ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5472/2020

Ședința publică din data de 26 octombrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016, la data de 09 septembrie 2016, reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Ministerul Fondurilor Europene, a solicitat anularea deciziei Ministerului Fondurilor Europene - Direcția Generală AM POS Mediu nr. 71500/19. VIII.2016 prin care s-a respins contestația formulată de S.C. A. S.A. împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare emisă de pârâtă sub nr. 53911/28. VII.2016; admiterea contestației A. S.A. și anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare emisă de Ministerul Fondurilor Europene, Direcția Generală AM POS Mediu sub nr. 53911/28. VII.2016; obligarea pârâtei la plata sumei de 116.285,62 RON reprezentând sume neautorizate greșit la plată în cadrul obligației de acordare a finanțării nerambursabile, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 221/CA din 17 noiembrie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta - S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, ca nefondată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta invocând motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 si 8 C. proc. civ. .

A) Prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a susținut că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază în ceea ce privește:

- (i) motivul de nulitate al Notei nr. 53911/28. VII.2016, întemeiat pe încălcarea art. 27 alin. (1) cu referire la art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011, constând în lipsa motivelor de fapt atunci când singurele argumente faptice din notă erau expuse cu privire la imposibilitatea majorării prețului contractului de servicii, ce au fost însă înlăturate în soluționarea contestației;

- (ii) motivul de nulitate al Deciziei nr. 71500/19. VIII.2016, întemeiat pe încălcarea art. 20-21 din O.U.G. nr. 66/2011, constând în substituirea de către comisia de soluționare a contestației, prin decizie, a lipsei de motivare a notei de constatare încheiată de echipa de control în condițiile în care comisia de soluționare nu avea competența rezervată exclusiv echipei de control și

- (iii) motivul de nulitate al deciziei nr. 71500/19. VII1.2016, întemeiat pe încălcarea art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, constând în lipsa motivării în fapt privind prelungirea duratei de execuție prin actul adițional nr. x la CL 34 și actul adițional nr. x la CL 26, ce nu ar fi justificate de circumstanțe imprevizibile.

Hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii sub aspectul lucrărilor suplimentare evocate, în speță fiind vorba de un contract de servicii.

Hotărârea fondului analizează doar parțial două motive de nulitate invocate de recurenta reclamantă în privința notei de constatare și nu cuprinde motivele de fapt și de drept pentru care celelalte motive de nulitate au fost înlăturate.

Nu s-a arătat nicio probă care să întemeieze concluzia că pct. 7 din Nota de constatare ar expune pe larg motivele de fapt și ar cuprinde detalierea motivelor ce a determinat pârâta să constate că Autoritatea Contractantă nu a dovedit că au fost îndeplinite circumstanțele imprevizibile.

Deși arătate în cerere la pct. 11.2 și 11.3, iar încheierea de dezbateri le consemnează, hotărârea fondului nu cuprinde nicio analiză motivelor de nulitate invocate față de Decizia nr. 71500/19. VIII.2016.

Motivarea potrivit căreia lucrările suplimentare neincluse în contract sunt cauzate de întocmirea necorespunzătoare a documentației tehnico-economice nu are legătură cu cauza, în speță este vorba despre servicii suplimentare.

B) Prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. susține:

1) Privind încălcarea art. 27 alin. (1) cu referire la art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011, constând în lipsa motivelor de fapt arată că singurele argumente faptice din notă erau expuse cu privire la imposibilitatea majorării prețului contractului de servicii, acestea au fost însă înlăturate în soluționarea contestației.

Astfel, precizează că la pct. 7 "Motivele de fapt" al notei de constatare: se reține că justificarea autorității contractante pentru încheierea actului adițional nr. x IX.2015 la contractul de servicii, cuprinsă în nota justificativă nr. 91565/29. IX.2015, rezidă în extinderea - pe bază evenimente ce se încadrează ca fiind imprevizibile - a perioadei de execuție pentru CL 30 - Agigea prin actul adițional nr. x IV.2015, CL 34 - Ovidiu prin actele adiționale nr. x/16.1.2015 și nr. 6/24. IV.2015, CL 19 - Fetești prin actul adițional nr. x VIII.2015, CL 26 - Eforie prin actul adițional nr. x IV.2015 și CL 28 - Tuzla prin actul adițional nr. x V1.2015; se redau citate din Ordinul MFE nr. 543/2013, scrisoarea DG Markt MARKT/C3/EP/kr (2012)677516, Instrucțiunea ANAP privind modalitatea de aplicare a prevederilor art. 122 lit. i) respectiv art. 252 lit. j) din O.U.G. nr. 34/2006; se expun interpretarea art. 3 și 9 din acordul contractual și a pct. 3.2 din caietul de sarcini și concluzia că bugetarea suplimentară încalcă clauzele contractului inițial; se citează din cap. 3 al Ordinului MFE nr. 542/2013; având în vedere prevederile legislative menționate, clauzele contractului de servicii nr. x/26.07.2013 și precizările din caietul de sarcini echipa de control constată că Autoritatea Contractantă nu a dovedit că au fost îndeplinite circumstanțele imprevizibile care justifică recurgerea la procedura de negociere fără publicare a unui anunț de participare și nu s-a făcut dovada faptului că Autoritatea Contractantă a întreprins toate demersurile pentru a se asigura că deține informațiile corespunzătoare în documentația tehnico-economică aferentă investiției publice.

Arată că, potrivit art. 135 alin. (2) lit. g) din Constituție: "Statul trebuie să asigure: (...) g) aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanță cu obiectivele Uniunii Europene", iar conform art. 148 alin. (2) din Constituție: "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare". Dat fiind că finanțarea este asigurată din Fondul de Coeziune și guvernată de Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului, în cauză se aplică și principiile generale ale dreptului Uniunii, inclusiv obligația de motivare a actelor administrative. Potrivit jurisprudenței constante a Curții de Justiției a Uniunii Europene, motivarea trebuie să fie adaptată naturii actului în cauză și trebuie să menționeze în mod clar și neechivoc raționamentul instituției care a emis actul, astfel încât să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de temeiurile măsurii luate, iar instanței competente să își exercite controlul (Hotărârea din 29 septembrie 2011, Elf Aquitaine/Comisia, C 521/09 P, EU:C:2011:620, punctul 147).

Ca urmare, redarea unor citate ale actelor normative și recomandările aplicabile nu constituie o motivare în fapt a concluziilor că procedura de atribuire/proiectul ar fi fost pregătită neadecvat, au fost planificate defectuos serviciile/lucrările ori există erori de proiectare.

Acest aspect este susținut și de cele reținute la pct. 1 lit. b) din nota contestată.

Deși recurenta reclamantă a invocat în adresa nr. x VI.2016 nemotivarea, echipa de control menține constatările cu privire la prevederile din contractul de servicii nr. x VII.2013, conform cărora prețul contractului nu poate fi modificat indiferent de situație, astfel încât bugetarea suplimentară pentru lucrările de supervizare încalcă clauzele contractului inițial. Echipa de control își menține și constatările conform cărora motivele precizate de Autoritatea Contractantă în Nota justificativă nr. 91565/29. IX.2015 care au stat la baza prelungirii contractelor de lucrări erau prevăzute și în Caietul de sarcini aferent CS 5, la capitolul 3 - Premise și riscuri, pct. 3.2. - Riscuri. Echipa de control a constatat că situațiile descrise în Nota justificativă au fost previzionate în caietul de sarcini, ofertanții urmând astfel a întocmi ofertele în funcție de riscurile precizate la capitolul 3 din caietul de sarcini. În același sens, echipa de control subliniază și faptul că acest aspect este susținut și de clauza referitoare la prețul contractului conform căreia prețul nu se actualizează, iar Prestatorul nu poate solicita la plată sume care exced Prețului Contractului indiferent de situație. De asemenea, se reține că Autoritatea Contractantă nu aduce argumente care să modifice motivele de fapt sau temeiul de drept menționat în proiectul de Notă de constatare.

Prin Decizia nr. 71500/19. VIII.2016 pârâta intimată a respins contestația recurentei reclamante motivând în esență că, deși interpretarea oferită contractului de servicii este într-adevăr una eronată, motivul principal al aplicării corecției este nejustificarea circumstanțelor imprevizibile care au stat la baza extinderii/suplimentărilor contractelor de lucrări.

Se înlătură susținerea că aspectele subliniate în nota de constatare nu constituie o motivare în fapt, comisia de soluționare stabilind că aceste aspecte reprezintă temeiul legal în baza căruia se aplică corecția financiară.

Se înlătură susținerea că lipsa de motivare a notei atrage nulitatea, comisia de soluționare stabilind că preluarea concluziilor unui alt control denotă același punct de vedere.

Ordinul MFE nr. 543/2013 prevede că "Autoritățile contractante au sarcina de a dovedi că circumstanțele imprevizibile care justifică recurgerea la procedura de negociere fără publicarea unui anunț de participare în cazul modificărilor substanțiale au fost îndeplinite" iar echipa de control a constatat doar faptul că aceste condiții nu au fost îndeplinite. Se constată însă că prin nota justificativă nr. 91565/29. IX.2015 autoritatea contractantă a menționat că actul adițional nr. x la CL 19, actul adițional nr. x la CL 30, actul adițional nr. x la CL 34 și actul adițional nr. x la CL 28 au avut la bază circumstanțe imprevizibile, iar actele adiționale nr. x la CL 34 și actul adițional nr. x la CL 26 au fost emise conform clauzei contractuale "întârzieri cauzate de autorități". Se motivează de ce evenimentele pentru o parte din aceste acte adiționale nu fac parte din categoria celor imprevizibile.

În mod corect, comisia de soluționare a stabilit că este eronată interpretarea oferită în nota de constatare clauzelor 3 și 9 din acordul contractual, coroborat cu cap. 3, pct. 3.2 ale caietului de sarcini, însă eronat comisia de soluționare stabilește că restul criticilor privind lipsa motivelor de fapt reprezintă temeiul legal în baza căruia se aplică corecția financiară. Dacă aspectele cuprinse la pct. 7 "Motivele de fapt" ale notei, constituie temeiul legal, atunci rezultă că lipsesc motivele de fapt deoarece singurele argumente faptice erau expuse cu privire la imposibilitatea majorării prețului contractului de servicii, ce au fost însă înlăturate în soluționarea contestației.

Întrucât cerința motivării este imperativă, una dintre rațiunile instituirii ei fiind respectarea dreptului la apărare, și deși recurenta reclamantă a solicitat motivarea expresă a lipsei imprevizibilității în scopul exercitării dreptului la apărare, din nota atacată lipsesc argumentele în baza cărora autoritatea pârâtă a ajuns la concluzia că nu există imprevizibilitate în privința prelungirii duratei de execuție a contractelor de lucrări.

2) Privind încălcarea art. 20 - 21 din O.U.G. nr. 66/2011, constând în substituirea de către comisia de soluționare a contestației, prin Decizia nr. 71500/19. VIII.2016, a lipsei de motivare a notei de constatare încheiată de echipa de control, în condițiile în care comisia de soluționare nu avea competența rezervată exclusiv echipei de control, arată că:

În decizia de soluționare se expun motivele în baza cărora comisia de soluționare a contestației constată că nu fac parte din categoria celor imprevizibile evenimentele invocate de autoritatea contractantă pentru prelungirea duratei de execuție prin actul adițional nr. x la CL 19, actul adițional nr. x la CL 30, actul adițional nr. x la CL 34 și actul adițional nr. x la CL 28.

Conform art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 activitatea de constatare a neregulilor este activitatea de control/investigare desfășurată de autoritățile competente în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență, în vederea stabilirii existenței unei nereguli (lit. h) iar aplicarea de corecții financiare semnifică măsurile administrative luate de autoritățile competente, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență, care constau în excluderea de la finanțarea din fonduri europene și/sau fonduri publice naționale aferente acestora a cheltuielilor pentru care a fost constatată o neregulă (lit. o).

Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene sunt definite limitativ în art. 1 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 66/2011, iar conform art. 20 alin. (1) din același act normativ, activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare/corecțiilor financiare se efectuează de către autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene, prin structuri de control organizate în acest scop în cadrul acestora.

Împrejurarea că numai structura de control, nu și comisia de soluționare a contestațiilor poate constata nereguli și aplica corecții financiare este susținută și de prevederile art. 21 alin. (1), (2), (5) și (11) din O.U.G. nr. 66/2011.

Nota de constatare este un act juridic distinct de decizia de soluționare a contestației, așa cum rezultă din art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011.

În consecință, comisia de soluționare a contestației nu poate substitui, prin decizia de soluționare a contestației, lipsa de motivare a notei de constatare încheiată de echipa de control în sensul constatării neregulii și aplicării corecțiilor financiare deoarece se încalcă normele sus-citate.

3) Privind încălcarea art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, constând în lipsa motivelor referitoare la prelungirile cauzate de CL 34 și CL 26 arată că:

Decizia de soluționare cuprinde motivele în baza cărora comisia de soluționare a contestației constată că nu fac parte din categoria celor imprevizibile evenimentele invocate de autoritatea contractantă pentru prelungirea duratei de execuție prin actul adițional nr. x la CL 19, actul adițional nr. x la CL 30, actul adițional nr. x la CL 34 și actul adițional nr. x la CL 28.

Față de enumerarea contractelor de lucrări indicate la pct. 11 și pct. 26 lipsește în continuare motivarea în fapt în sensul că nu ar fi justificate prelungirea duratei de execuție prin actul adițional nr. x la CL 34 și actul adițional nr. x la CL 26.

4) Privind încălcarea art. 2 alin. (1) lit. n) și art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011 arată că:

Așa cum rezultă din pct. 1 al notei, s-a avut în vedere suspiciunea de neregulă nr. 2855/9. XI.2015 care precizează că: "având în vedere misiunea de audit din perioada 18-22 mai 2015 și constatările B. (...) extinderile de durată aferente contractelor de lucrări care au făcut obiectul suplimentării input-urilor prin AA 15 nu reprezintă un motiv suficient de întemeiat de suplimentare a input-urilor întrucât pentru o parte dintre aceste contracte extinderile de durată nu au fost imprevizibile".

De aici rezultă că în verificarea suspiciunii trebuia indicat în mod concret care sunt acele extinderi de durată aferente contractelor de lucrări pentru care circumstanțele nu sunt imprevizibile și care, astfel, nu ar putea justifica la rândul lor suplimentarea input-urilor din contractul de servicii.

Constatările preliminare ale auditului Comisiei Europene nu se referă la cazul de față, ci la o altă notă ce formează obiectul dosarului nr. x/2016, față de care se solicitase conexarea.

Deși recurenta reclamantă a expus motivele și a anexat înscrisurile dovedind caracterul imprevizibil pentru fiecare prelungire, în notă nu s-a procedat la evaluarea individuală a motivelor existente pentru extinderea perioadei de execuție acordate în cazul celor 5 contracte de lucrări și nu s-a indicat în mod concret care sunt acele extinderi de durată aferente contractelor de lucrări pentru care circumstanțele nu ar fi imprevizibile și care, astfel, nu ar putea justifica la rândul lor suplimentarea input-urilor din contractul de servicii.

În plus, în decizia de soluționare nu s-a motivat nimic cu privire la actul adițional nr. x la CL 34 și actul adițional nr. x la CL 26, în privința cărora motivele de imprevizibilitate au fost încadrate în sub-clauza 8.5 [întârzieri Cauzate de Autorități] din Condițiile de Contract.

Deși comisia de soluționare a reținut ca nejustificate numai anumite prelungiri, nearătând vreo neregulă cu privire la actul adițional nr. x la CL 34 și actul adițional nr. x la CL 26, aceasta nu are competența de a stabili corecția.

Dacă în urma verificării concrete s-ar fi identificat cazuri în care prelungirea duratei de execuție a contractelor de lucrări nu ar fi fost justificată de circumstanțe imprevizibile, atunci impactul asupra fondurilor ar fi fost numai cel aferent input-urilor suplimentare ale experților strict pentru acele contracte de lucrări. Astfel, corecțiile forfetare se aplică atunci când impactul erorii nu poate fi cuantificat, dar în cazul de față impactul financiar putea fi cuantificat în mod precis întrucât amploarea erorii ar fi putut fi identificată la nivelul unei prelungiri nejustificate a unuia dintre contractele de lucrări ("corecții cuantificabile") caz în care corecția nu mai este una forfetară, ci trebuie să se limiteze la nivelul precis cuantificat al onorariilor experților cauzate de acea invocată prelungire nejustificată a contractului de lucrări. În consecință susține că lipsa motivării atrage și încălcarea principiului proporționalității prevăzut în art. 2 alin. (1) lit. n) și art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011.

5) Privind aplicarea greșită a pct. 2 și pct. 3 din Ordinul MFE nr. 542/2013, art. 252 lit. j) din O.U.G. nr. 34/2006 și pct. 3 din secțiunea "Implementarea contractului" lit. A) din Partea I a Anexei la O.U.G. nr. 66/2011, respectiv la H.G. nr. 519/2014 susține:

Contrar celor reținute de instanța de fond, a dovedit condițiile de imprevizibilitate ce au generat suplimentarea input-urilor experților din contractul de servicii atunci când a dovedit aceleași condiții imprevizibile pentru prelungirea duratei de execuție a contractelor de lucrări.

Potrivit art. 252 lit. j) din O.U.G. nr. 34/2006: Pentru atribuirea contractului sectorial, autoritatea contractantă are dreptul de a aplica procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare numai în următoarele cazuri: j) atunci când este necesară achiziționarea unor lucrări sau servicii suplimentare/adiționale, care nu au fost incluse în contractul inițial, dar care datorită unor circumstanțe imprevizibile au devenit necesare pentru îndeplinirea contractului în cauză, și numai dacă se respectă, în mod cumulativ, următoarele condiții: atribuirea să fie făcută contractantului inițial; lucrările sau serviciile suplimentare/adiționale nu pot fi, din punct de vedere tehnic și economic, separate de contractul inițial fără apariția unor inconveniente majore pentru autoritatea contractantă sau, deși separabile de contractul inițial, sunt strict necesare în vederea îndeplinirii acestuia.

Recurenta reclamantă și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau conform art. 5 și 57 din H.G. nr. 925/2006, stabilind prin nota justificativă privind alegerea și derularea procedurii nr. 76546/17. VIII.2015 și nota justificativă nr. 91565/29. IX.2015 pentru modificarea prin actul adițional nr. x a contractului de servicii circumstanțele pentru aplicarea procedurii și detaliind îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 252 lit. j) din O.U.G. nr. 34/2006.

Pentru încheierea actului adițional nr. x la contractul de servicii CS 5 s-a indicat în nota justificativă incidența Instrucțiunii aprobate prin Ordinul MFE nr. 542/2013, care stabilește la pct. 3:

Eligibilitatea sumelor aferente extinderii serviciilor de supervizare survenite ca urmare a prelungirii perioadei de execuție a lucrărilor va fi stabilită în funcție de circumstanțele care au generat nefinalizarea la timp a lucrărilor, după cum urmează:

I. în situațiile în care extinderea perioadei de execuție a lucrărilor se datorează unor cauze ce presupun, de asemenea, eligibilitatea extinderii perioadei sau a sumelor suplimentare rezultate ca urmare a evenimentelor neprevăzute/circumstanțelor imprevizibile acceptate, costurile aferente prelungirii contractelor de supervizare sunt eligibile.

La pct. 2 al Ordinului nr. 542/2013 legiuitorul a indicat faptul că, pentru un contract de servicii de asistență tehnică de supervizare, extinderea perioadei de execuție a lucrărilor peste data inițială de finalizare este încadrabilă la categoria evenimentelor neprevăzute (circumstanțe imprevizibile).

Aceleași ipoteze sunt exemplificate la nivel de act normativ în pct. 7 al exemplului 11 al art. 11 al Instrucțiunii ANAP nr. 1/2016.

Reclamanta s-a bazat pe actele normative ce asimilează suplimentarea input-urilor experților din contractul de servicii de supervizare motivelor de imprevizibilitate ce au stat la baza actelor adiționale ce au prelungit contractele de lucrări, deoarece legiuitorul este cel care a indicat expres în Ordinul nr. 542/2013 și Instrucțiunea interpretativă ANAP nr. 1/2016 că prelungirea duratei de execuție a contractelor de lucrări din motive imprevizibile constituie și în cazul contractului de servicii de supervizare a acelor lucrări tot circumstanțe imprevizibile, ce justifică suplimentarea serviciilor de asistență tehnică.

În privința sursei de finanțare pârâta a solicitat clarificări prin adresa nr. x IV.2015, la care recurenta reclamantă a răspuns prin adresa nr. 5~066Z8. IV.2015 în sensul actualizării devizului general, iar prin actul adițional nr. x V.2015 la contractul de finanțare autoritatea pârâtă a acceptat actualizarea cheltuielilor pentru proiectare și asistență tehnică - cod SMIS 22 - la suma de 14.681.171 RON, cu mult mai mult decât majorarea valorii contractului de servicii potrivit actul adițional nr. 15.

Din înscrisurile depuse în anexele la cerere rezultă că, pentru toate contractele de lucrări ce au avut prelungiri ale duratei, s-au comunicat autorității pârâte actele adiționale și notele justificative însoțite de anexe pentru fiecare caz în parte, nefiind aplicată vreo corecție pentru niciuna dintre prelungirile duratei de execuție aferentă contractelor de lucrări enumerate.

În plus, fiecare prelungire a duratei de execuție în fiecare contract de lucrări s-a bazat pe o revendicare conformă condițiilor de contract FIDIC formulate de antreprenorii contractelor de lucrări, pentru toate existând determinarea Inginerului.

Situația rezultată din urma revendicărilor antreprenorilor din contractele de lucrări este exemplificată la nivel de act normativ în art. 2 din Instrucțiunea ANAP nr. 1/2016 Exemplul 2.

În cauză toate prelungirile duratelor de execuție ale contractelor de lucrări au survenit ca urmare a revendicărilor antreprenorilor pentru circumstanțe imprevizibile, situație ce justifică suplimentarea input-urilor experților din contractul de servicii.

Autoritatea contractantă a întreprins toate demersurile pentru a se asigura că deține informațiile corespunzătoare în documentația tehnico-economică aferentă investiției publice.

Răspunderea pentru riscuri externe autorității contractante nu este prevăzută de lege și nici convenită în contractul de finanțare nr. x. XI.2010, iar obligațiile de diligență cuprinse în art. 8 lit. a) alin. (1) și art. 11 alin. (2) din contractul de finanțare au fost îndeplinite, lipsind abaterea de la legalitate ca element esențial al neregulii.

Prevederile art. 8 lit. a) alin. (1) din contractul de finanțare cuprind obligații de diligență, iar nu de rezultat, implicând o răspunderea atunci când nu s-ar respecta "bunele practici".

De asemenea, nici legea și nici contractul de finanțare nu au cerut autorității contractante investigații ori măsuri de precauție suplimentare celor prevăzute în actele normative în vigoare privind elaborarea, avizarea și aprobarea documentațiilor de execuție, în actele normative în vigoare privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, respectiv cele prevăzute în documentațiile de urbanism și amenajarea teritoriului. În acest sens este și art. 11 alin. (2) din contract.

a) Referitor la motivele imprevizibile în cazul actului adițional nr. x IV.2015 la contractul CL 30 arată că instanța de fond nu a oferit o motivare concretă, ci una generică privind lucrări suplimentare cauzate de obstacole întâlnite pe parcursul derulării proiectului ca urmare a întocmirii necorespunzătoare a documentației tehnico-economice însă majorarea prețului contractului de servicii a fost motivată de prelungirea duratei contractului de lucrări, nu de plata vreunor lucrări suplimentare.

În decizia de soluționare a contestației s-a reținut doar că s-a prevăzut o extindere de timp cu 90 zile, din cauza existenței pe traseul conductelor a unor rețele de utilități nespecificate în avizele obținute, fapt ce a condus la modificarea traseului.

Așa cum rezultă din nota justificativă nr. 38522/15.1V.2015 și documentele anexate acesteia, la faza de proiectare a fost obținut acordul prealabil al DRDP nr. 14231/13. IV.2012 și nr. 13856/18. IV.2013 pentru amplasarea rețelei de alimentare cu apă pe partea stângă a DN 39.

După atribuirea contractului, prin adresa nr. x XII.2014 antreprenorul a formulat o revendicare pentru prelungirea duratei de execuție datorită imposibilității pozării conductei așa cum era prevăzut în cele două acorduri evocate, aspect faptic necontestat.

Existența anterioară a acordurilor DRDP exclude orice culpă a autorității contractante sau o deficiență a proiectului tehnic și constituie o stare de fapt ce nu putea fi prevăzută și/sau evitată, în mod realist, de către autoritatea contractantă, fiind o situație imprevizibilă pentru A. S.A. (pct. 3 subpct. I din Ordinul MFE nr. 542/2013: condiții tehnice care nu ar fi putut fi prevăzute, în pofida investigațiilor tehnice care au stat la baza proiectului și care au fost întreprinse în conformitate cu "bunele practici").

b) Cu privire la motivele imprevizibile în cazul actului adițional nr. x/16.1.2015 la contractul CL 34 arată că instanța de fond nu a oferit o motivare concretă, ci una generică privind lucrări suplimentare cauzate de obstacole întâlnite pe parcursul derulării proiectului ca urmare a întocmirii necorespunzătoare a documentației tehnico-economice.

Majorarea prețului contractului de servicii a fost motivată însă de prelungirea duratei contractului de lucrări, nu de plata vreunor lucrări suplimentare.

În decizia de soluționare a contestației s-a reținut doar că s-a prevăzut o extindere de timp cu 89 zile, din cauza existenței pe traseul conductei de subtraversare DC86 a unei rețele de utilități ce nu a putut fi identificată înainte de demararea lucrărilor și nespecificată în niciun aviz obținut la certificatul de urbanism.

Așa cum rezultă din nota justificativă nr. x/16.1.2015 și documentele anexate acesteia, antreprenorul a revendicat impedimente din faptul că a executat forajul sub rețelele de utilități, întâlnind rocă dură.

Apariția izolată a unor porțiuni cu rocă exclude orice culpă a autorității contractante, ori vreo deficiență a proiectului tehnic și constituie o stare de fapt ce nu putea fi prevăzută și/sau evitată în mod realist de către autoritatea contractantă, fiind o situație imprevizibilă pentru A. S.A. (pct. 3 subpct. I din Ordinul MFE nr. 542/2013).

c) Referitor la motivele imprevizibile în cazul actului adițional nr. x IV.2015 la contractul CL 34 arată că instanța de fond nu a oferit o motivare concretă, ci una generică privind lucrări suplimentare cauzate de obstacole întâlnite pe parcursul derulării proiectului ca urmare a întocmirii necorespunzătoare a documentației tehnico-economice.

Majorarea prețului contractului de servicii a fost motivată însă de prelungirea duratei contractului de lucrări, nu de plata vreunor lucrări suplimentare.

Nu s-a prezentat în nota de constatare ori în decizia de soluționare niciun motiv în sensul că aceste circumstanțe nu ar fi fost imprevizibile.

Așa cum rezultă din nota justificativă nr. 41664/24. IV.2015 și documentele anexate acesteia, antreprenorul a formulat o revendicare pentru prelungirea duratei de execuție motivată de defecțiunea separatorului de medie tensiune care întrerupe alimentarea postului de transformare și de împrejurarea că una din dintre cele trei faze ale rețelei avea o tensiune electrică necorespunzătoare, ceea ce a împiedicat punerea în funcțiune a stației de pompare până la remedierea de către C. a avariilor.

Pentru autoritatea contractantă sunt imprevizibile defecțiuni neașteptate ale infrastructurii de furnizare de energie electrică aparținând C., care nu ar fi putut fi prevăzute în ciuda investigațiilor tehnice care au stat la baza proiectului sau a avizelor C. care au stat la baza aprobării proiectului tehnic, întrucât sunt independente de autoritatea contractantă, ce nu putea să le prevadă sau să le evite.

d) Cu privire la motivele imprevizibile în cazul actului adițional nr. x VIII.2015 la contractul CL 19 arată că instanța de fond nu a oferit o motivare concretă, ci una generică privind lucrări suplimentare cauzate de obstacole întâlnite pe parcursul derulării proiectului ca urmare a întocmirii necorespunzătoare a documentației tehnico-economice.

Majorarea prețului contractului de servicii a fost motivată de prelungirea duratei contractului de lucrări, nu de plata vreunor lucrări suplimentare.

Motivarea oferită în decizia de soluționare a contestației nu are legătură cu circumstanțe din faza de execuție, ci din faza de elaborare a documentației de atribuire.

Astfel, la faza de proiectare a investiției prin certificatul de urbanism nr. 257/31. VIII.2009 s-a impus obținerea mai multor avize, între care și avizele D. nr. 1859/16. IX.2010 și C. nr. 1316/22. IX.2010, care au cuprins erorile reținute de comisia de soluționare. După încheierea cu CNANDR a notei de constatare în teren nr. 358/16. XII.2010 s-a impus ca rețeaua de canalizare aferentă străzilor Depoului și Călărași să fie amplasată în afara părții carosabile, modificările fiind inserate în proiect și apoi obținută autorizația de construire nr. 116/19. IX.2011.

Aceste aspecte dovedesc faptul că Autoritatea Contractantă a întreprins toate demersurile pentru a se asigura că deține informațiile corespunzătoare în documentația tehnico-economică aferentă investiției publice și numai după această etapă a lansat procedura de licitație, finalizată cu atribuirea contractului CL 19 la data de 15.11.2012.

Așa cum rezultă din documentele anexate notei justificative, antreprenorul a încheiat nota de constatare a obstacolelor întâlnite pe aceste trasee la data de 9. IV.2014. Cu adresa nr. x III.2015 antreprenorul a înaintat o propunere de modificare și o revendicare, soluția tehnică fiind stabilită prin dispoziția de șantier nr. 279/12. V.2015.

În consecință, în mod corect recurenta reclamantă a încadrat obstacolele identificate pe traseu în categoria circumstanțelor imprevizibile deoarece proiectul investițional a fost pregătit în mod corect și complet (pct. 3 subpct. I din Ordinul MFE nr. 542/2013).

e) Cu privire la motivele imprevizibile în cazul actului adițional nr. x IV.2015 la contractul CL 26 susține de asemenea că instanța de fond nu a oferit o motivare concretă, ci una generică privind lucrări suplimentare cauzate de obstacole întâlnite pe parcursul derulării proiectului ca urmare a întocmirii necorespunzătoare a documentației tehnico-economice.

Majorarea prețului contractului de servicii a fost motivată de prelungirea duratei contractului de lucrări, nu de plata vreunor lucrări suplimentare.

Nu s-a prezentat în nota de constatare ori în decizia de soluționare niciun motiv de ce circumstanțele nu ar fi fost imprevizibile.

Așa cum rezultă din nota justificativă nr. 41682/24. IV.2015 și documentele anexate acesteia, antreprenorul a formulat o revendicare pentru prelungirea duratei de execuție datorită faptului că, prin adresa nr. x VI.2014, UAT Eforie a interzis lucrări de refacere a sistemului rutier, restricție de execuție pe care ridicat-o cu adresa nr. x/16.1.2015.

Interdicții temporare de executare a anumitor lucrări, impuse de autoritatea publică locală pe amplasamentul șantierului, în cursul execuției, constituie situații imprevizibile pentru A. S.A. ce exclud de plano vreo deficiență a proiectului tehnic și culpa Autorității Contractante.

Precizează și că, potrivit art. 52

1

din Legea nr. 51/2006, modificată și completată, încălcarea de către unitatea administrativ-teritorială a angajamentelor asumate în vederea utilizării fondurilor nerambursabile în scopul atingerii țintelor de conformare asumate de România prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană și/sau impuse prin regulamentele și directivele europene transpuse în legislația națională, atrage restituirea de către această unitate administrativ teritorială a prejudiciului creat către ministerul cu rol de autoritate de management.

În consecință, în atare situație nu se aplică corecții operatorului întrucât nu se poate reține în sarcina acestuia abaterea de la legalitate.

f) Referitor la motivele imprevizibile în cazul actului adițional nr. x VI.2015 la contractul CL 28 susține că instanța de fond nu a oferit o motivare concretă, ci una generică privind lucrări suplimentare cauzate de obstacole întâlnite pe parcursul derulării proiectului ca urmare a întocmirii necorespunzătoare a documentației tehnico-economice.

Majorarea prețului contractului de servicii a fost motivată de prelungirea duratei contractului de lucrări, nu de plata vreunor lucrări suplimentare.

Comisia de soluționare a motivat că emiterea unui aviz tehnic nedocumentat și incomplet, indiferent de autoritatea emitentă, nu constituie un factor de imprevizibilitate. Pe de altă parte nicio lucrare realizată de către om nu constituie un factor de imprevizibilitate. Cele patru țevi de telecomunicații descoperite în urma efectuării sondajelor nu au fost montate ulterior eliberării avizului tehnic, acestea existau la acel moment al emiterii avizului și probabil că erau și folosite, doar că au fost omise atunci când a fost eliberat avizul. O greșeală omenească nu poate fi considerată o circumstanță imprevizibilă. Astfel, comisia de soluționare consideră că evenimentele considerate "imprevizibile" de către autoritatea contractantă ar fi putut fi prevăzute dacă avizul tehnic nu ar fi fost incomplet.

Așa cum rezultă din nota justificativă nr. 61674/26. VI.2015 și documentele anexate acesteia, s-a avut în vedere că, în conformitate cu autorizația de construire nr. 60/25. IX.2012, la baza căreia a stat avizul tehnic nr. 1296/20. XII.2011 emis de E. S.A., în data de 02. IV.2014 s-a pichetat traseul de telecomunicații prin efectuarea de sondaje și s-a încheiat nota de constatare între avizatorul E., Inginer și Antreprenor în care s-au evidențiat, în afară de canivoul și căminele de beton menționate de E. S.A. în avizul tehnic nr. 1296/20. XII.2011, încă patru țevi de telecomunicații aparținând E., necuprinse în avizul tehnic nr. 1296/20. XII.2011 și a căror locație face imposibilă respectarea traseului proiectat al conductei de canalizare. Noua soluție tehnică identificată de proiectant a impus execuția conductei în prima bandă de circulație a DN 39, s-a obținut autorizația CNADNR nr. 46.2/15. IV.2015, s-a emis dispoziția de șantier nr. 20/08. V.2015, Inginerul a solicitat Antreprenorului să transmită o propunere prin care să evalueze procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare. S-au acordat 90 de zile necesare execuției lucrărilor modificate.

Neidentificarea de către unul dintre avizatori a unei părți din rețelele proprii constituie o circumstanță imprevizibilă pentru A. S.A., fiind o stare de fapt ce exclude orice culpă a autorității contractante și care nu poate fi prevăzută și/sau evitată în mod realist de către autoritatea contractantă, deși proiectul investițional a fost pregătit în mod corect și complet (pct. 3 subpct. I din Ordinul MFE nr. 542/2013).

În concluzie, în principal a solicitat casarea sentinței recurate cu trimitere spre rejudecare motivarea acesteia lipsind ori, în subsidiar, rejudecarea fondului și anularea deciziei nr. 71500/19. VIII.2016, anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 53911/28. VII.2016, și, având în vedere că dreptul reclamantei, întemeiat pe contractul de finanțare nr. x. XI.2010, de a solicita la rambursare din fonduri de coeziune și bugetul de stat sumele acolo convenite a fost încălcat prin actele administrative anulate ce au stabilit o corecție financiară, obligarea pârâtei, prin acordarea finanțării, la plata sumei de 116.285,62 RON reprezentând sume neautorizate greșit la plată în cadrul obligației de acordare a finanțării nerambursabile, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată fond și recurs.

Intimatul pârât Ministerul Fondurilor Europene nu a formulat întâmpinare însă a depus note scrise, prin care, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului promovat de reclamantă ca nefondat.

Prin decizia nr. 2003 din data de 11 aprilie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr. x/2016 a fost respins recursul declarat de A. S.A. împotriva sentinței nr. 221/CA din 17 noiembrie 2016, ca tardiv declarat.

Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație în anulare admisă prin Decizia nr. 5318/5 noiembrie 2019 prin care s-a anulat decizia atacată.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamat este nefondat, pentru următoarele considerente:

Relativ al motivul de casare reglementat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. instanța de recurs arată că acesta este incident atunci când "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Așa cum s-a subliniat în doctrină și practica judiciară, cele trei ipoteze reglementate prin art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se pot rezuma la aceea privind nemotivarea hotărârii judecătorești în concordanță cu dispozițiile art. 425 alin (1) lit. b) C. proc. civ. care impun instanței ca în considerentele hotărârii judecătorești să arate "obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

În speță prin intermediul motivului de recurs analizat recurenta reclamantă invocă în esență că instanța nu a analizat argumentele sale privind: nemotivarea notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare contestată în cauză în sensul că singurele argumente faptice din aceasta erau expuse cu privire la imposibilitatea majorării prețului contractului de servicii, argumente care au fost înlăturate în soluționarea contestației; substituirea de către comisia de soluționare a contestației, prin decizie, a lipsei de motivare a notei de constatare; prelungirea duratei de execuție prin actul adițional nr. x la CL 34 și actul adițional nr. x la CL 26.

De asemenea recurentul arată că sentința instanței de fond cuprinde motive străine de natura pricinii sub aspectul lucrărilor suplimentare evocate, în speță fiind vorba de un contract de servicii.

Se susține că hotărârea fondului analizează doar parțial două motive de nulitate invocate în privința notei de constatare și nu cuprinde motivele de fapt și de drept pentru care celelalte motive de nulitate au fost înlăturate. De asemenea nu cuprinde nicio analiză a motivelor de nulitate invocate față de Decizia nr. 71500/19. VIII.2016.

Se mai arată că motivarea potrivit căreia lucrările suplimentare neincluse în contract sunt cauzate de întocmirea necorespunzătoare a documentației tehnico-economice nu are legătură cu cauza, în speță este vorba despre servicii suplimentare.

Raportat la aceste susțineri ale recurentei reclamante instanța de recurs reține că în speță nu poate fi avut în vedere ca incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., deoarece acesta, așa cum s-a arătat anterior, privește nemotivarea hotărârii, din acest punct de vedere instanța fiind ținută să răspundă cererilor și apărărilor părților iar nu fiecărui argument adus în susținerea acestora. Așa cum s-a subliniat constant în doctrină și practica judiciară instanța, având în vedere rațiuni ce țin de concizia și coerența hotărârii judecătorești, poate să grupeze argumentele formulate de părți și să răspundă acestora printr-un considerent comun.

În acest sens se constată în speță că instanța de fond a analizat pe larg susținerile recurentei reclamante referitoare la nulitatea actelor administrative contestate, ca o consecință a nemotivării acestora (pag. 6 și 7 din sentință) însă le-a găsit neîntemeiate.

De asemenea instanța de fond nu a fost în eroare asupra obiectului litigiului, pentru a se putea reține existența unei motivări străine de natura cauzei, așa cum se susține prin motivele de recurs, în condițiile în care din considerentele sentinței recurate rezultă cu claritate că aceasta a avut în vedere că nota de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare contestată în cauză privește Actul adițional x/2909.2015 la contractul de servicii nr. x/26.08.2013 iar nu contracte de lucrări.

De altfel, argumentând susținutele lipsuri ale motivării chiar și recurenta se raportează la contractele de lucrări având în vedere că nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare privește actul adițional la contractul de servicii de supervizare al lucrărilor executate în baza contractelor de lucrări.

Pe de altă parte, nemulțumirea unei părți privind faptul că argumentele sale nu au fost însușite de instanță, în condițiile în care aceasta a reținut argumentat ca întemeiate argumentele părții adverse, nu se circumscrie motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Relativ la motivele de nelegalitate invocate de recurenta reclamantă subsumat motivului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se reține că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

1) Cu privire la încălcarea art. 27 alin. (1) cu referire la art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011 constând în nemotivarea în fapt a notei de constatare instanța de recurs, similar instanței de fond, constată că motivele de fapt se regăsesc la pct. 7 al notei de constatare și nu se rezumă, așa cum se susține de recurenta reclamantă numai la imposibilitatea majorării prețului contractului de servicii.

De asemenea, analizându-se motivarea în fapt a notei de constatare se reține, contrar celor susținute de recurenta reclamantă că aceasta nu constă numai în redarea actelor normative și recomandărilor aplicabile ci arată în mod expres împrejurările de fapt în temeiul cărora echipa de control a reținut că se impune aplicarea corecției financiare.

Astfel, echipa de control care a întocmit nota de constatare a analizat în cadrul motivelor de fapt care au stat la baza emiterii notei necesitatea extinderii contractului de supervizare prin prisma recomandărilor prezentate în Ghidul privind principalele riscuri identificate în domeniul achizițiilor publice, recomandările Comisiei Europene ce trebuie urmate de autoritățile de management/organismele intermediare în procesul de verificare a procedurilor de achiziții publice aprobat prin Ordinul nr. 543/2013, pct. 4 din Scrisoarea DG Markt Markt/C3/EP/kr (2012)677516 - III Principiile de bază ce guvernează modificarea contractelor pe durata executării acestora și Instrucțiunile ANRMAP privind modalitatea de aplicare a prevederilor art. 122 lit. l), respectiv art. 252 lit. j) din O.U.G. nr. 34/2006.

De asemenea echipa de control a avut în vedere contractul de servicii nr. x/26.07.2013, reținând din clauzele acestuia că prețul contractului nu putea fi modificat indiferent de situație, astfel că bugetarea suplimentară pentru lucrările de supervizare încalcă clauzele contractului inițial. Numai acest considerent al echipei de control a fost reținut de comisia de soluționare a contestației ca fiind eronat.

Pe de altă parte echipa de control a avut în vedere că motivele precizate de Autoritatea contractantă în Nota justificativă nr. x/29.09.2013 care a stat la baza prelungirii contractelor de lucrări au fost previzionate în caietul de sarcini.

Având în vedere și Instrucțiunile privind posibilitatea prelungirii contractelor de asistență tehnică pentru supervizarea lucrărilor în cadrul proiectelor majore finanțate în cadrul programelor operaționale 2007 - 2013 aprobate prin Ordinul nr. 542/2013 precum și clauzele contractului de servicii nr. x/26.07.2013 și precizările din caietul de sarcini aferent acestui contract, echipa de control a constatat că Autoritatea contractantă nu a dovedit că au existat circumstanțe imprevizibile care justifică recurgerea la procedura de negociere fără publicarea unui anunț de participare și nu s-a făcut dovada faptului că Autoritatea contractantă a întreprins toate demersurile pentru a se asigura că deține informațiile corespunzătoare în documentația tehnico-economică aferentă investiției publice.

Ca urmare susținerile recurentei reclamante privind nulitatea notei de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare ca urmare a nemotivării acesteia se vor reține ca nefondate.

2) Relativ la substituirea de către comisia de soluționare a contestației, prin decizia dată de aceasta, a lipsei de motivare a notei de constatare se reține că la pct. 3 al Deciziei nr. 71500/19.08.2016 comisia răspunde punctual argumentelor aduse de recurenta reclamantă în susținerea contestației administrative acest fapt neputând fi reținut ca având caracterul unei suplimentări a considerentelor pentru care echipa de control prin nota de constatare a aplicat corecția financiară ce face obiectul prezentei cauze.

3) Într-un alt motiv de nelegalitate recurenta reclamantă invocă încălcarea art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 constând în lipsa motivelor referitoare la prelungirile cauzate de CL 34 și CL 26.

Relativ la acesta instanța de recurs reține că art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 prevede: "Autoritatea publică emitentă a titlului de creanță în aplicarea prevederilor art. 21 se va pronunța prin decizie motivată cu privire la admiterea, în tot sau în parte, a contestației sau la respingerea ei, în termen de 30 de zile de la data înregistrării contestației sau a completării acesteia conform art. 48 alin. (1), după caz."

Ca urmare dispoziția legală invocată de recurent nu privește motivarea dată prin decizia de soluționare a contestației ci statuează asupra obligației comisiei de soluționare a contestației și a termenului de soluționare a acesteia.

Pe de altă parte se reține că, dat fiind obiectul cauzei, motivarea soluției adoptate de comisia de soluționare a contestației s-a raportat în principal la actul adițional nr. x/29.09.2015 la contractul de servicii nr. x/26.07.2013 și doar subsecvent la contractele de lucrări care în opinia recurentei ar fi justificat majorarea valorii și pentru contractul de servicii de supervizare. Or, așa cum s-a arătat anterior, ca și în cazul instanței de judecată și comisia de soluționare a contestației administrative nu este ținută să răspundă punctual fiecărui argument al contestatorului, ci este necesar și suficient să arate care sunt considerentele pentru care aceste argumente sunt în opinia sa neîntemeiate, ceea ce prin decizia analizată s-a arătat în mod clar cu referire la contractul față de care s-a aplicat corecția financiară prin nota de constatare contestată.

De altfel, contrar celor susținute de recurentă instanța de recurs observă că în argumentarea soluției date contestației recurentei reclamante se face referire expresă la actul adițional nr. x la CL 34 .

4) Invocând principiul proporționalității reglementat de art. 2 alin. (1) lit. n) și art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011 recurenta reclamantă susține că în cauză nu se impunea a se aplica o corecție forfetară deoarece impactul financiar putea fi cuantificat raportat la nivelul prelungirii nejustificate a contractelor de lucrări.

Nici această susținere nu poate fi reținută ca fondată de instanța de recurs, deoarece așa cum s-a arătat anterior în prezentarea motivelor care au determinat stabilirea corecției financiare contestate în cauză cum au fost acestea reținute prin nota de control contestată, echipa de control, în mod justificat s-a raportat în principal la situația și clauzele contractului de servicii de supervizare. Este adevărat că acesta este aferent unor contracte de lucrări, fapt de altfel reținut expres atât de echipa de control cât și de comisia de soluționare a contestației a