ÎCCJ, decizie (scj.ro #85275)

Cetățean străin. Respingerea cererii de stabilire a domiciliului în România. Acțiune în contenciosul administrativ. Neîndeplinirea procedurii administrative prealabile Index alfabetic : Acțiune în contenciosul administrativ Cetățean străin Procedura administrativă prealabilă Stabilirea domiciliului în România H.G. nr. 476/2001 , art. 39 alin. 5 Legea nr. 123/2001 Legea nr. 29/1990 , art. 5 Art.39 alin. (5) din H.G. nr.476/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.123/2001 privind regimul străinilor în România prevede că „respingerea cererii de stabilire a domiciliului în România poate fi contestată de străin pe calea contenciosului administrativ”.Rezultă de aici că o acțiune în contencios administrativ poate fi formulată numai cu respectarea cerințelor prevăzute de Legea nr.29/1990 privind contenciosul administrativ.

I.C.C.J., secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 8707 din 3 decembrie 2004 Notă: Legea nr. 92/1992 a fost abrogată de Legea nr.303/204 și Legea nr.304/2004. Legea nr. 123/2001 și H.G. nr. 476/2001 au fost abrogate de O.U.G. nr. 194/2002. Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, cetățeanul iordanian M.S.M.W. a formulat contestație împotriva adresei prin care i-a fost respinsă cererea de stabilire a domiciliului în România, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a intrat în România legal în anul 1992, având soția cetățeană română și trei copii născuți din căsătoria cu aceasta și are o afacere comercială și apartament proprietatea sa în România.

Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea și a anulat decizia Ministerului Administrației și Internelor de respingere a cererii de stabilire a domiciliului în România formulată de contestator și comunicată acestuia la 24 ianuarie 2003 cu adresa Serviciului de Evidență Informatizată a Persoanei Bacău nr.1489016/2003. A admis cererea de stabilire a domiciliului în România formulată de contestator și a aprobat ca solicitantul să-și stabilească domiciliul în România la adresa ultimei reședințe declarate. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că existența sa ca rezident căsătorit cu o cetățeană română și ca persoană desfășurând o activitate comercială care nu s-a dovedit ilicită, îl îndreptățesc să solicite stabilirea domiciliului.

Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs Ministerul Administrației și Internelor, motivând, în esență, că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de lege. Recursul este întemeiat. Art.39 alin. (5) din H.G. nr.476/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.123/2001 privind regimul străinilor în România prevede că „respingerea cererii de stabilire a domiciliului în România poate fi contestată de străin pe calea contenciosului administrativ”.Rezultă de aici că o acțiune în contencios administrativ poate fi formulată numai cu respectarea cerințelor prevăzute de Legea nr.29/1990 privind contenciosul administrativ. Intimatul reclamant avea obligația ca în termen de 30 de zile de la comunicarea răspunsului autorității administrative, să se adreseze acesteia pentru anularea actului emis.

Termenul de 30 de zile prevăzut de art.5 alin. (1) din Legea nr.29/1990 este un termen de prescripție, depășirea lui având ca efect pierderea dreptului subiectiv de a cere anularea actului administrativ sau obligarea la eliberarea lui în instanță. În speță nu s-a făcut dovada existenței unei situații de natura celor prevăzute de art.103 C. proc. civ., deci reclamantul nu mai avea dreptul de a introduce recursul administrativ și implicit nici acțiunea în justiție, care este condiționată de procedura administrativă prealabilă. Recursul a fost admis.