudulos (retrageri de numerar) prin

utilizarea fără drept de date de identificare ale instrumentelor de plată

electronică, fără consimțământul titularilor acestor instrumente, fiind cauzat

astfel un prejudiciu total de 56.840 lei Băncii R.

De asemenea,

s-a reținut că acesta a încercat să efectueze operațiuni financiare în mod

fraudulos prin utilizarea fără drept a datelor de identificare ale

instrumentelor de plată electronică, acțiune nerealizată datorită faptului că

soldul anumitor conturi de cârd nu conținea fonduri, accesând astfel fără drept

un sistem informatic (terminalul A.T.M.).

Pentru a reține situația de fapt

precizată mai sus, organele de urmărire penală, în speță Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -

Serviciul Teritorial Ploiești, au administrat în această faza a procesului

penal următoarele probatorii: procese verbale de redare a convorbirilor

telefonice interceptate și înregistrate autorizat; mijloace materiale de probă,

respectiv echipamentul electronic artizanal pentru skimming; procese verbale

încheiate de organele de poliție cu ocazia efectuării de verificări, declarații

martori audiați în conformitate cu dispozițiile art. 86 C. proc. pen.;

declarații părți vătămate; raport de constatare tehnico-științifică; imagini

surprinse de camerele de filmat la bancomate și jurnalele electronice aferente,

s-au luat declarații inculpaților care au recunoscut comiterea faptelor

reținute în sarcina acestora.

În fața primei instanțe de judecată

s-a constatat regularitatea actului de sesizare al acesteia, în sensul că a

fost sesizată legal și este competentă să soluționeze cauza, (încheierea din 13

ianuarie 2011), a fost audiat inculpatul la aceeași dată (filele 115-117) și au

fost audiați martorii din acte B.N., F.M., M.G., (filele 261-266 vol. I

instanță), G.G.V. (fila 403-404 vol. I), s-au depus acte în circumstanțierea

inculpatului, respectiv certificat de căsătorie, de naștere copil, contract

individual de muncă și caracterizări privind comportamentul inculpatului în

familie și societate.

Înainte de citirea actului de sesizare

al instanței s-a luat act că la dosarul cauzei s-a depus cerere de constituire

parte civilă de către SC R.B. (filele 7,8 vol. I instanță).

La termenul de judecată din data de 06

martie 2012, în ședința publică, inculpatul, după consultarea cu apărătorul

ales al acestuia, a declarat că înțelege să uzeze de dispozițiile art. 320

1

alin. (1) și următoarele C. proc. pen.,

în condițiile prevăzute și de O.U.G. nr. 121/2011 și ale

deciziilor Curții Constituționale, recunoscând în întregime faptele penale

reținute în sarcina sa, inclusiv sub aspectul prejudiciului cauzat părții

civile, în modalitatea descrisă în actul de sesizare al instanței, că își

însușește în întregime probatoriile administrate în faza de urmărire penală și

a solicitat în mod expres instanței de judecată că judecarea cauzei să aibă loc

pe baza acestora.

De asemenea, inculpatul, atât

personal, cât și prin apărător ales, a precizat ca renunță la cererea formulată

în cauză, de recunoaștere pe cale incidentală a unei sentințe de condamnare a

inculpatului în Norvegia, arătând că va formula o cerere ulterioară pentru

rezolvarea acestei situații juridice, iar pentru aceasta renunțare, inculpatul

a fost audiat fila 132, vol. II dosar instanță și s-a luat act în încheierea de

ședința de la aceeași dată, respectiv 02 mai 2012.

Inculpatul, prin apărător ales, a

solicitat administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțierea personală a

acestuia, situație permisă de textul de lege privind judecarea după procedura

simplificată.

Instanța, după ascultarea inculpatului

potrivit disp. art. 320

1

alin. (1), (2), și (3) C. proc. pen., a pus

în discuție admisibilitatea cererii de judecare a cauzei în condițiile acestor

texte de lege, respectiv a recunoașterii de vinovăție, constatând că cererea este

întemeiată, a admis-o deoarece nu exista nici un impediment ca judecata să

poată avea loc în condițiile arătate și a acordat cuvântul părților în

dezbateri după ascultarea efectivă a inculpatului.

În privința prejudiciilor cauzate prin

infracțiunile comise, care sunt infracțiuni de pericol ce au produs și

consecințe juridice, inculpatul a declarat că este de acord că prin

infracțiunile comise a cauzat un prejudiciu, acceptând plata sumei de 56.840

lei reprezentând prejudiciu cauzat părții civile, la care s-a adăugat dobânda

legală până la acoperirea efectivă a prejudiciului arătat.

Examinând probele administrate în faza

de urmărire penală, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Încă din anul 2007, organele de

urmărire penală au constatat desfășurarea unei activități infracționale

caracterizată prin existența unei ierarhii în cadrul membrilor unui grup

infracțional din care, alături de alți inculpați, precum B.N., N.D.C., M.N.F., M.G.L.,

B.N.A., a făcut parte și inculpatul R.V.C.

Membrii grupului erau specializați în

instalarea de fețe false de bancomat, supravegherea dispozitivelor utilizate,

inscripționare de cârduri și, în final, retragerea de numerar cu cârduri

contrafăcute, activități care s-au desfășurat atât în țară, cât și în afara granițelor

acesteia.

În concret, la sfârșitul lunii iulie

2007, inculpatul, alături de alți membrii ai grupului infracțional organizat și

a numiților M.G.L., B.N. și F.M., s-au deplasat la Eforie Nord pentru a obține

fraudulos date de identificare ale cârdurilor bancare, utilizate de turiști,

profitând de aglomerația specifică acestei perioade în sezonul estival.

În perioada 01 august-05 august 2007,

inculpații arătați au instalat un dispozitiv tip „vampir", (acesta fiind

un echipament compus dintr-un ansamblu artizanal video și un dispozitiv

contrafăcut de introducere a cârdului în ATM, precum și echipamente electronice

atașate), la un ATM din Eforie Nord aparținând de banca SC R.

Desfășurarea

acestei activități a reieșit din declarațiile inculpatului, ce s-au coroborat

cu declarațiile martorilor B.N. și M.G.L., care au precizat modul cum se

desfășura această activitate infracțională, rolul care revenea fiecăruia în

această activitate, precum și măsurile pe care le-au luat pentru a nu fi

depistați.

Astfel, inculpatul a arătat că s-a

înțeles cu ceilalți coinculpați să monteze și să demonteze gura falsă de

bancomat, iar el, împreuna cu F.M., să supravegheze zona și să împiedice

vizibilitatea asupra ATM-ului unde ceilalți desfășurau activitatea

infracțională, prin folosirea unui ziar sau a unui prosop, pentru a masca gura

falsă de bancomat.

De la fața locului a fost ridicat și

ulterior supus unei constatări tehnico științifice, dispozitivul realizat

artizanal de inculpați, al cărui principal element îl constituie fanta cu

dimensiuni similare celor aflate pe partea frontală a echipamentelor ATM și

care, prin forma și dimensiunile acesteia, permitea introducerea unui cârd

magnetic similar celor folosite în sistemele de plată electronică, iar pe

spatele dispozitivului se găsea un montaj electronic miniatural realizat prin

interconectarea circuitelor integrate cu ajutorul firelor.

Instanța de fond a constatat că prin

constatarea științifică arătată a reieșit că dispozitivul artizanal permitea

achiziționarea datelor de pe cârdurile care tranzitau fanta, precum și

memorarea și transmiterea acestor unor echipamente care permiteau acest tip de

comunicație.

Astfel, în memoria nevolativă a

dispozitivului precizat au fost identificate date cu un format similar celui

utilizat pe pista a doua a cârdurilor de tip bancar.

Inculpatul R.V.C. a fost surprins

alături de ceilalți participanți la activitatea infracțională, respectiv B.N., M.G.L.

și F.M., de către camerele de supraveghere ale ATM-ului băncii ale ATM-ului

băncii R. din Eforie Nord în timp ce montau dispozitivul artizanal și apoi când

îl ridicau aceștia au trecut la faza următoare a circuitului infracțional, în

sensul că au scris datele copiate de pe card-urile autentice, realizând

„clone" ale acestora, pe card-uri blank.

Începând cu ziua de 06 august 2007,

inculpații au folosit aceste „clone" efectuând retrageri frauduloase de

numerar de pe raza municipiului București, de la diferite ATM-uri aparținând

mai multor unități bancare (agenții bancare situate agențiile Ion Mihalache,

Bârzești, Bucur Obor, Ferentari, Grivița, Romană), aspecte ce au rezultat în

urma comunicării de aceste unități a imaginilor video și a registrelor

cuprinzând operațiunile efectuate la ATM-uri.

A fost precizat de către inculpat în

declarația sa din faza de urmărire penală, că atât activitatea „skimming",

cât și retragerile frauduloase de numerar ar fi fost coordonate de un lider al

unei alte grupări, cunoscut ca fiind „G.'.

De asemenea, acesta a mai precizat că

a efectuat operațiuni de scoatere de bani din bancomate și în București în luna

august 2007, alături de numiții F.G. și L., acestuia revenindu-i din aceste

operațiuni ilicite suma de 1.500 lei.

Partea civilă a confirmat organelor

judiciare numerele cârdurilor clonate și datele de identificare a acestora,

fiind exact cârdurile compromise în localitatea Eforie Nord și utilizate pentru

retrageri frauduloase în municipiul București.

Din analiza și coroborarea probelor

precizate mai sus, prima instanță a reținut, în esență, în privința

inculpatului următoarea situație de fapt în. ceea ce privește activitatea sa

infracțională și anume:

Începând cu anul 2007, acesta a aderat

la un grup infracțional organizat din care făceau parte și coinculpații F.M., M.G.L.,

B.N., R.V., M.N.F. și B.N.A., grup profilat pe săvârșirea infracțiunilor din

sfera comerțului electronic.

Instanța de fond a constatat că, în

drept, activitatea infracțională a inculpatului ce a fost precizată mai sus a

întrunit elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 7 alin. (2) din aceeași lege, art. 320

1

alin. (1), (2) și (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit.

c) C. pen.

În cursul anului 2007, inculpatul, în

baza unei rezoluții infracționale unice, acționând în cadrul grupării arătate

mai sus, a pus în circulație instrumente de plată electronice falsificate, a

deținut astfel de instrumente de plată electronică, în vederea punerii în

circulație, precum și de echipament cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor

de plată electronică, a efectuat operațiuni financiare în mod fraudulos,

respectiv retrageri de numerar, utilizând fără drept date de identificare ale

instrumentelor de plată electronică și fără consimțământul titularilor acestor

instrumente, fiind cauzat în acest mod un prejudiciu 56.840 lei părții civile

SC R. Bank.

De asemenea, inculpatul a încercat să

efectueze operațiuni financiare în mod fraudulos prin utilizarea fără drept a

datelor de identificare ale instrumentelor de plată electronică, acțiune

nerealizată datorită faptului că soldul anumitor conturi de care nu conțineau

fonduri, accesând astfel fără drept un sistem informatic.

În drept,

activitatea infracțională a

inculpatului precizată mai sus a întrunit elementele constitutive ale următoarelor

infracțiuni: infracțiunea de falsificare a unui instrument de plată electronică

și punerea în circulație a acestuia, prev. și ped. de art. 24 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, cu aplicarea art. 320

1

alin. (1), (2) și (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit.

e) C. pen.; infracțiunea de deținere de echipamente în vederea falsificării

instrumentelor de plată electronică, prev. și ped. de art. 25 din Legea nr. 365/2002,

privind comerțul electronic, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a

dispozițiilor art. 320

1

alin. (1), (2) și (7) C. proc. pen., art. 74

lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen.; infracțiunea de efectuare de

operațiuni financiare în mod fraudulos (retrageri de numerar) prin utilizarea

fără drept de date de identificare ale instrumentelor de plată electronică,

fără consimțământul titularilor acestor instrumente, prev. și ped. de art. 27 alin.

(1), (2) și (5) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și a dispozițiilor art. 320

1

alin. (1), (2) și (7) C. proc. pen., art.

74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen., precum și infracțiunea de

acces fără drept la un sistem informatic, săvârșită în scopul obținerii de date

informatice, prev. și ped. de art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a dispozițiilor art. 320

1

alin.

(1), (2) și (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. e)

C. pen., texte de lege în baza cărora instanța a dispus condamnarea acestui

inculpat la pedeapsa închisorii.

Din examinarea probatoriilor arătate

mai sus, prima instanță a apreciat că faptele penale pentru care inculpatul a

fost trimis în judecată întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor

prevăzute mai sus, iar acestea au fost comise cu vinovăția prevăzută de lege de

către inculpat.

La

individualizarea judiciară a pedepselor

ce

s-au aplicat acestui inculpat, prima instanță a avut în vedere limitele minime

și maxime ale pedepselor prevăzute de textele de lege incriminatoare, gradul de

pericol social al faptelor penale comise de către inculpat, modalitatea

concretă de săvârșirea a acestora, prejudicial cauzat, cât și dispozițiile mai

favorabile prevăzute de art. 320

1

alin. (1) și urm. C. proc. pen.,

urmare recunoașterii vinovăției inculpatului, care a recunoscut faptele comise

în modalitatea descrisă în actul de sesizare al instanței, cât și

circumstanțele personale ale acestuia.

Prima instanță a reținut în favoarea

inculpatului, alături de atitudinea acestuia de recunoaștere și regret a

comiterii infracțiunilor și alte circumstanțe atenuante favorabile acestuia,

constând în atitudinea după săvârșirea infracțiunilor reieșind din prezentarea

sa în fata autorităților judiciare și comportarea sinceră în cadrul procesului

penal.

De asemenea, din actele depuse la

dosar în circumstanțierea sa personală, a reieșit că în perioada scursă de la

săvârșirea faptelor penale (circa 5 ani) inculpatul s-a angajat cu contract

individual de munca la SC G. SRL Ploiești, are o familie organizată, având și

un copil minor în creșterea și educarea sa.

În raport de considerentele expuse pe

larg mai sus și mai ales ținând seama ca inculpatul este infractor primar, a

avut un comportament bun înainte de săvârșirea infracțiunilor și a recunoscut

pe întreg parcursul procesului penal toate infracțiunile reținute în sarcină,

solicitând soluționarea cauzei pe baza recunoașterii vinovăției, cât și față de

circumstanțele personale arătate, instanța a apreciat că scopul preventiv

educativ al pedepsei aplicate inculpatului se poate realiza în cauză și fără

executarea pedepsei închisorii în regim privativ de libertate, ținând seama de

faptul că prin scurgerea unei perioade de timp relativ mare de la data

săvârșirii faptelor penale (circa 5 ani) s-a estompat într-o oarecare măsură

pericolul social al faptelor penale comise de inculpat, iar pe de alta parte,

în toată această perioadă inculpatul a avut un comportament ireproșabil în

familie și societate, așa cum reiese din actele depuse la dosar (fila 381-388

vol. I dosar instanță), astfel încât executarea în acest moment a unei pedepse

cu închisoarea în regim privativ de libertate de către inculpat nu ar mai

realiza acel rol educativ conferit de lege.

Constatând că

faptele penale au fost săvârșite de inculpat înainte de rămânerea definitivă a

unei sentințe de condamnare a acestuia, instanța, în baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, în final acesta

urmând să execute pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 1 an si 8 luni

închisoare.

Prima

instanță, după aplicarea a câte unei pedepse pentru fiecare din infracțiunile

săvârșite, a aplicat acestuia pedeapsa cea mai grea cu aplic. art. 71 C. pen.

rap. la disp. art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de alege, ca

pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În privința laturii civile a cauzei,

s-a constatat că sunt îndeplinite

condițiile privind tragerea la răspundere civilă delictuală a inculpatului

pentru prejudiciul cauzat părții civile R. SA, prejudiciu realizat prin faptele

ilicite ale acestuia.

În raport de

cele arătate și de recunoașterea inculpatului a cauzării acestui prejudiciu și

a acordului său pentru acoperirea pagubei cauzate părții civile, instanța, în

baza disp. art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 și 15 C. proc. pen., cu

aplicarea art. 998 și 999 C. civ., a admis acțiunea civilă exercitată de partea

civilă R.B. SA și a obligat inculpatul, în solidar cu inculpații condamnați prin

sentința penală nr. 174/2010 de Tribunalul Prahova în dosarul nr. 4476/105/2009

a aceleiași instanțe, la plata sumei de 56.840 lei reprezentând prejudiciu

cauzat acestei instituții, la care s-a adăugat dobânda legală până la

acoperirea efectivă a prejudiciului arătat.

Împotriva acestei sentințe, în termen

legal, a exercitat apel Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și

Justiție

- D.I.I.C.O.T. -

Serviciul Teritorial Ploiești, criticând-o pentru netemeinicie, în ceea ce

privește greșita modalitate de individualizare a pedepsei cu închisoarea

aplicată inculpatului, sub aspectul unui cuantum mult redus al acesteia în

raport cu gravitatea faptelor comise, precum și în raport cu greșita modalitate

de individualizare judiciară a executării pedepsei, respectiv suspendarea

executării pedepsei sub supraveghere, în speță impunându-se executarea acesteia

în regim privativ de libertate, precum și înlăturarea circumstanțelor atenuante

judiciare reținute.

În motivarea apelului formulat s-a

arătat, în esență, că faptele reținute în sarcina inculpatului prezintă o

gravitate sporită, apelantul criticând sub acest aspect cuantumul pedepselor

aplicate de instanța de fond, cuantum coborât către un minim nejustificat,

precum și reținerea circumstanțelor atenuante judiciare care au condus, de

asemenea, la stabilirea unui cuantum al pedepsei care nu poate asigura

atingerea scopului educativ și preventiv al pedepsei.

Prin decizia penală nr. 155 din 1

octombrie 2012 a Curții de Apel Ploiești - secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, în baza art. 379 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost

respins, ca nefundat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de

Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Prahova, privind pe

inculpatul R.V.C., împotriva sentinței penale nr. 214 din 12 iunie 2012,

pronunțată de Tribunalul Prahova.

Cheltuielile judiciare avansate de

stat au rămas în sarcina acestuia.

Curtea de apel, examinând hotărârea

apelată, în raport de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub

toate aspectele de fapt și de drept conform dispozițiilor art. 371 alin. (2)

comb. cu art. 372 alin. (1) C. proc. pen., a constatat că apelul este nefondat.

Astfel, în raport de motivul de apel

invocat, respectiv greșita individualizare a pedepsei, s-a reținut că hotărârea

este supusă desființării atunci când se constată că, față de situația de fapt

reținută, prin hotărârea atacată s-au aplicat persoanei fizice sau juridice

condamnate pedepse principale greșit individualizate față de criteriile

generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., în sensul că s-au

aplicat pedepse prea grele sau prea ușoare în raport de aceste criterii sau, în

cazul în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedepse alternative,

că pedeapsa alternativă aleasă nu se justifică în raport cu aceleași criterii.

Pornind de la aceste considerente,

curtea de apel a constatat că, în privința stării de fapt, instanța de fond a

realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate

în cauză, reținând în mod corect și complet situația de fapt, împrejurările și

modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, beneficiind de deplin suport probator

în actele și lucrările dosarului.

S-a reținut în acest sens că judecata

a avut loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, ca

urmare a declarației inculpatului de recunoaștere în totalitate a faptelor

reținute în actul de sesizare a instanței, declarație dată conform

dispozițiilor art. 320

1

alin. (2) C. proc. pen.

Așadar, coroborând materialul probator

administrat, respectiv procese verbale de redare a convorbirilor interceptate

și înregistrate autorizat; mijloace materiale de probă - echipamentul

electronic artizanal pentru skimming; procese verbale încheiate de organele de

poliție cu ocazia efectuării de verificări, declarații martori audiați în

conformitate cu dispozițiile art. 86

1

C. proc. pen.; declarațiile

coinculpaților care au participat la săvârșirea faptelor penale pentru care a

fost trimis în judecată și inculpatul și care au fost audiați ca martori în

prezenta cauză, respectiv B.N., F.M., M.G., (filele 261-266 vol. I instanță), G.G.V.

(fila 403-404 vol. I), declarațiile părților vătămate; raport de constatare

tehnico-științifică; imagini surprinse de camerele de filmat la bancomate și

jurnalele electronice aferente și declarații inculpați, a rezultat atât

existența faptelor, cât și săvârșirea acestora de către inculpat, cu vinovăție

în forma cerută de lege.

De asemenea, s-a constatat că instanța

de fond a stabilit o încadrare juridică adecvată stării de fapt reținute și

dispozițiilor legale ce reglementează faptele deduse judecății.

Așa fiind, reținând că pronunțarea hotărârii

de condamnare se întemeiază pe probe sigure, certe și decisive, care nu lasă

loc niciunui dubiu în privința vinovăției inculpatului, curtea de apel a

constatat că instanța de fond a soluționat corect acțiunea penală dedusă

judecății.

În ceea ce privește temeinicia

hotărârii, cu referire la individualizarea pedepsei, criticată de procuror, dar

analizată și de instanța de control judiciar din oficiu, curtea de apel a

reținut că mecanismul de individualizare a pedepselor presupune atât analizarea

aspectelor defavorabile, cât și a celor favorabile inculpaților, precum și a

tuturor celorlalte criterii stabilite de art. 72 C. pen. care se referă la

împrejurările săvârșirii faptei, gravitatea acesteia dată de urmările produse

ori care s-ar fi putut produce, dar și cele cu caracter personal ce ar putea

determina atenuarea sau agravarea răspunderii penale.

În contextul concret al cauzei, având

în vedere situația de fapt reținută și datele care caracterizează persoana

inculpatului, curtea de apel a constatat că, sub aspectul individualizării

pedepselor principale aplicate inculpatului, pentru fiecare din faptele comise,

a pedepsei rezultante, precum și a modalității de executare a acesteia, prima

instanță a făcut o corectă adecvare a criteriilor prevăzute în art. 72 C. pen.,

dând relevanță gradului de pericol social în concret al faptelor comise,

circumstanțelor reale în care acesta le-a săvârșit, consecințelor produse și

circumstanțelor personale ale acestuia, motivând amplu și convingător atât

cuantumul pedepselor aplicate inculpatului, cât și modalitatea de executare a

pedepsei rezultante.

Astfel, contrar opiniei procurorului,

s-a reținut că a fost avut în vedere gradul de pericol social concret al

faptelor comise, dedus din cuantumul pedepselor aplicate pentru infracțiunile

mai grave, de câte un an și 8 luni închisoare, în contextul în care s-au

reținut justificat două cauze de reducere a pedepsei, dar și că inculpatul nu a

făcut parte dintre cei care au constituit grupul organizat, ci doar a aderat la

acest grup, a avut un rol și o contribuție mai mici decât ale celorlalți

membri, parte dintre ei fiind recidiviști sau cunoscuți cu antecedente penale,

a colaborat cu organele judiciare și și-a asumat integral consecințele faptelor

sale.

În același timp, tocmai pentru că este

vorba despre un act de justiție imparțial, nu au putut fi trecute cu vederea

anumite circumstanțe personale care sunt valorificate în cazul oricărui

infractor, cum sunt lipsa antecedentelor penale și o bună conduită în familie

și societate, din probele administrate rezultând că inculpatul se află la prima

încălcare a legii penale, are un loc de muncă stabil, este integrat social, cu

o familie față de care a dovedit un real atașament, are un copil minor în

întreținere, iar pe parcursul procesului penal a recunoscut constant faptele

comise.

Toate aceste circumstanțe reale și

personale au condus la concluzia că aplicarea unor pedepse coborâte sub minimul

special, ținând seama și de limitele prevăzute de textele incriminatorii, dar

și de cele două cauze de reducere corect reținute de instanța fondului, asigură

realizarea corespunzătoare a funcțiilor pedepsei, astfel cum sunt prevăzute în art.

52 C. pen.

Așadar, instanța de apel nu a putut

avea în vedere critica formulată de procuror cu privire la greșita

individualizare a pedepselor principale aplicate inculpatului, întrucât în

cauză prima instanță a apreciat în mod plural toate criteriile ce

caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, cărora le-a dat

eficiență în mod concret, în funcție atât de împrejurările faptice, cât și de

cele privind persoana inculpatului, respectând prin cuantumurile stabilite și

principiul proporționalității, care asigură o reflectare justă între gravitatea

faptelor comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului,

așa încât nu se impune majorarea cuantumurilor pedepselor principale, întrucât

ar fi excesive în raport cu aspectele concrete ale cauzei și ar afecta

scopurile pedepselor.

Totodată, în

acord cu soluția adoptată de instanța de fond, curtea de apel a apreciat că

scopul sancțiunii penale poate fi atins și fără privarea de libertate a

inculpatului, aplicarea prevederilor art. 86

1

C. pen. (ale cărui

condiții formale sunt întrunite), pe un termen de încercare de 4 ani și 8 luni,

fiind aptă să asigure inculpatului formarea unei atitudini corecte față de

valorile sociale ocrotite de legea penală.

Împotriva deciziei anterior

menționate, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă înalta

Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești,

acesta fiind întemeiat pe cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

În concret, criticile formulate -

aceleași care au fost invocate și în calea de atac a apelului - au vizat faptul

că intimatului inculpat i-au fost aplicate pedepse greșit individualizate, atât

sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare.

Înalta Curte, examinând recursul

declarat prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul

cauzei, constată că acesta nu este fondat

pentru

considerentele care urmează.

Situația de fapt reținută de instanța

de fond, cât și de instanța de prim control judiciar este în deplină

concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că

inculpatul R.V.C. a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa și pentru

care a fost condamnat, de altfel acesta recunoscând comiterea faptelor în fața

primei instanțe, solicitând să beneficieze de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

Sub aspectul individualizării

pedepselor aplicate, criticile formulate de Parchetul de pe lângă înalta Curte

de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Ploiești nu sunt

întemeiate, înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o corectă

individualizare a pedepselor, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice

acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii

finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte reține că, în ceea ce-l

privește pe inculpatul R.V.C., în procesul individualizării pedepsei, pornind

de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedepsele

aplicate acestuia au fost stabilite într-un cuantum corespunzător

circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunilor, precum și circumstanțelor

personale ale inculpatului, modalitatea de executare a pedepsei, respectiv cea

prevăzută de dispozițiile art. 86

1

C. pen. fiind, de asemenea,

corect stabilită, scopul pedepsei putând li atins și în acest mod.

Totodată, se constată că, în mod

corect, instanța de fond și cea de prim control judiciar au apreciat că pot fi

reținute circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, având în vedere că

acesta este infractor primar, a avut o conduită bună înainte de săvârșirea

faptelor și a recunoscut pe întreg parcursul procesului penal toate

infracțiunile reținute în sarcina sa, are o familie organizată, având și un

copil minor în creștere și educare.

De altfel, ca să-și poată îndeplini

funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al

legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau

neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului

de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât

și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de

reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai

printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana

căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul

adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

În prezenta

cauză, înalta Curte, în acord cu instanța de prim control judiciar, constată că

pedepsele aplicate inculpatului de către prima instanță sunt temeinice și

legale, circumstanțele personale ale acestuia fiind avute în vedere cu prilejul

aplicării sancțiunii.

Totodată, în ceea ce privește critica

formulată de parchet cu referire la modalitatea de executare a pedepsei, se

reține că suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, ca mijloc de

individualizare judiciară a pedepsei, poate fi acordată de către instanță dacă se

apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în

regim privativ de libertate, ori în speță, se constată că a trecut o perioadă

de timp relativ mare de la data săvârșirii faptelor penale (circa 5 ani) și s-a

estompat pericolul social al faptelor penale comise de inculpat, iar pe de alta

parte, în toată această perioadă, inculpatul a avut un comportament corect în

familie și în societate, care permite presupunerea că aplicarea unei astfel de

pedepse ar fi suficientă pentru a se realiza reeducarea sa și prevenirea

comiterii de noi infracțiuni.

În speță, se constată că

circumstanțele personale ale inculpatului au fost corect evaluate de instanță

cu prilejul stabilirii modalității de executare a pedepsei, în mod corect

apreciindu-se că nu se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim

neprivativ de libertate.

Pentru considerentele anterior expuse,

criticile formulate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și

Justiție - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Ploiești apar ca nefiind

întemeiate, înalta Curte apreciind că o pedepsele aplicate sunt apte să

răspundă scopului preventiv și de reeducare al pedepsei, consfințit prin art.

52 C. pen., cât și principiului proporționalității între gravitatea

concretă a faptelor și datele personale ale inculpatului, pe de o parte și

sancțiunea aplicată, pe de altă parte.

În lumina

acestor considerații, neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să

determine casarea hotărârilor, recursul declarat în cauză va fi respins ca

nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat până la prezentarea

apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

-

Serviciul Teritorial

Ploiești împotriva deciziei penale nr. 155 din 1 octombrie 2012 a Curții de

Apel Ploiești - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind

pe inculpatul R.V.C.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu pentru intimatul inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă

de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18

februarie 2013