ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2003/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2003/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016, la data de 09 septembrie 2016, reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, a solicitat:
- anularea Deciziei Ministerului Fondurilor Europene - Direcția Generală AM POS Mediu nr. 71.500/19.VIII.2016, prin care s-a respins contestația formulată de SC A. SA, împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare emisă de pârâtă sub nr. x/28. VII.2016;
- admiterea contestației A. SA, și anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare emisă de Ministerul Fondurilor Europene, Direcția Generală AM POS Mediu sub nr. x/28. VII.2016;
- obligarea pârâtei la plata sumei de 116.285,62 RON, reprezentând sume neautorizate greșit la plată în cadrul obligației de acordare a finanțării nerambursabile.
Soluția instanței de fond
Prin Sentința nr. 221/CA din 17 noiembrie 2016, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE, ca nefondată.
Cererea de recurs
Împotriva sentinței curții de apel a declarat recurs SC A. SA, în temeiul art. 488 pct. 6 și 8 din C. proc. civ.
Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 din C. proc. civ., excepția tardivității cererii de recurs, invocată din oficiu, Înalta Curte, constată că este întemeiată.
Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
În speță, sentința a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 22 februarie 2017, iar cererea de recurs a fost depusă la data de 13 martie 2017.
În condițiile în care termenul de recurs de 15 zile de la comunicare, calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., s-a împlinit la data de 10.03.2017, se constată că recursul este tardiv formulat.
Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge recursul ca tardiv formulat, făcând astfel aplicarea sancțiunii decăderii, prevăzută de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., pentru neexercitarea în termen legal a căii de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de SC A. SA, împotriva Sentinței nr. 221/CA din 17 noiembrie 2016, a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv declarat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 aprilie 2019.