ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1928/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel București, reclamantul K.A.D., cetățean irakian a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea pentru Străini (acum Oficiul Român pentru Imigrări), anularea actului administrativ emis de autoritatea-pârâtă prin care i-a fost respinsă cererea de stabilire a domiciliului în România. În motivarea cererii s-a arătat faptul că întrunește toate condițiile prevăzute de lege pentru stabilirea domiciliului în România și a depus la autoritatea pârâtă toate înscrisurile necesare pentru această procedură, însă autoritatea pârâtă i-a respins cererea motivat de faptul că nu a avut o ședere continuă și legală pe teritoriul României.

Împotriva acestui refuz nejustificat de soluționare a cererii sale a exercitat calea recursului grațios, conform procedurii stabilite de dispozițiile legii speciale în vigoare la acea dată, iar apoi a contestat în instanță actul administrativ al autorității pârâte. Prin sentința civilă nr. 1710 din 19 iunie 2007 a Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea reclamantului pe excepție, reținându-se faptul că cererea petentului este tardivă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut faptul că reclamantul nu a contestat în termenul de 30 de zile prevăzut de lege, actul administrativ al pârâtului de respingere a cererii de stabilite a domiciliului în România.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal reclamantul K.A.D., prin care s-a solicitat admiterea căii de atac și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu obligarea pârâtei la emiterea actului de stabilire a domiciliului în România. A învederat recurentul, prin motivele de recurs, că la data comunicării adresei de respingere a stabilirii domiciliului în România (nr. 53740/BF/SIII din 13 februarie 2007) erau incidente prevederile art. 73 alin (3) din O.U.G. nr. 194/2002, modificată prin O.U.G.

nr. 113/2005, care prevedeau, la acea dată că „respingerea cererii de stabilire a domiciliului în România poate fi contestată de către străin pe calea contenciosului administrativ, în termen de 30 de zile de la data comunicării". Or, a arătat reclamantul, el a urmat calea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, respectiv a formulat plângerea prealabilă pornirii acțiunii în instanță împotriva adresei din 13 februarie 2007, iar la data de 16 martie 2007 a primit prin poștă răspunsul autorității pârâte, în sensul că se menține soluția comunicată anterior. În conformitate cu prevederile legii contenciosului administrativ, la care legea specială făcea trimitere la data respectivă, a procedat la demararea acțiunii în instanță în termenul prevăzut de acest act normativ, respectiv 30 de zile.

În aceste condiții, având în vedere faptul ca la data începerii procedurilor, legislația privind regimul străinilor stipula calea contenciosului administrativ, iar modificarea legislativa a intrat în vigoare la data de 30 martie 2007, prin Legea 56/2007, când încă era în termenul legal instituit de legea contenciosului pentru continuarea procedurilor, a considerat recurentul că noua prevedere legală nu poate fi aplicată retroactiv. Examinând cauza prin prisma criticilor aduse de recurent, Înalta Curte de Casație și Justiție reține incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cât și a dispozițiilor art. 312 alin. (5) teza întâi C. proc. civ. avându-se în vedere că nu s-a intrat în cercetarea fondului, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Cu adresa nr. 53740/B.F/SIII din 13 februarie 2007 Autoritatea pentru Străini din cadrul M.A.I. a comunicat reclamantului K.A.D. respingerea cererii sale de aprobare a stabilirii domiciliului în România, pe temeiul dispozițiilor art. 70 alin. (1) lit. a) pct. 2 din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, cu modificările și completările ulterioare. Ulterior, prin adresa nr. 750272/TC/3 din 13 martie 2007, autoritatea competentă mai sus menționată, urmare plângerii prealabile a cetățeanului străin, a comunicat menținerea soluției aprobate la data de 6 februarie 2007, întrucât din analiza situației petentului a rezultat că acesta nu a avut ședere temporară legală pe teritoriul României în ultimii 5 ani anteriori depunerii cererii, în condițiile în care în perioada 19 decembrie 2002 - 12 mai 2003 nu a existat reglementat dreptul de ședere temporară.

Potrivit dispozițiilor art. 73 alin. (3) din O.U.G. nr. 194/2002, modificată și completată, în forma în vigoare la data formulării cererii de aprobare a domiciliului în România precum și la data introducerii acțiunii în contencios administrativ, cetățeanul străin poate contesta pe calea contenciosului administrativ, în termen de 30 de zile de la comunicare, decizia de respingere a cererii pentru aprobarea stabilirii domiciliului în România. Sensul neechivoc al textului legal, așa cum rezultă din forma în care este exprimat cât și din economia întregului act normativ în discuție, este acela că partea interesată era obligată să se adreseze cu plângere prealabilă la emitentul deciziei, anterior formulării acțiunii în contencios administrativ.

În speță, adresa nr. 750272/TC/3 din 13 martie 2007 are valoarea unei soluții date recursului administrativ exercitat de reclamant, în termenul de 30 de zile, împotriva deciziei de respingere a cererii de aprobare a stabilirii domiciliului în România. Interpretarea abordată de judecătorul fondului cu privire la art. 73 alin. (3) din ordonanță face inutilă exercitarea plângerii prealabile, ceea ce nu poate fi acceptat câtă vreme textul legal nu conține sintagma „la instanța de contencios administrativ" ci aceea „pe calea contenciosului administrativ", ceea ce presupune fără dubiu formularea unei plângeri prealabile administrative. În aceste condiții, având în vedere că răspunsul autorității intimate a fost emis la 13 martie 2007, acțiunea înregistrată la instanță la data de 12 aprilie 2007 și sub imperiul Legii nr. 554/2004 nu este tardiv formulată, așa cum eronat a apreciat judecătorul fondului.

Ca urmare, recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare secției specializate a Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de K.A.D. împotriva sentinței civile nr. 1710 din 19 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 mai 2008.