ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5044/2019

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Oradea, prin primarul Municipiului Oradea, a chemat în judecată pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene și a solicitat:

Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 88/CA/2017-PI din 26 iunie 2017, a admis acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Oradea, prin Primarul Municipiului Oradea, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, succesor în drepturi și obligații al Ministerului Fondurilor Europene. A dispus anularea Deciziei nr. 88413 din 2 noiembrie 2016 și a Notei de constatare nr. x din 14 septembrie 2016, emise de pârât, exonerarea reclamantei de la plata sumei ce reprezintă corecția financiară de 5% referitoare la contractul de servicii nr. x din 6 februarie 2014 și obligarea pârâtului la restituirea sumelor reținute din cererile de rambursare/de plată, achitate de către reclamantă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, cu invocarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea sentinței și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, a prezentat situația de fapt și a arătat că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, fără să fie motivată în ceea ce privește neluarea în considerare a argumentelor invocate de către pârâtă, cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

A solicitat să se constate că experiența profesională a experților cheie a reprezentat una din cele cinci cerințe de calificare solicitate în cadrul criteriului de calificare "Capacitatea tehnică și/sau profesională)", solicitate prin Fișa de date a achiziției, iar intimata-reclamantă, în calitate de autoritate contractantă, nu a solicitat ofertantului câștigător și, prin urmare, nu deține la dosarul procedurii, documente din care să rezulte că aceste cerințe de calificare erau îndeplinite.

Comisia de evaluare din cadrul autorității contractante avea obligația să se asigure că informațiile date pe proprie răspundere de experți în CV-uri sunt susținute cu documente justificative, cum ar fi copii ale certificatelor emise de angajatori sau recomandări, care să probeze experiența profesională indicată în CV și durata de lucru în domeniile cerute, așa cum prevedeau Fișa de date a achiziției publicata împreună cu anunțul de participare nr. x din 18 iunie 2013, prin nesocotirea acestei cerințe fiind încălcate prevederile ar. 34 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de lucrări, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 36 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 925/2006, și ale art. 81 din H.G. nr. 925/2006:

În mod eronat instanța de fond a apreciat faptul că CV-urile reprezintă documente însușite de angajator și fac dovada respectării cerințelor de calificare, nefiind necesară depunerea de documente suplimentare; intimata-reclamantă însăși, în calitate de autoritate contractantă, a solicitat în mod imperativ prin Anunțul de participare nr. x din 18 iunie 2013, la secțiunea III.2.3 Capacitatea tehnică, lit. A) - resurse umane, cerința 2: experții cheie și Fișa de date a achiziției, secțiunea III.2.3 a) "Capacitatea tehnică și/sau profesională" lit. A) resurse umane, cerința 2: experții cheie, col. 2, pct. 3, că: "3. Se vor solicita doar ofertantului ce urmează a fi declarat câștigător, înainte de întocmirea raportului procedurii - copii ale certificatelor emise de angajatori sau referințe care să probeze experiența generală și specifică indicate în CV și durata de lucru în domeniile cerute. Se va evidenția poziția și durata în care a lucrat ca expert; natura serviciilor prestate."

Cu aplicarea greșită a legii interpretează în continuare instanța de fond, în mod contradictoriu, faptul că "solicitarea datelor suplimentare care să probeze experiența generală și specifică menționată de cei șapte experți în CV-urile lor nu era o cerință de calificare, ci ulterioară stabilirii ofertei câștigătoare", câtă vreme "condiția minimă obligatorie de calificare era îndeplinită prin depunerea CV-ului semnat de angajator".

Atât CV-ul semnat de angajator, cât și documentele solicitate în mod expres și necesar a fi depuse înainte de întocmirea raportului procedurii, erau destinate demonstrării cerinței de calificare referitoare la îndeplinirea experienței generale și specific, însă instanța de fond a făcut o distincție artificială între acestea, considerând suficiente CV-urile semnate de angajator și înlăturând celelalte documente solicitate de autoritatea contractantă însăși.

A solicitat recurenta să se constate încălcarea prevederilor art. 200 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 2 alin. (4), art. 34 alin. (1), art. 36 alin. (1), art. 81 din H.G. nr. 925/2006, iar în strânsă legătură cu nemotivarea sentinței de fond, a invocat incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., întrucât modalitatea în care instanța de fond a înțeles să motiveze sentința recurată încalcă prevederile art. 425 C. proc. civ. Obligația judecătorului de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluția data, pentru ce a admis susținerile unei părți și le-a respins pe celelalte, pentru ce motiv a găsit o probă ca fiind pertinentă și nesinceră o altă probă, de ce a aplicat o anumită normă de drept sau i-a dat o anumită interpretare, este o obligație esențială a acestuia. Potrivit jurisprudenței în materie, dreptul la un proces echitabil presupune și motivarea hotărârilor.

Intimata reclamantă Unitatea Administrativ-Teritorială - Municipiul Oradea a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat.

A prezentat situația de fapt, aspectele invocate în motivarea acțiunii prin care a arătat instanței că nu se justifică corecția financiară. Ținând seama de aspectele arătate, instanța de fond în mod corect a constatat faptul că nu se poate retine neîndeplinirea cerinței din documentația de atribuire, deoarece solicitarea datelor suplimentare care să probeze experiența generală și specifică menționată de cei șapte experți cheie în CV-urile lor nu era o cerință de calificare ulterioară stabilirii ofertei câștigătoare, iar condiția minimă obligatorie de calificare era îndeplinită prin depunerea CV-ului semnat de angajator, astfel că că nu se justifică abaterea constatată prin Decizia nr. 88413 din 2 noiembrie 2016.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate prin cererea de recurs, prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Între Ministerul Mediului și Pădurilor - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Mediu și Municipiul Oradea, în calitate de beneficiar, a fost încheiat, la data de 22 iunie 2011, Contractul de finanțare înregistrat la AM POS Mediu cu nr. x, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile pentru implementarea proiectului "Reabilitarea sistemului de termoficare urbană la nivelul municipiului Oradea pentru perioada 2009 - 2028 în scopul conformării la legislația de mediu și creșterii eficienței energetice" - Cod SMIS 17103.

În vederea implementării proiectului, Municipiul Oradea a atribuit prin procedura licitației deschise, prevăzută de O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de lucrări, cu modificările și completările ulterioare, publicând în acest sens în SEAP Anunțul de participare nr. x din 18 iunie 2013, preluat în JOUE cu nr. 2013/x, Contractul de servicii nr. x din 6 februarie 2014 "Asistență tehnică pentru supervizarea lucrărilor",

În baza mandatului nr. x/OMA din 12 iulie 2016 emis de Directorul General Adjunct al Direcției Generale Programe Infrastructură Mare AM POS Mediu, a avut loc o misiune de verificare a cazului de suspiciune de nereguli nr. x din 7 iulie 2016, transmisă de către Direcția Coordonare Verificare Achiziții Publice - Serviciul Conformitate Achiziții Publice din cadrul AM POS MEDIU, privind încheierea Contractului de servicii nr. x din 6 februarie 2014. Suspiciunea de neregulă nr. x din 7 iulie 2016 a fost întocmită în baza Raportului de audit nr. x din 4 iulie 2016 emis de Autoritatea de Audit din cadrul Curții de Conturi, prin care au fost identificate următoarele abateri: "Oferta câștigătoare nu îndeplinește cerința din documentația de atribuire/anunțul de participare, referitoare la experiența profesională a experților cheie.".

Echipa de control a procedat la verificarea aspectelor menționate în raportul de audit și a emis Nota de constatare nr. x din 14 septembrie 2016, prin care a aplicat o corecție financiară de 5% contractului de servicii nr. x din 6 februarie 2014. Contestația administrativă formulată de reclamantă a fost respinsă prin Decizia nr. 88413/02 noiembrie 2016.

Prin sentința recurată, a fost admisă acțiunea în anulare formulată de reclamantă și au fost anulate Nota de constatare nr. x din 14 septembrie 2016 și Decizia nr. 88413 din 2 noiembrie 2016.

Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității", este nefondat. Acesta vizează neregularități de ordin procedural sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., care definește nulitatea ca fiind sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă, fiind absolută, atunci când cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes public, și relativă, în cazul în care cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes privat.

Reclamantul nu a invocat o neregularitate procedurală în sensul acestor dispoziții. A invocat incidența acestui motiv de casare raportat la faptul că modalitatea în care instanța de fond a înțeles să motiveze sentința recurată încalcă prevederile art. 425 C. proc. civ., modul în care instanța a motivat sentința recurată echivalând cu o nemotivare, din moment ce aceasta nu a analizat în mod punctual toate apărările invocate. Aceste motive de nelegalitate se circumscriu motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., urmând a fi avute în vedere la analiza acestuia.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", este nefondat.

Examinând considerentele sentinței, raportat și la dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea va cuprinde "motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților", Înalta Curte constată că hotărârea recurată este motivată.

Instanța a reținut situația de fapt și a expus concret argumentele de fapt și de drept pentru care a apreciat temeinicia cererii de chemare în judecată, hotărârea nu cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Obligația de motivare nu impune o anumită întindere a motivării sau un răspuns la fiecare susținere a părților, ci expunerea raționamentului juridic care a determinat aprecierea și convingerea judecătorului pentru soluția pronunțată. Judecătorul nu este obligat să răspundă în mod expres fiecărui argument și fiecărei susțineri invocate de părți, acestea putând fi grupate și analizate raportat la motivul de nelegalitate a actului administrativ căruia i se circumscriu.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", este, însă, fondat.

În anunțul de participare nr. x din 18 iunie 2013, la secțiunea III.2.3 capacitatea tehnică, lit. A) resurse umane, cerința 2 - experții cheie, și în fișa de date a achiziției, secțiunea III.2.3 capacitatea tehnică și/sau profesională lit. a) resurse umane, cerința 2 - experții cheie, pct. 3, referitor la criteriile de calificare și selecție s-a prevăzut faptul că "Se vor solicita doar ofertantului ce urmează a fi declarat câștigător, înainte de întocmirea raportului procedurii - copii ale certificatelor emise de angajatori sau referințe care să probeze experiența generala și specifică indicate în CV și durata de lucru în domeniile cerute. Se va evidenția poziția și durata în care a lucrat ca expert; natura serviciilor prestate.".

În conformitate cu cerința solicitată, ofertantul câștigător a depus Formularul 20 - Personal cheie angajat în contract, completat cu numele a 7 persoane propuse pentru pozițiile de expert cheie, precum și informații privind specializarea/calificarea, experiența profesională generală/specifică, modul prin care se dovedește experiența profesională generală, experiența profesională specifică - lucrări majore pentru care a fost responsabil (proiect/preț). Totodată, pentru experții menționați în Formularul 20, ofertantul a depus CV-uri cu informații privind cerința de experiență profesională.

Echipa de control a reținând că oferta câștigătoare nu îndeplinea cerința din documentația de atribuire/anunțul de participare referitoare la experiența profesională a experților cheie. S-a constatat, din analiza documentelor de calificare prezentate de către ofertantul câștigător, faptul că, înainte de semnarea contractului, autoritatea contractantă nu s-a asigurat că sunt îndeplinite condițiile minime obligatorii de calificare pentru experții cheie, deoarece nu a solicitat documente justificative, astfel că, în lipsa solicitării documentelor care să probeze informațiile menționate în CV-urile depuse pentru cei 7 experți cheie, a atribuit contractul unui ofertant despre care nu avea asigurarea că îndeplinește în totalitate cerințele formulate în documentația de atribuire a contractului.

La solicitarea de clarificări a auditorilor, reclamanta a răspuns că a considerat îndeplinită cerința prin coroborarea "Listei cu personalul angajat în contract" cu informațiile detaliate din CV-urile experților, privind proiectele în care au fost implicați, perioada de derulare a acestora, atribuțiile îndeplinite, precum și faptul că au derulat contracte de tip FIDIC.

Instanța de fond, în considerarea faptului că ofertantul a prezentat lista personalului angajat în contract, iar CV-urile conțineau informații detaliate cu privire la proiectele în care a fost implicat expertul, perioada de derulare a acestora, atribuțiile avute descrise încât să facă dovada că sunt similare FIDIC, și a faptului că CV-urile erau semnate pe fiecare pagină de către reprezentantul legal al A. în calitate de angajator, a reținut că în mod întemeiat comisia de evaluare a apreciat că CV-urile reprezintă documente însușite de angajator și fac dovada respectării cerințelor de calificare, nefiind necesară depunerea de documente suplimentare, proiectele în care au fost implicați experții fiind proiecte de anvergură finanțate din POS MEDIU și care pot fi regăsite pe site-ul www.pos mediu.ro.

Instanța de fond a constatat, astfel, că nu se poate reține neîndeplinirea cerinței din documentația de atribuire, deoarece solicitarea datelor suplimentare care să probeze experiența generală și specifică menționată de cei șapte experți cheie în CV-urile lor nu era o cerință de calificare, ci ulterioară stabilirii ofertei câștigătoare, iar condiția minimă obligatorie de calificare era îndeplinită prin depunerea CV-ului semnat de angajator, prin urmare nu se justifică reținerea abaterii constând în faptul că oferta câștigătoare nu îndeplinește cerința din documentația de atribuire/anunțul de participare, referitoare la experiența profesională a experților cheie.

Înalta Curte constată că instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile legale incidente.

În mod corect pârâtul a constatat că autoritatea contractantă, prin comisia de evaluare, avea obligația să se asigure că, în conformitate cu solicitările formulate chiar de aceasta prin documentația de atribuire, informațiile date pe proprie răspundere de experți în CV-uri sunt susținute cu documente justificative (certificate sau referințe) emise de angajatori, care să probeze experiența profesională indicată în CV și durata de lucru în domeniile cerute, astfel cum s-a prevăzut în Anunțul de participare nr. x din 18 iunie 2013, la secțiunea III.2.3 capacitatea tehnică, lit. A) resurse umane, cerința 2 - experții cheie, și în fișa de date a achiziției, secțiunea III.2.3 capacitatea tehnică și/sau profesională, lit. a) resurse umane, cerința 2 - experții cheie, pct. 3, și anume: "Se vor solicita doar ofertantului ce urmează a fi declarat câștigător, înainte de întocmirea raportului procedurii - copii ale certificatelor emise de angajatori sau referințe care să probeze experiența generala și specifică indicate în CV și durata de lucru în domeniile cerute. Se va evidenția poziția și durata în care a lucrat ca expert; natura serviciilor prestate.".

Experiența profesională a experților cheie a reprezentat una din cele cinci cerințe de calificare solicitate în cadrul criteriului de calificare "Capacitatea tehnică și/sau profesională)" prin fișa de date a achiziției, iar intimata-reclamantă, în calitate de autoritate contractantă, nu a solicitat ofertantului câștigător și, prin urmare, nu deține la dosarul procedurii documente din care să rezulte că aceste cerințe de calificare erau îndeplinite.

Au fost încălcate, în aceste condiții, prin nesocotirea acestei cerințe, dispozițiile ar. 34 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de lucrări, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora "în cazul în care, în cadrul documentației de atribuire, a fost prevăzută obligația îndeplinirii unor criterii de calificare, astfel cum sunt acestea prevăzute la art. 176 din ordonanța de urgență, comisia de evoluare are obligația verificării modului de îndeplinire a acestor criterii de către fiecare ofertant în parte". Dispozițiile art. 176 din O.U.G. nr. 34/2006 prevăd că "Autoritatea contractantă are dreptul de a aplica criterii de calificare și selecție referitoare numai la: a) situația personală a candidatului sau ofertantului; b) capacitatea de exercitare a activității profesionale; c) situația economică și financiară; d) capacitatea tehnică și/sau profesională; e) standarde de asigurare a calității; f) standarde de protecție a mediului, în cazurile prevăzute la art. 188 alin. (2) lit. f) și alin. (3) lit. e).". Conform art. 200 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, "autoritatea contractantă stabilește oferta câștigătoare, dacă oferta respectivă îndeplinește toate condițiile de admisibilitate care rezultă din documentația de atribuire și actele anexate".

De asemenea, nu au fost respectate dispozițiile art. 36 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 925/2006, care prevăd că "Oferta este considerată inacceptabilă în următoarele situații: (...) b) a fost depusă de un ofertant care nu îndeplinește una sau mai multe dintre cerințele de calificare stabilite în documentația de atribuire sau nu a prezentat, conform prevederilor art. 11 alin. (4) - (5), documente relevante în acest sens".

Susținerile recurentei privind faptul că în mod eronat instanța de fond a apreciat faptul că "CV-urile reprezintă documente însușite de angajator și fac dovada respectării cerințelor de calificare, nefiind necesară depunerea de documente suplimentare" sunt corecte.

Dispozițiile art. 11 prevăd că "(4) Pentru demonstrarea îndeplinirii criteriilor de calificare prevăzute la art. 176 din ordonanța de urgență, ofertantul are dreptul de a prezenta inițial doar o declarație pe propria răspundere, semnată de reprezentantul său legal, prin care confirmă că îndeplinește cerințele de calificare astfel cum au fost solicitate în documentația de atribuire. Declarația va fi însoțită de o anexă în care ofertantul trebuie să menționeze succint, dar precis, modul concret de îndeplinire a respectivelor cerințe - inclusiv, dacă au fost solicitate, diverse valori, cantități sau altele asemenea. (5) În cazul în care uzează de dreptul prevăzut la alin. (4), ofertantul are obligația de a prezenta/completa certificatele/documentele edificatoare care probează/confirmă îndeplinirea cerințelor de calificare, atunci când primește din partea autorității contractante o solicitare în acest sens, în termenul prevăzut în respectiva solicitare. Acest termen nu poate fi mai mic de 3 zile lucrătoare.".

Datele suplimentare pe care trebuia să le solicite autoritatea contractantă priveau cerințe de calificare referitoare la îndeplinirea experienței generale și a celei specifice, a căror îndeplinire trebuia verificată de către autoritatea contractantă înainte de întocmirea raportului procedurii, motive pentru instanța de fond a reținut în mod greșit că solicitarea datelor suplimentare care să probeze experiența generală și specifică menționată de cei șapte experți în CV-uri nu era o cerință de calificare, ci ulterioară stabilirii ofertei câștigătoare, condiția minimă obligatorie de calificare fiind îndeplinită prin depunerea CV-ului semnat de angajator.

CV-urile depuse, astfel cum în mod corect a susținut recurenta, nu fac dovada respectării cerințelor de calificare solicitate chiar de autoritatea contractantă, care avea obligația de a solicita ofertantului ce urmează a fi declarat câștigător, înainte de întocmirea raportului procedurii, copii ale certificatelor emise de angajatori sau referințe care să probeze experiența generală și specifică indicate în CV și durata de lucru în domeniile cerute, cu evidențierea poziției și a duratei în care a lucrat ca expert, a naturii serviciilor prestate, așadar fiind necesar ca datele menționate în acestea să fie dovedite înainte de atribuirea contractului de achiziție publică. În caz contrar, erau incidente dispozițiile art. 81 din H.G. nr. 925/2006, conform cărora "Comisia de evaluare are obligația de a respinge ofertele inacceptabile și ofertele neconforme".

De asemenea, susținerea că proiectele în care au fost implicați experții ar fi fost proiecte de anvergură finanțate din POS MEDIU și care pot fi regăsite pe site-ul www.x.ro, nu conduce la concluzia reținută de instanța de fond, în condițiile în care, astfel cum în mod întemeiat a arătat recurentul, nu s-a făcut de către intimata-reclamantă dovada faptului că ar fi procedat la verificarea respectivelor proiecte și ar fi regăsit, în cadrul acestora, experții propuși în Formularul 20 - Personal cheie angajat în contract și lucrările majore pentru care au fost responsabili, pentru dovedirea experienței profesionale specifice.

Pentru aceste motive, sunt fondate susținerile recurentei privind faptul că analiza documentelor de calificare prezentate de către ofertantul câștigător evidențiază faptul că, înainte de semnarea contractului, reclamanta, în calitate de autoritate contractantă, nu s-a asigurat că sunt îndeplinite condițiile minime obligatorii de calificare pentru experții cheie, deoarece nu a solicitat aceste documente justificative. Pe cale de consecință, autoritatea contractantă nu deține la dosarul procedurii documente din care să rezulte îndeplinirea cerințelor de calificare solicitate chiar de către aceasta prin documentația de atribuire, referitoare la experiența profesională a experților cheie, astfel că, în lipsa solicitării documentelor care să probeze informațiile menționate în CV-urile depuse pentru cei 7 experți cheie, autoritatea contractantă a atribuit contractul unui ofertant despre care nu avea asigurarea că îndeplinește în totalitate cerințele formulate în documentația de atribuire a contractului.

Prin urmare, în mod corect prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 14 septembrie 2016 s-a procedat la aplicarea unei corecții financiare, în conformitate cu prevederile pct. 1 din secțiunea Evaluarea ofertelor din Anexa la H.G. nr. 519/2014 privind stabilirea ratelor aferente reducerilor procentuale/corecțiilor financiare aplicabile pentru abaterile prevăzute în anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

Este de observat că autoritatea de management a procedat la reducerea de la 25% la 5% a corecției financiare aplicate, ținând seama, în aprecierea gravității abaterilor constatate, de faptul că a fost asigurat un cadru concurențial, întrucât au fost depuse 6 oferte, experiența profesională a experților cheie a reprezentat doar una din cele cinci cerințe de calificare solicitate în cadrul criteriului de calificare "Capacitatea tehnică și/sau profesională" prin Fișa de date a achiziției, ofertantul declarat câștigător a avut prețul cel mai mic dintre toate ofertele depuse, criteriul de atribuire a fost "oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic", în care prețul a avut pondere 60%, precum și de faptul că abaterile consemnate nu au denaturat rezultatul procedurii, ofertanții fiind eliminați pentru alte motive decât cele reținute.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că sentința recurată, prin care a fost admisă acțiunea formulată de reclamantă, este pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind neîntemeiate motivele de nelegalitate a Notei de constatare nr. x din 14 septembrie 2016 și a Deciziei nr. 88413 din 2 noiembrie 2016, raportat la dispozițiile legale incidente în materia constatării și sancționării neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene.

Pentru aceste considerente, fiind incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., în conformitate cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și în rejudecare va respinge acțiunea ca neîntemeiată.