ÎCCJ, decizie (scj.ro #82905)

Insolvență.

Nerespectarea de către lichidatorul judiciar a dispozițiilor art. 62

din Legea nr. 85/2006.

Cerere de repunere în termenul

de prescripție. Condiții de admisibilitate

Cuprins pe materii:

Drept comercial. Prescripție extinctivă

Index alfabetic:

cerere de repunere în termenul de prescripție

- lichidator judiciar

Legea nr. 85/2006, art.

28, art. 62

Decretul

nr. 167/1958, art. 1 alin. (1), art. 19 alin. (1)

Repunerea în termenul de

prescripție este un beneficiu acordat de lege titularului dreptului la

acțiune, având un caracter excepțional, în sensul că o astfel de

cerere este admisibilă doar în cazurile în care depășirea

termenului de  prescripție se datorează unor cauze temeinic

justificate, neimputabile titularului dreptului material la acțiune.

Astfel, lipsa de logistică

și de personal necesară pentru întocmirea în termenul legal a actelor

și documentelor la care lichidatorul judiciar  este obligat potrivit

Legii nr. 85/2006 nu poate constitui motiv întemeiat pentru repunerea în

termenul de prescripție.

Secția a II-a civilă,

Decizia nr. 1078 din 29 februarie 2012

Notă

:

Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă a fost

abrogat prin Legea nr. 71/2011 la data de 1 octombrie 2011

Prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului Alba sub nr. xx48/107/2010, reclamanta SC A. SA prin

lichidator judiciar SCP L.D. IPURL Curtea de Argeș a chemat în

judecată pe pârâta SC P. SRL, solicitând instanței să

dispună repunerea în termenul de exercitare a acțiunii și

obligarea pârâtei la plata sumei de 216.781,18 lei reprezentând contravaloare

marfă.

Prin sentința

comercială nr. 39 din  15 martie 2011, pronunțată de

Tribunalul Alba, a fost respinsă excepția prematurității

și excepția prescripției dreptului material la acțiune,

fiind admisă cererea de repunere în termenul de exercitare a dreptului la

acțiune. În consecință, acțiunea formulată de

reclamanta SC A. SA prin lichidator judiciar SCP L.D. IPURL Curtea de

Argeș în contradictoriu cu pârâta SC P. SRL a fost admisă, pârâta

fiind obligată să plătească suma de 216.781,18 lei

reprezentând contravaloare marfă.

Împotriva sentinței

comerciale nr. 39/2011 pronunțată de Tribunalul Alba, a declarat apel

pârâta SC P. SRL, apel ce a fost admis prin decizia comercială nr. 69/2011

pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia.

Sentința

menționată a fost schimbată în tot, iar acțiunea

reclamantei SC A. SA prin lichidator judiciar SCP L.D. IPURL Curtea de

Argeș a fost respinsă.

În motivarea deciziei,

instanța de apel a reținut, în esență, că în mod

greșit a fost admisă cererea privind repunerea în termenul de

prescripție întrucât în cauză nu pot fi reținute

dispozițiile art. 17 alin. (1) și art. 19 alin. (2) din Decretul nr.

167/1958.

Astfel, procesul-verbal din 17

septembrie 2010 al Comisiei de inventariere întocmit de lichidatorul judiciar

nu poartă o dată certă, nu poate fi opus pârâtei apelante cu

consecința marcării momentului începutului curgerii termenului de o

lună prevăzut de art. 19 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958. Motivele

invocate pentru repunerea în termenul de prescripție, respectiv lipsa de

personal de specialitate, starea de degradare

în care s-au aflat

documentele societății la  momentul preluării de către

lichidatorul judiciar, starea de tensiune generată de faptul că noul

acționar ar fi formulat plângeri penale împotriva foștilor

administratori sau volumul mare al arhivei, nu pot constitui motive temeinic

justificate în sensul dispozițiilor art. 19 alin. (1) din Decretul nr.

167/1958.

Lichidatorul judiciar era obligat,

potrivit art. 25 din Legea nr. 85/2006, să procedeze la urmărirea

încasării creanțelor din averea debitorului, să întocmească

actele prevăzute de art. 28 alin. (1) din lege, respectiv a actelor

contabile și a altor acte privind situația creditorilor,

atribuție ce trebuia îndeplinită în termenele prevăzute de art.

62 din  Legea nr. 85/2006.

Nerespectarea unor

atribuții legale privind întocmirea în condițiile legii a actelor

și documentelor necesare inițierii procedurii insolvenței nu au

valoarea unor împrejurări de natură justificativă pentru

repunerea în termenul de prescripție.

Descoperirea de către

lichidatorul judiciar a documentelor justificative ale creanței împotriva

pârâtei, la un an și jumătate de la deschiderea procedurii

insolvenței declanșate împotriva reclamantei, cu depășirea

termenului general de prescripție de 3 ani, în condițiile în care

lichidatorul era obligat să ia măsurile logistice necesare pentru a

descoperi în termen documentele (facturile) în discuție, constituie o

atitudine culpabilă, care nu ar putea justifica, pe temeiul art. 19 alin.

(1) din Decretul nr. 167/1958, repunerea în termenul de promovare a

acțiunii împotriva societății pârâte.

Ca urmare, apreciind că

repunerea în termenul de prescripție, pe temeiul dispozițiilor art.

19 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 este neîntemeiată, instanța de

apel a schimbat în tot sentința apelată în sensul respingerii

acesteia ca fiind introdusă peste termenul general de prescripție de

3 ani.

Împotriva deciziei comerciale

nr. 65/2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia a declarat recurs

reclamanta SC A. SA prin lichidator judiciar,  solicitând admiterea

recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului

formulat împotriva sentinței comerciale nr. 39/2011.

În dezvoltarea motivelor de

recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurenta a arătat că procesul-verbal de inventariere încheiat la

data de 17 septembrie 2010, chiar dacă nu poartă număr de

înregistrare, el poate fi  poziționat în timp, fiind datat, iar

raportat la această dată acțiunea este promovată în termen.

În mod greșit s-a

reținut culpa lichidatorului pentru faptul că nu s-a putut intra în

timp util în posesia documentelor contabile, în situația în care nu au

existat condiții pentru sortarea arhivei.

Lichidatorul judiciar desemnat

în procedura insolvenței nu știe de la început cu ce se va confrunta

în procedura insolvenței deschisă - imperativă unui debitor

și nici ce hotărâri vor lua ulterior creditorii cu privire la

personalul debitoarei. Ca urmare, în mod greșit s-a reținut culpa

lichidatorului, ignorându-se cauzele care au dus la depășirea

termenului în care se putea formula acțiune.

Intimata pârâtă prin

lichidator, a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență,

respingerea  recursului ca nefondat.

Analizând  decizia

recurată, în raport de criticile și temeiul de drept invocat, s-a

constatat că recursul este nefondat.

Recurenta a indicat formal

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fără a arăta în

ce constă nelegalitatea deciziei în raport de textul de lege

menționat, arătând doar că în calitate de lichidator și-a

îndeplinit obligațiile legale prevăzute de art. 28 din Legea nr.

85/2006.

Atribuțiile lichidatorului

judiciar sunt stabilite de art. 20 raportat la art. 24 din Legea nr. 85/2006,

lichidatorul având obligația să întocmească actele

prevăzute de art. 28 alin. (1) și să formuleze acțiuni în

pretenții pentru încasarea creanțelor  debitorului. Legea privind

dispozițiile arătate mandatează pe lichidator să ia toate

măsurile pentru maximizarea recuperării creanțelor. Prin

intermediul acțiunilor date în sarcina lichidatorului se întregește

averea debitorului, cu consecința îndestulării la maximul posibil a

creditorilor.

Atribuțiile lichidatorului

trebuie îndeplinite în termenele prevăzute de art. 62 din Legea nr.

85/2006, iar pasivitatea sau lipsa de logistică necesară pentru

întocmirea actelor și documentelor la care era obligat nu poate constitui

motiv de repunere în termenul de prescripție, aspect reținut corect

de instanța de apel.

Repunerea în termenul de

prescripție este un beneficiu acordat de lege titularului dreptului la

acțiune, având un caracter excepțional, în sensul că o astfel de

cerere este admisibilă doar în cazurile în care depășirea termenului

de  prescripție se datorează unor cauze temeinic justificate,

neimputabile titularului dreptului material la acțiune .

În speță, titularul

dreptului la acțiune a fost lichidatorul judiciar, iar depășirea

termenului de  prescripție s-a datorat atitudinii culpabile a

lichidatorului care nu a îndeplinit la timp atribuțiile legale pentru care

este și remunerat, situație în care în mod corect instanța de

apel a interpretat și aplicat dispozițiile art. 19 alin. (1) din

Decretul nr. 167/1958.

Neexercitarea dreptului la

acțiune, în sens material,  în termenul prevăzut de lege, este

sancționată, conform art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, cu

stingerea sau pierderea dreptului la acțiune, iar repunerea în termenul

de  prescripție are un caracter excepțional ce exclude conduita

culpabilă din partea titularului dreptului  subiectiv.

În consecință,

instanța de apel a interpretat și aplicat corect dispozițiile

legale incidente, iar motivele de recurs, întemeiate pe dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ. nu-și găsesc incidența în cauză,

motiv pentru care Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ., a respins ca nefondat recursul formulat de reclamanta SC A. SA prin

lichidator judiciar SCP L.D. IPURL împotriva deciziei comerciale nr. 69 din 9

septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, Secția

comercială.