ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1663/2019

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a-II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 16 noiembrie 2015, reclamanta Societatea A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice în reprezentarea Ministerului Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare- AM POS Mediu anularea în parte a Adresei nr. x din data de 15.05.2015 privind soluționarea cererii de rambursare formulată de către reclamantă, ca netemeinică și nelegală, și pe cale de consecință admiterea în parte a Cererii de rambursare nr. x din data de 23.03.2015 și obligarea pârâtei la autorizarea plății sumei de 33.140,70 RON, din contravaloarea Facturii nr. x/08.05 emisă în baza Contractului de servicii nr. x/14.03.2011 cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Prin Sentința nr. 241 din 28 octombrie 2016, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea cererea formulată de reclamanta Societatea A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, a dispus anularea în parte a adresei nr. x din data de 15 mai 2015 și a obligat pârâtul să autorizeze plata sumei de 33.140,70 RON solicitată prin Cererea de rambursare nr. x/23.03.2015 (sumă ce reprezintă contravaloare servicii prestate în temeiul Contractului UIP nr. x/14.03.2011).

Totodată, a obligat pârâtul la plata sumei de 1910 RON cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.

Împotriva Sentinței civile nr. 241 din 28 octombrie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, prin Ministerul Finanțelor Publice, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.

Sub aspectul primului motiv de casare invocat, a susținut recurentul că, în considerentele hotărârii, instanța trebuie să arate, în mod obligatoriu, fiecare capăt de cerere și apărările părților, probele care au fost administrate, motivându-se de ce unele dintre ele au fost reținute, iar altele au fost înlăturate, excepțiile invocate și modul în care au fost soluționate, normele juridice pe care le-a aplicat la situația stabilită. De asemenea, motivarea trebuie să fie clară, precisă și necontradictorie, astfel încât din ea să rezulte justețea soluției pronunțate.

Or, în speță, în cuprinsul hotărârii apelate nu se regăsesc motivele de fapt și de drept pentru care au fost înlăturate apărările formulate de autoritatea pârâtă, motivarea fiind superficială, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii, doctrina și practica instanței supreme fiind în acest sens, ca și jurisprudența deja consacrată a Curții Europene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

A mai susținut recurentul că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.).

A arătat, în acest context, că intimata-reclamantă a formulat Cererea de rambursare nr. x/30.05.2014 aferentă proiectului "Planificarea participativă a managementului ariilor naturale protejate de pe cursul inferior al râului Tur", cod SMIS 16831, soluționată de Direcția Generală AMPOS Mediu prin Adresa nr. x/29.07.2014 în sensul neautorizării la plată a sumei de 31.884,93 RON care face obiectul Facturii nr. x/8.05.2014, motivat de faptul că respectiva cheltuială este aferentă subactivităților 4.1 (pct. E."ANEXE" din Cererea de finanțare, privind Logica proiectului și localizarea activităților, subpct. E.4.1.), iar raportul de mediu pentru procedura Evaluarea Strategică de Mediu (SEA) nu a fost solicitat de către autoritatea competentă de mediu până la momentul soluționării acestei cererii de rambursare.

Intimata-reclamantă nu a înțeles să conteste la momentul respectiv Adresa nr. x/29.07.2014 privind neautorizarea la plată, astfel că efectele Adresei nr. x/29.07.2014 s-au consolidat.

Ulterior, suma respectivă a fost solicitată prin Cererea de rambursare nr. x/23.03.2015, soluționată prin actul contestat cu nr. x/15.05.2015, tot în sensul neautorizării la plată, motivat de faptul că potrivit Deciziei etapei de încadrare nr. 75/17.02.2015 emisă de Autoritatea pentru Protecția Mediului Satu Mare, Planul de management nu necesită parcurgerea procedurii de realizare a evaluării de mediu, cheltuielile solicitate fiind astfel neeligibile.

Prin Decizia etapei de încadrare nr. 75 din 17.02.2015, Agenția pentru Protecția Mediului Satu Mare a decis faptul că Planul de management integrat al ariilor protejate Râul Tur - ROSCI 0214 Râul Tur, ROSPA 0068 Lunca Inferioară a Turului, Rezervația Naturală Râul Tur și Rezervația Naturală Noroieni, titular Societatea A., nu necesită evaluare de mediu și evaluare adecvată, Planul urmând să fie supus procedurii de aprobare fără aviz de mediu.

A considerat recurentul că dovada faptului că acordul autorității locale de mediu era necesar pentru ca o astfel de cheltuială să fie considerată eligibilă este faptul că intimata reclamantă s-a adresat Agenției pentru Protecția Mediului Satu Mare cu Notificarea nr. x/01.07.2013, completată ulterior cu Adresa nr. x/21.11.2014.

Prin urmare, instanța de fond avea obligația de a verifica și oportunitatea efectuării cheltuielilor de întocmire a unui raport de evaluare a Planului de management integrat al ariilor protejate, iar simplul fapt al efectuării acestei cheltuieli nu este natură să-i confere caracter eligibil, în condițiile în care ea nu este și necesară realizării proiectului pentru care se acordă finanțarea.

În consecință, instanța de fond în mod greșit a reținut că a existat un refuz nejustificat, din partea autorității pârâte, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Referitor la dispoziția instanței de fond privind obligarea la plata sumei de 1910 RON cu titlul de cheltuieli de judecată, recurentul a solicitat în principal să fie înlăturată, iar în subsidiar să fie diminuate cheltuielile de judecată la un cuantum rezonabil, considerând cuantumul sumei solicitate cu titlul de cheltuieli reprezentând onorariu de avocat prea mare doar pentru formularea acțiunii introductive și prezența la singurul termen de judecată acordat în cauză.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Societatea A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, reiterând susținerea privind stabilirea lipsei de necesitate a raportului de evaluare abia după derularea contractului și efectuarea cheltuielii.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Analiza motivelor de casare invocate

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

În ceea ce privește invocarea art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acest motiv de casare nu este incident în cauză, față de aspectele dezvoltate de recurent.

Astfel, pe de o parte, dispozițiile legale menționate, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și cele pentru care s-au admis și, respectiv, s-au înlăturat cererile părților.

Or, hotărârea recurată cuprinde argumentele pe care s-a întemeiat soluția de admitere a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, chiar dacă acestea sunt în parte similare cu susținerile intimatei reclamante sau îl nemulțumesc pe recurent, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reține incidența motivului de casare invocat.

De altfel, recurentul nu a indicat punctual care ar fi acea apărare pe care a sa pe care instanța nu ar fi analizat-o, la care nu ar fi răspuns cel puțin implicit prin considerentele sentinței și ar fi fost determinantă pentru a conduce la o altă soluție în cauză.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), Înalta Curte constată că este nefondată critica subsumată acestui motiv de recurs, privind greșita aplicare de către prima instanță a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 referitoare la refuzul nejustificat al autorității de a soluționa cererea de rambursare formulată de intimată.

Înalta Curte reține că societatea intimată a formulat o cerere pentru finanțarea proiectului "Planificarea participativă a managementului ariilor naturale protejate de pe cursul inferior al râului Tur", cod SMIS-CSNR 16831, în baza Ghidului solicitantului și a H.G. nr. 1076/2004 referitoare la procedura de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe.

Pe baza analizei făcute, între Ministerul Mediului și Pădurilor prin Direcția generală AM POS Mediu, în calitate de autoritate de management și societatea intimată, în calitate de beneficiar, s-a încheiat Contractul de finanțare nr. x din data de 15.09.2010, conform Ordinului Ministrului Mediului și Pădurilor nr. 1213 din 11.08.2010.

Potrivit art. 3 din contract, valoarea eligibilă totală a Proiectului, de 4.724.392 RON, include și contravaloarea activității de elaborare a raportului de mediu și a procedurii de realizare a evaluării de mediu.

Relevanță în cauză pentru verificarea temeiniciei și legalității actului administrativ contestat au prevederile legale și contractuale incidente.

Astfel, în cadrul Anexei 3 la Ghidul solicitantului este prevăzută lista cheltuielilor eligibile și regulile de eligibilitate a cheltuielilor pentru proiectele finanțate în cadrul Axe prioritare 4 a POS Mediu - "Implementarea sistemelor adecvate de management pentru protecția naturii."

Potrivit art. 5 alin. (1) și (2) din Contractul de finanțare, cheltuielile sunt considerate eligibile dacă sunt în conformitate cu prevederile H.G. nr. 759/2007, ale Ordinului comun al ministrului mediului și dezvoltării durabile și al ministrului economiei și finanțelor nr. 1415/3399/2008, în vigoare la data depunerii cererii de finanțare.

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, cheltuielile vor fi declarate eligibile și vor putea fi solicitate la rambursare dacă sunt cuprinse în cererea de finanțare anexată la contract și au fost efectuate conform termenilor și clauzelor contractuale și legale.

În speță, activitățile respective au fost prevăzute, atât în cererea de finanțare, supusă aprobării recurentului, cât și în contractul de finanțare încheiat între părți, neexistând rezerve cu privire la legalitatea, necesitatea sau oportunitatea acestora în raport cu proiectul ce urma a fi implementat.

Contractul de servicii încheiat cu societatea B. S.R.L. sub nr. x din data de 14.03.2011, pe o durată de 34 luni, a avut ca obiect prestarea serviciilor pentru implementarea proiectului "Planificarea participativă a managementului ariilor naturale protejate de pe cursul inferior al râului Tur", servicii care au inclus și elaborarea unui raport de mediu pentru procedura SEA.

Prin Cererea de rambursare nr. x din 30.05.2014, intimata a solicitat decontarea contravalorii serviciilor de realizare a planului de management, a raportului de mediu pentru procedura SEA și a documentației aferente, care fusese achitată cu Ordinul de plată nr. x/2014, însă cererea a fost soluționată nefavorabil prin Adresa nr. x din data de 29.07.2014, cu explicația că respectiva cheltuială este aferentă subactivităților 4.1 (pct. E."ANEXE" din Cererea de finanțare, privind Logica proiectului și localizarea activităților, subpct. E.4.1.), iar raportul de mediu pentru procedura Evaluarea Strategică de Mediu (SEA) nu a fost solicitat de către autoritatea competentă de mediu până la momentul soluționării acestei cererii de rambursare.

Intimata a formulat ulterior Cererea de rambursare nr. x din 23.03.2015, iar prin Adresa nr. x din data de 15.05.2015, autoritatea recurentă a respins cererea pe motivul neeligibilității cheltuielii.

Or, Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, constată că din actele dosarului reiese că intimata a efectuat o cheltuială eligibilă, pentru o activitate care a fost notificată și aprobată în cadrul proiectului în cursul anului 2013, iar recurentul a refuzat decontarea acesteia pentru motivul - neimputabil intimatei și survenit în anul 2015 (după realizarea contractului) - că nu este necesară parcurgerea procedurii de realizare a evaluării de mediu.

Refuzul îndeplinirii obligației de decontare a cheltuielilor odată aprobate/prevăzute în contractul de finanțare din cauza unei circumstanțe intervenite ulterior încheierii acestuia contravine, așa cum corect susține intimata, nu doar legislației în materie, ci și principiului executării cu bună-credință a convențiilor.

Acest context faptic conturează existența evidentă a motivului de nelegalitate al refuzului de recunoaștere a eligibilității cheltuielii solicitate la rambursare în temeiul contractului de finanțare asumat de părți.

Cât privește susținerea recurentului privind faptul că intimata reclamantă nu ar fi înțeles să conteste Adresa nr. x/29.07.2014, Înalta Curte constată că în respectiva adresă s-a arătat doar împrejurarea că raportul de mediu pentru procedura SEA nu a fost solicitat de către autoritatea competentă de mediu până la momentul soluționării cererii de rambursare, în timp ce abia prin Decizia etapei de încadrare 75 din 17.02.2015 emisă de Agenția Protecției Mediului Satu Mare s-a specificat faptul că Planul de management nu necesită parcurgerea procedurii de realizare a evaluării de mediu, în condițiile în care serviciile a căror contravaloare a fost refuzată la rambursare au fost, oricum, contractate de către intimată la data 14.03.2011, raportul privind impactul asupra mediului fiind, de asemenea, întocmit înaintea emiterii acestei decizii și a Adreselor nr. x/29.07.2014 și nr. y/15.05.2015.

Față de toate împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale și contractuale la situația de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

Critica adusă sentinței sub aspectul obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată urmează a fi înlăturată ca nefondată, în raport cu menținerea soluției de admitere a acțiunii, precum și având în vedere dispozițiile art. 453 din C. proc. civ. și faptul că judecătorul fondului și-a exercitat corespunzător dreptul de apreciere, considerând pertinent ca nefiind disproporționat cuantumul onorariului de avocat în raport cu prestația sa și complexitatea cauzei.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6, 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene.

În temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., va obliga pe recurentul căzut în pretenții la plata către intimata Societatea A. a sumei de 1.785 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată, potrivit dovezilor pe care partea le-a depus la dosar mai înainte de încheierea dezbaterilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare împotriva Sentinței civile nr. 241 din 28 octombrie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare la plata sumei de 1.785 RON către intimata Societatea A., reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 martie 2019.

GGC - NN