ÎCCJ, decizie (scj.ro #81941)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #81941) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Neconcordanța dintre
minută
și dispozitiv.
Nelegalitatea
hotărârii judecătorești.
Cuprins pe materii
: Drept procesual civil. Neconcordanța dintre
minută
și dispozitiv.
Nelegalitatea
hotărârii judecătorești.
Indice alfabetic
:Neconcordanța dintre
minută
și
dispozitiv.
Nelegalitate
.
Codul
de
proc
.
civ
.
art
. 258 (1)
Articolul 258(1) Cod procedură civilă, așa cum a fost modificat prin
art.I
pct.82 din OUG nr.138/2000, dispune „După ce s-a
întrunit majoritatea, se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii care se
semnează, sub sancțiunea nulității, de către judecători și în care se va arăta,
când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflați în minoritate”.
Hotărârea
trebuie să aibă același dispozitiv cu cel întocmit în momentul pronunțării.
Dispozitivul fiind unic, nu poate fi modificat ulterior, în așa fel încât să
difere față de cel întocmit „de îndată ce s-a întrunit majoritatea”.
Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală,
decizia
nr
. 1691 din 22 februarie 2007.
Prin sentința civilă nr.1071 din 25
septembrie 2006, Tribunalul Prahova a admis cererea formulată de Direcția
Generală de Pașapoarte, în contradictoriu cu pârâtul B. D. F. și a restrâns
exercitarea dreptului la liberă circulație a pârâtului în statele membre ale
Uniunii Europene, pe o perioadă de 3 ani de la data returnării.
Tribunalul a reținut că, în accepțiunea
art.3 alin.3 din Legea nr.248/2005, restrângerea exercitării dreptului la
liberă circulație în străinătate constituie interdicția temporară de a călători
în anumite state, dispuse de autoritățile competente române. Conform art.38 din
lege, restrângerea exercițiului dreptului la liberă circulație în străinătate
poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult 3 ani, numai în condițiile legii și
cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat, în baza unui acord
de readmisie încheiat între România și acel stat sau persoana a cărei prezență
pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care a desfășoară sau ar urma să o
desfășoare ar aduce atingere intereselor României sau relațiilor bilaterale
dintre România și acel stat. Pârâtul fiind returnat din
Spania
,
la data de 16 iunie 2006, în baza acordului de readmisie încheiat de România cu
acest stat, sunt incidente prevederile art.38
lit.a
din Legea nr.248/2005, față de care se dispune restrângerea dreptului la liberă
circulație a pârâtului, pe o perioadă de 3 ani de la data returnării.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia
civilă nr.373 din 8 noiembrie 2006, a respins apelul declarat de pârât
împotriva acestei sentințe, reținând, în esență, că sunt îndeplinite condițiile
art.38
lit.a
din Legea nr.248/2005.
Împotriva acestei hotărâri a declarat
recurs pârâtul, susținând că interzicerea dreptului la liberă circulație pe o
perioadă de trei ani este exagerat de mare, deoarece a depășit termenul de viză
datorită faptului că în România nu a găsit un loc de muncă. Mai arată, că în
mod greșit s-a reținut că ar fi cerut să se respingă acțiunea reclamantei, deși
a cerut să-i fie restrâns dreptul la liberă circulație pe durata minimă de 6
luni.
Înalta Curte, din oficiu, a invocat
nelegalitatea
sentinței tribunalului și a deciziei atacate,
prin care s-a păstrat sentința apelată, pentru neconcordanța dintre
minută
și dispozitivul sentinței.
Recursul, în raport de motivul invocat, din
oficiu, este întemeiat.
Articolul 258(1) Cod procedură civilă, așa cum a fost modificat prin
art.I
pct.82 din OUG nr.138/2000, dispune „După ce s-a
întrunit majoritatea, se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii care se
semnează, sub sancțiunea nulității, de către judecători și în care se va arăta,
când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflați în minoritate”.
Textul modificat nu mai cuprinde prevederea
„pe scurt”.
De aceea, față de conținutul textului
citat, hotărârea trebuie să aibă același dispozitiv cu cel întocmit în momentul
pronunțării. Dispozitivul fiind unic, nu poate fi modificat ulterior, în așa
fel încât să difere față de cel întocmit „de îndată ce s-a întrunit
majoritatea”.
În prezenta cauză, dispozitivul întocmit în
condițiile art.258(1) Cod procedură civilă cuprinde mențiunea „Restrânge
exercițiul dreptului la liberă circulație pe 3 ani de la data returnării”, fără
să se arate care este țara ori care sunt țările la care se referă măsura
restrângerii, deși, față de prevederile art.38 din Legea nr.248/2005, care se referă
la statul de pe teritoriul căruia persoana a fost returnată și la perioada
restrângerii exercitării dreptului (trei ani), și cele ale art.52, care
stabilesc în mod expres că măsura restrângerii dreptului la liberă circulație
în străinătate, instituită în condițiile art.40, trebuie să se refere la
teritoriile tuturor statelor Uniunii Europene numai până la data aderării
României la U.E., în
minută
trebuia să se arate
statul sau statele la care se referă restrângerea.
Mențiunea „în statele membre ale Uniunii
Europene” este adăugată în dispozitivul sentinței, fiind astfel restrâns
dreptul pârâtului la liberă circulație în toate statele Uniunii Europene, pe
durata prevăzută de art.38 din Legea nr.248/2005 (trei ani), cu nesocotirea
art.52 din lege (text ce nu este menționat nici în considerente), în raport de
care restrângerea dreptului la liberă circulație în toate țările Uniunii
Europene putea fi dispusă până la data aderării României la Uniunea Europeană.
Existând neconcordanță între cele două
dispozitive, sentința este nulă, pentru că nu se poate ști ce anume a hotărât
tribunalul în condițiile art.258/1) Cod procedură civilă, și tot nulă
este și decizia atacată, prin care s-a păstrat această sentință.
Pentru considerentele expuse, recursul a fost admis, decizia civilă a Curții de
Apel Ploiești și sentința civilă a Tribunalului Prahova au fost casate
iar cauza a fost
trimisă spre
rejudecare
,
Tribunalului Prahova.