Decizia nr. 581/2013 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 4476/105/2009 — recurs împotriva sentinței nr. 214/2012 a Tribunalului Prahova

În baza disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea disp. art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320 1 alin. (1), (2) și (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., pentru infracțiunea de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, faptă din cursul anului 2007, la 1 an și 8 luni închisoare.

În baza art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, cu aplicarea art. 320 1 alin. (1), (2) și (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., pentru infracțiunea de falsificare a unui instrument de plată electronică și deținerea și punerea în circulație a acestuia, faptă din cursul anului 2007, la 1 an și 8 luni închisoare.

Î n baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, privind comerțul electronic, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. și a dispozițiilor art. 320 1 alin. (1), (2) și (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen., pentru infracțiunea de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, faptă din cursul anului 2007, la 3 luni închisoare.

În baza art. 27 alin. (1), (2) și (5) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a dispozițiilor art. 320 1 alin. (1), (2) și (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen., pentru infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos (retrageri de numerar) prin utilizarea fără drept de date de identificare ale instrumentelor de plată electronică, fără consimțământul titularilor acestor instrumente, faptă din cursul anului 2007, la 6 luni închisoare.

În baza art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a dispozițiilor art. 320* alin. (1), (2) și (7) C. proc. pen., cu aplicarea disp. art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen., pentru infracțiunea de acces fără drept la un sistem informatic, săvârșită în scopul obținerii de date informatice, faptă din cursul anului 2007, la 3 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca în final acesta să execute pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 1 an și 8 luni închisoare. S-au aplicat disp. art. 71 C. pen. rap. la art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art. 86 1 C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicată inculpatului și, în conformitate cu art. 86 2 C. pen., termenul de încercare s-a compus din durata pedepsei aplicate inculpatului, la care s-a adăugat un interval de timp de 3 ani, fiind în final de 4 ani și 8 luni. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., inculpatul a fost obligat ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova la datele care se vor stabili de acest serviciu; să anunțe Serviciul de Probațiune al Tribunalului Prahova, în prealabil, despre orice schimbare a domiciliului, reședinței sau locuinței și despre orice deplasare care depășește 8 zile, precum și despre întoarcerea din deplasare; să comunice aceluiași serviciu de probațiune și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. În baza art. 86 3 alin. (3) C. pen., în sarcina inculpatului s-au stabilit și următoarele obligații: să nu frecventeze locurile în care are cunoștință că se comit fapte de natura celor pentru care a fost condamnat sau orice alte fapte de natură penală; să nu intre în legătură, direct sau indirect, cu persoanele despre care are cunoștință că sunt interesate să comită fapte de natura celor pentru care a fost condamnat sau orice alte fapte de natură penală. În baza disp. art. 359 alin. (1) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării disp. art. 86 4 alin. (1) și (2) C. pen., precum și a disp. art. 83 și art. 84 C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicată acestuia și, în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii. În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 și 15 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 și 999 C. civ., s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă R.B. SA cu sediul în București, și s-a dispus obligarea inculpatului, în solidar cu inculpații condamnați prin sentința penală nr. 174/2010 de Tribunalul Prahova în dosarul nr. 4476/105/2009 a aceleiași instanțe, la plata sumei de 56.840 lei reprezentând prejudiciu cauzat acestei instituții, la care s-a adăugat dobânda legală până la acoperirea efectivă a prejudiciului arătat, inculpatul fiind obligat la 1000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 144/D/P/2009 din 01 martie 2010 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R.V.C., pentru comiterea infracțiunilor prev. de: art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 27 alin. (1), (2) și (5) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea finală a art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că, începând cu anul 2007, a aderat la un grup infracțional organizat (din care făceau parte și F.M., M.G.L., B.N., R.V., M.N.F., B.N.A.), grup profilat pe săvârșirea de infracțiuni din sfera comerțului electronic. Prin același act de sesizare al instanței de judecată s-a mai reținut că, în anul 2007, în baza unei rezoluții infracționale unice, acționând în cadrul grupării arătate, a pus în circulație instrumente de plată electronică falsificate, a deținut astfel de instrumente de plată electronică în vederea punerii în circulație, a deținut echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, a efectuat operațiuni financiare în mod fraudulos (retrageri de numerar) prin utilizarea fără drept de date de identificare ale instrumentelor de plată electronică, fără consimțământul titularilor acestor instrumente, fiind cauzat astfel un prejudiciu total de 56.840 lei Băncii R. De asemenea, s-a reținut că acesta a încercat să efectueze operațiuni financiare în mod fraudulos prin utilizarea fără drept a datelor de identificare ale instrumentelor de plată electronică, acțiune nerealizată datorită faptului că soldul anumitor conturi de cârd nu conținea fonduri, accesând astfel fără drept un sistem informatic (terminalul A.T.M.). Pentru a reține situația de fapt precizată mai sus, organele de urmărire penală, în speță Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești, au administrat în această faza a procesului penal următoarele probatorii: procese verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate autorizat; mijloace materiale de probă, respectiv echipamentul electronic artizanal pentru skimming; procese verbale încheiate de organele de poliție cu ocazia efectuării de verificări, declarații martori audiați în conformitate cu dispozițiile art. 86 C. proc. pen.; declarații părți vătămate; raport de constatare tehnico-științifică; imagini surprinse de camerele de filmat la bancomate și jurnalele electronice aferente, s-au luat declarații inculpaților care au recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina acestora. În fața primei instanțe de judecată s-a constatat regularitatea actului de sesizare al acesteia, în sensul că a fost sesizată legal și este competentă să soluționeze cauza, (încheierea din 13 ianuarie 2011), a fost audiat inculpatul la aceeași dată (filele 115-117) și au fost audiați martorii din acte B.N., F.M., M.G., (filele 261-266 vol. I instanță), G.G.V. (fila 403-404 vol. I), s-au depus acte în circumstanțierea inculpatului, respectiv certificat de căsătorie, de naștere copil, contract individual de muncă și caracterizări privind comportamentul inculpatului în familie și societate. Înainte de citirea actului de sesizare al instanței s-a luat act că la dosarul cauzei s-a depus cerere de constituire parte civilă de către SC R.B. (filele 7,8 vol. I instanță). La termenul de judecată din data de 06 martie 2012, în ședința publică, inculpatul, după consultarea cu apărătorul ales al acestuia, a declarat că înțelege să uzeze de dispozițiile art. 320 1 alin. (1) și următoarele C. proc. pen., în condițiile prevăzute și de O.U.G. nr. 121/2011 și ale deciziilor Curții Constituționale, recunoscând în întregime faptele penale reținute în sarcina sa, inclusiv sub aspectul prejudiciului cauzat părții civile, în modalitatea descrisă în actul de sesizare al instanței, că își însușește în întregime probatoriile administrate în faza de urmărire penală și a solicitat în mod expres instanței de judecată că judecarea cauzei să aibă loc pe baza acestora. De asemenea, inculpatul, atât personal, cât și prin apărător ales, a precizat ca renunță la cererea formulată în cauză, de recunoaștere pe cale incidentală a unei sentințe de condamnare a inculpatului în Norvegia, arătând că va formula o cerere ulterioară pentru rezolvarea acestei situații juridice, iar pentru aceasta renunțare, inculpatul a fost audiat fila 132, vol. II dosar instanță și s-a luat act în încheierea de ședința de la aceeași dată, respectiv 02 mai 2012. Inculpatul, prin apărător ales, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțierea personală a acestuia, situație permisă de textul de lege privind judecarea după procedura simplificată. Instanța, după ascultarea inculpatului potrivit disp. art. 320 1 alin. (1), (2), și (3) C. proc. pen., a pus în discuție admisibilitatea cererii de judecare a cauzei în condițiile acestor texte de lege, respectiv a recunoașterii de vinovăție, constatând că cererea este întemeiată, a admis-o deoarece nu exista nici un impediment ca judecata să poată avea loc în condițiile arătate și a acordat cuvântul părților în dezbateri după ascultarea efectivă a inculpatului. În privința prejudiciilor cauzate prin infracțiunile comise, care sunt infracțiuni de pericol ce au produs și consecințe juridice, inculpatul a declarat că este de acord că prin infracțiunile comise a cauzat un prejudiciu, acceptând plata sumei de 56.840 lei reprezentând prejudiciu cauzat părții civile, la care s-a adăugat dobânda legală până la acoperirea efectivă a prejudiciului arătat. Examinând probele administrate în faza de urmărire penală, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: Încă din anul 2007, organele de urmărire penală au constatat desfășurarea unei activități infracționale caracterizată prin existența unei ierarhii în cadrul membrilor unui grup infracțional din care, alături de alți inculpați, precum B.N., N.D.C., M.N.F., M.G.L., B.N.A., a făcut parte și inculpatul R.V.C. Membrii grupului erau specializați în instalarea de fețe false de bancomat, supravegherea dispozitivelor utilizate, inscripționare de cârduri și, în final, retragerea de numerar cu cârduri contrafăcute, activități care s-au desfășurat atât în țară, cât și în afara granițelor acesteia. În concret, la sfârșitul lunii iulie 2007, inculpatul, alături de alți membrii ai grupului infracțional organizat și a numiților M.G.L., B.N. și F.M., s-au deplasat la Eforie Nord pentru a obține fraudulos date de identificare ale cârdurilor bancare, utilizate de turiști, profitând de aglomerația specifică acestei perioade în sezonul estival. În perioada 01 august-05 august 2007, inculpații arătați au instalat un dispozitiv tip „vampir", (acesta fiind un echipament compus dintr-un ansamblu artizanal video și un dispozitiv contrafăcut de introducere a cârdului în ATM, precum și echipamente electronice atașate), la un ATM din Eforie Nord aparținând de banca SC R. Desfășurarea acestei activități a reieșit din declarațiile inculpatului, ce s-au coroborat cu declarațiile martorilor B.N. și M.G.L., care au precizat modul cum se desfășura această activitate infracțională, rolul care revenea fiecăruia în această activitate, precum și măsurile pe care le-au luat pentru a nu fi depistați. Astfel, inculpatul a arătat că s-a înțeles cu ceilalți coinculpați să monteze și să demonteze gura falsă de bancomat, iar el, împreuna cu F.M., să supravegheze zona și să împiedice vizibilitatea asupra ATM-ului unde ceilalți desfășurau activitatea infracțională, prin folosirea unui ziar sau a unui prosop, pentru a masca gura falsă de bancomat. De la fața locului a fost ridicat și ulterior supus unei constatări tehnico științifice, dispozitivul realizat artizanal de inculpați, al cărui principal element îl constituie fanta cu dimensiuni similare celor aflate pe partea frontală a echipamentelor ATM și care, prin forma și dimensiunile acesteia, permitea introducerea unui cârd magnetic similar celor folosite în sistemele de plată electronică, iar pe spatele dispozitivului se găsea un montaj electronic miniatural realizat prin interconectarea circuitelor integrate cu ajutorul firelor. Instanța de fond a constatat că prin constatarea științifică arătată a reieșit că dispozitivul artizanal permitea achiziționarea datelor de pe cârdurile care tranzitau fanta, precum și memorarea și transmiterea acestor unor echipamente care permiteau acest tip de comunicație. Astfel, în memoria nevolativă a dispozitivului precizat au fost identificate date cu un format similar celui utilizat pe pista a doua a cârdurilor de tip bancar. Inculpatul R.V.C. a fost surprins alături de ceilalți participanți la activitatea infracțională, respectiv B.N., M.G.L. și F.M., de către camerele de supraveghere ale ATM-ului băncii ale ATM-ului băncii R. din Eforie Nord în timp ce montau dispozitivul artizanal și apoi când îl ridicau aceștia au trecut la faza următoare a circuitului infracțional, în sensul că au scris datele copiate de pe card-urile autentice, realizând „clone" ale acestora, pe card-uri blank. Începând cu ziua de 06 august 2007, inculpații au folosit aceste „clone" efectuând retrageri frauduloase de numerar de pe raza municipiului București, de la diferite ATM-uri aparținând mai multor unități bancare (agenții bancare situate agențiile Ion Mihalache, Bârzești, Bucur Obor, Ferentari, Grivița, Romană), aspecte ce au rezultat în urma comunicării de aceste unități a imaginilor video și a registrelor cuprinzând operațiunile efectuate la ATM-uri. A fost precizat de către inculpat în declarația sa din faza de urmărire penală, că atât activitatea „skimming", cât și retragerile frauduloase de numerar ar fi fost coordonate de un lider al unei alte grupări, cunoscut ca fiind „G.'. De asemenea, acesta a mai precizat că a efectuat operațiuni de scoatere de bani din bancomate și în București în luna august 2007, alături de numiții F.G. și L., acestuia revenindu-i din aceste operațiuni ilicite suma de 1.500 lei. Partea civilă a confirmat organelor judiciare numerele cârdurilor clonate și datele de identificare a acestora, fiind exact cârdurile compromise în localitatea Eforie Nord și utilizate pentru retrageri frauduloase în municipiul București. Din analiza și coroborarea probelor precizate mai sus, prima instanță a reținut, în esență, în privința inculpatului următoarea situație de fapt în. ceea ce privește activitatea sa infracțională și anume: Începând cu anul 2007, acesta a aderat la un grup infracțional organizat din care făceau parte și coinculpații F.M., M.G.L., B.N., R.V., M.N.F. și B.N.A., grup profilat pe săvârșirea infracțiunilor din sfera comerțului electronic. Instanța de fond a constatat că, în drept, activitatea infracțională a inculpatului ce a fost precizată mai sus a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 7 alin. (2) din aceeași lege, art. 320 1 alin. (1), (2) și (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen. În cursul anului 2007, inculpatul, în baza unei rezoluții infracționale unice, acționând în cadrul grupării arătate mai sus, a pus în circulație instrumente de plată electronice falsificate, a deținut astfel de instrumente de plată electronică, în vederea punerii în circulație, precum și de echipament cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, a efectuat operațiuni financiare în mod fraudulos, respectiv retrageri de numerar, utilizând fără drept date de identificare ale instrumentelor de plată electronică și fără consimțământul titularilor acestor instrumente, fiind cauzat în acest mod un prejudiciu 56.840 lei părții civile SC R. Bank. De asemenea, inculpatul a încercat să efectueze operațiuni financiare în mod fraudulos prin utilizarea fără drept a datelor de identificare ale instrumentelor de plată electronică, acțiune nerealizată datorită faptului că soldul anumitor conturi de care nu conțineau fonduri, accesând astfel fără drept un sistem informatic. În drept, activitatea infracțională a inculpatului precizată mai sus a întrunit elementele constitutive ale următoarelor infracțiuni: infracțiunea de falsificare a unui instrument de plată electronică și punerea în circulație a acestuia, prev. și ped. de art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, cu aplicarea art. 320 1 alin. (1), (2) și (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen.; infracțiunea de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prev. și ped. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, privind comerțul electronic, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a dispozițiilor art. 320 1 alin. (1), (2) și (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen.; infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos (retrageri de numerar) prin utilizarea fără drept de date de identificare ale instrumentelor de plată electronică, fără consimțământul titularilor acestor instrumente, prev. și ped. de art. 27 alin. (1), (2) și (5) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a dispozițiilor art. 320 1 alin. (1), (2) și (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen., precum și infracțiunea de acces fără drept la un sistem informatic, săvârșită în scopul obținerii de date informatice, prev. și ped. de art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a dispozițiilor art. 320 1 alin. (1), (2) și (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen., texte de lege în baza cărora instanța a dispus condamnarea acestui inculpat la pedeapsa închisorii. Din examinarea probatoriilor arătate mai sus, prima instanță a apreciat că faptele penale pentru care inculpatul a fost trimis în judecată întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute mai sus, iar acestea au fost comise cu vinovăția prevăzută de lege de către inculpat. La individualizarea judiciară a pedepselor ce s-au aplicat acestui inculpat, prima instanță a avut în vedere limitele minime și maxime ale pedepselor prevăzute de textele de lege incriminatoare, gradul de pericol social al faptelor penale comise de către inculpat, modalitatea concretă de săvârșirea a acestora, prejudicial cauzat, cât și dispozițiile mai favorabile prevăzute de art. 320 1 alin. (1) și urm. C. proc. pen., urmare recunoașterii vinovăției inculpatului, care a recunoscut faptele comise în modalitatea descrisă în actul de sesizare al instanței, cât și circumstanțele personale ale acestuia. Prima instanță a reținut în favoarea inculpatului, alături de atitudinea acestuia de recunoaștere și regret a comiterii infracțiunilor și alte circumstanțe atenuante favorabile acestuia, constând în atitudinea după săvârșirea infracțiunilor reieșind din prezentarea sa în fata autorităților judiciare și comportarea sinceră în cadrul procesului penal. De asemenea, din actele depuse la dosar în circumstanțierea sa personală, a reieșit că în perioada scursă de la săvârșirea faptelor penale (circa 5 ani) inculpatul s-a angajat cu contract individual de munca la SC G. SRL Ploiești, are o familie organizată, având și un copil minor în creșterea și educarea sa. În raport de considerentele expuse pe larg mai sus și mai ales ținând seama ca inculpatul este infractor primar, a avut un comportament bun înainte de săvârșirea infracțiunilor și a recunoscut pe întreg parcursul procesului penal toate infracțiunile reținute în sarcină, solicitând soluționarea cauzei pe baza recunoașterii vinovăției, cât și față de circumstanțele personale arătate, instanța a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei aplicate inculpatului se poate realiza în cauză și fără executarea pedepsei închisorii în regim privativ de libertate, ținând seama de faptul că prin scurgerea unei perioade de timp relativ mare de la data săvârșirii faptelor penale (circa 5 ani) s-a estompat într-o oarecare măsură pericolul social al faptelor penale comise de inculpat, iar pe de alta parte, în toată această perioadă inculpatul a avut un comportament ireproșabil în familie și societate, așa cum reiese din actele depuse la dosar (fila 381-388 vol. I dosar instanță), astfel încât executarea în acest moment a unei pedepse cu închisoarea în regim privativ de libertate de către inculpat nu ar mai realiza acel rol educativ conferit de lege. Constatând că faptele penale au fost săvârșite de inculpat înainte de rămânerea definitivă a unei sentințe de condamnare a acestuia, instanța, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, în final acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 1 an si 8 luni închisoare. Prima instanță, după aplicarea a câte unei pedepse pentru fiecare din infracțiunile săvârșite, a aplicat acestuia pedeapsa cea mai grea cu aplic. art. 71 C. pen. rap. la disp. art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de alege, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale. În privința laturii civile a cauzei, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile privind tragerea la răspundere civilă delictuală a inculpatului pentru prejudiciul cauzat părții civile R. SA, prejudiciu realizat prin faptele ilicite ale acestuia. În raport de cele arătate și de recunoașterea inculpatului a cauzării acestui prejudiciu și a acordului său pentru acoperirea pagubei cauzate părții civile, instanța, în baza disp. art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 și 15 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 și 999 C. civ., a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă R.B. SA și a obligat inculpatul, în solidar cu inculpații condamnați prin sentința penală nr. 174/2010 de Tribunalul Prahova în dosarul nr. 4476/105/2009 a aceleiași instanțe, la plata sumei de 56.840 lei reprezentând prejudiciu cauzat acestei instituții, la care s-a adăugat dobânda legală până la acoperirea efectivă a prejudiciului arătat. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a exercitat apel Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești, criticând-o pentru netemeinicie, în ceea ce privește greșita modalitate de individualizare a pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului, sub aspectul unui cuantum mult redus al acesteia în raport cu gravitatea faptelor comise, precum și în raport cu greșita modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei, respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în speță impunându-se executarea acesteia în regim privativ de libertate, precum și înlăturarea circumstanțelor atenuante judiciare reținute. În motivarea apelului formulat s-a arătat, în esență, că faptele reținute în sarcina inculpatului prezintă o gravitate sporită, apelantul criticând sub acest aspect cuantumul pedepselor aplicate de instanța de fond, cuantum coborât către un minim nejustificat, precum și reținerea circumstanțelor atenuante judiciare care au condus, de asemenea, la stabilirea unui cuantum al pedepsei care nu poate asigura atingerea scopului educativ și preventiv al pedepsei. Prin decizia penală nr. 155 din 1 octombrie 2012 a Curții de Apel Ploiești - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 379 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefundat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Prahova, privind pe inculpatul R.V.C., împotriva sentinței penale nr. 214 din 12 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Prahova. Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Curtea de apel, examinând hotărârea apelată, în raport de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) comb. cu art. 372 alin. (1) C. proc. pen., a constatat că apelul este nefondat. Astfel, în raport de motivul de apel invocat, respectiv greșita individualizare a pedepsei, s-a reținut că hotărârea este supusă desființării atunci când se constată că, față de situația de fapt reținută, prin hotărârea atacată s-au aplicat persoanei fizice sau juridice condamnate pedepse principale greșit individualizate față de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., în sensul că s-au aplicat pedepse prea grele sau prea ușoare în raport de aceste criterii sau, în cazul în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedepse alternative, că pedeapsa alternativă aleasă nu se justifică în raport cu aceleași criterii. Pornind de la aceste considerente, curtea de apel a constatat că, în privința stării de fapt, instanța de fond a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză, reținând în mod corect și complet situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, beneficiind de deplin suport probator în actele și lucrările dosarului. S-a reținut în acest sens că judecata a avut loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, ca urmare a declarației inculpatului de recunoaștere în totalitate a faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, declarație dată conform dispozițiilor art. 320 1 alin. (2) C. proc. pen. Așadar, coroborând materialul probator administrat, respectiv procese verbale de redare a convorbirilor interceptate și înregistrate autorizat; mijloace materiale de probă - echipamentul electronic artizanal pentru skimming; procese verbale încheiate de organele de poliție cu ocazia efectuării de verificări, declarații martori audiați în conformitate cu dispozițiile art. 86 1 C. proc. pen.; declarațiile coinculpaților care au participat la săvârșirea faptelor penale pentru care a fost trimis în judecată și inculpatul și care au fost audiați ca martori în prezenta cauză, respectiv B.N., F.M., M.G., (filele 261-266 vol. I instanță), G.G.V. (fila 403-404 vol. I), declarațiile părților vătămate; raport de constatare tehnico-științifică; imagini surprinse de camerele de filmat la bancomate și jurnalele electronice aferente și declarații inculpați, a rezultat atât existența faptelor, cât și săvârșirea acestora de către inculpat, cu vinovăție în forma cerută de lege. De asemenea, s-a constatat că instanța de fond a stabilit o încadrare juridică adecvată stării de fapt reținute și dispozițiilor legale ce reglementează faptele deduse judecății. Așa fiind, reținând că pronunțarea hotărârii de condamnare se întemeiază pe probe sigure, certe și decisive, care nu lasă loc niciunui dubiu în privința vinovăției inculpatului, curtea de apel a constatat că instanța de fond a soluționat corect acțiunea penală dedusă judecății. În ceea ce privește temeinicia hotărârii, cu referire la individualizarea pedepsei, criticată de procuror, dar analizată și de instanța de control judiciar din oficiu, curtea de apel a reținut că mecanismul de individualizare a pedepselor presupune atât analizarea aspectelor defavorabile, cât și a celor favorabile inculpaților, precum și a tuturor celorlalte criterii stabilite de art. 72 C. pen. care se referă la împrejurările săvârșirii faptei, gravitatea acesteia dată de urmările produse ori care s-ar fi putut produce, dar și cele cu caracter personal ce ar putea determina atenuarea sau agravarea răspunderii penale. În contextul concret al cauzei, având în vedere situația de fapt reținută și datele care caracterizează persoana inculpatului, curtea de apel a constatat că, sub aspectul individualizării pedepselor principale aplicate inculpatului, pentru fiecare din faptele comise, a pedepsei rezultante, precum și a modalității de executare a acesteia, prima instanță a făcut o corectă adecvare a criteriilor prevăzute în art. 72 C. pen., dând relevanță gradului de pericol social în concret al faptelor comise, circumstanțelor reale în care acesta le-a săvârșit, consecințelor produse și circumstanțelor personale ale acestuia, motivând amplu și convingător atât cuantumul pedepselor aplicate inculpatului, cât și modalitatea de executare a pedepsei rezultante. Astfel, contrar opiniei procurorului, s-a reținut că a fost avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor comise, dedus din cuantumul pedepselor aplicate pentru infracțiunile mai grave, de câte un an și 8 luni închisoare, în contextul în care s-au reținut justificat două cauze de reducere a pedepsei, dar și că inculpatul nu a făcut parte dintre cei care au constituit grupul organizat, ci doar a aderat la acest grup, a avut un rol și o contribuție mai mici decât ale celorlalți membri, parte dintre ei fiind recidiviști sau cunoscuți cu antecedente penale, a colaborat cu organele judiciare și și-a asumat integral consecințele faptelor sale. În același timp, tocmai pentru că este vorba despre un act de justiție imparțial, nu au putut fi trecute cu vederea anumite circumstanțe personale care sunt valorificate în cazul oricărui infractor, cum sunt lipsa antecedentelor penale și o bună conduită în familie și societate, din probele administrate rezultând că inculpatul se află la prima încălcare a legii penale, are un loc de muncă stabil, este integrat social, cu o familie față de care a dovedit un real atașament, are un copil minor în întreținere, iar pe parcursul procesului penal a recunoscut constant faptele comise. Toate aceste circumstanțe reale și personale au condus la concluzia că aplicarea unor pedepse coborâte sub minimul special, ținând seama și de limitele prevăzute de textele incriminatorii, dar și de cele două cauze de reducere corect reținute de instanța fondului, asigură realizarea corespunzătoare a funcțiilor pedepsei, astfel cum sunt prevăzute în art. 52 C. pen. Așadar, instanța de apel nu a putut avea în vedere critica formulată de procuror cu privire la greșita individualizare a pedepselor principale aplicate inculpatului, întrucât în cauză prima instanță a apreciat în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, cărora le-a dat eficiență în mod concret, în funcție atât de împrejurările faptice, cât și de cele privind persoana inculpatului, respectând prin cuantumurile stabilite și principiul proporționalității, care asigură o reflectare justă între gravitatea faptelor comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului, așa încât nu se impune majorarea cuantumurilor pedepselor principale, întrucât ar fi excesive în raport cu aspectele concrete ale cauzei și ar afecta scopurile pedepselor. Totodată, în acord cu soluția adoptată de instanța de fond, curtea de apel a apreciat că scopul sancțiunii penale poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, aplicarea prevederilor art. 86 1 C. pen. (ale cărui condiții formale sunt întrunite), pe un termen de încercare de 4 ani și 8 luni, fiind aptă să asigure inculpatului formarea unei atitudini corecte față de valorile sociale ocrotite de legea penală. Împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești, acesta fiind întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. În concret, criticile formulate - aceleași care au fost invocate și în calea de atac a apelului - au vizat faptul că intimatului inculpat i-au fost aplicate pedepse greșit individualizate, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare. Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează. Situația de fapt reținută de instanța de fond, cât și de instanța de prim control judiciar este în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul R.V.C. a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa și pentru care a fost condamnat, de altfel acesta recunoscând comiterea faptelor în fața primei instanțe, solicitând să beneficieze de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, criticile formulate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Ploiești nu sunt întemeiate, înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o corectă individualizare a pedepselor, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Înalta Curte reține că, în ceea ce-l privește pe inculpatul R.V.C., în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedepsele aplicate acestuia au fost stabilite într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunilor, precum și circumstanțelor personale ale inculpatului, modalitatea de executare a pedepsei, respectiv cea prevăzută de dispozițiile art. 86 1 C. pen. fiind, de asemenea, corect stabilită, scopul pedepsei putând li atins și în acest mod. Totodată, se constată că, în mod corect, instanța de fond și cea de prim control judiciar au apreciat că pot fi reținute circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, având în vedere că acesta este infractor primar, a avut o conduită bună înainte de săvârșirea faptelor și a recunoscut pe întreg parcursul procesului penal toate infracțiunile reținute în sarcina sa, are o familie organizată, având și un copil minor în creștere și educare. De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate. În prezenta cauză, înalta Curte, în acord cu instanța de prim control judiciar, constată că pedepsele aplicate inculpatului de către prima instanță sunt temeinice și legale, circumstanțele personale ale acestuia fiind avute în vedere cu prilejul aplicării sancțiunii. Totodată, în ceea ce privește critica formulată de parchet cu referire la modalitatea de executare a pedepsei, se reține că suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, ca mijloc de individualizare judiciară a pedepsei, poate fi acordată de către instanță dacă se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim privativ de libertate, ori în speță, se constată că a trecut o perioadă de timp relativ mare de la data săvârșirii faptelor penale (circa 5 ani) și s-a estompat pericolul social al faptelor penale comise de inculpat, iar pe de alta parte, în toată această perioadă, inculpatul a avut un comportament corect în familie și în societate, care permite presupunerea că aplicarea unei astfel de pedepse ar fi suficientă pentru a se realiza reeducarea sa și prevenirea comiterii de noi infracțiuni. În speță, se constată că circumstanțele personale ale inculpatului au fost corect evaluate de instanță cu prilejul stabilirii modalității de executare a pedepsei, în mod corect apreciindu-se că nu se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim neprivativ de libertate. Pentru considerentele anterior expuse, criticile formulate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Ploiești apar ca nefiind întemeiate, înalta Curte apreciind că o pedepsele aplicate sunt apte să răspundă scopului preventiv și de reeducare al pedepsei, consfințit prin art. 52 C. pen., cât și principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptelor și datele personale ale inculpatului, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă parte. În lumina acestor considerații, neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.