ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2726/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 11 ianuarie 2016, pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructura Mare - Autoritatea de Management POS Mediu prin reprezentant legal Ministerul Finanțelor Publice,

- anularea Deciziei nr. 10006 din 30 iunie 2015 înregistrată la reclamantă sub nr. x din 8 iulie 2015 în ceea ce privește soluționarea contestației formulate împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 28 aprilie 2015,

- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 28 aprilie 2015, înregistrat la reclamantă sub nr. x,

- anularea Notificării cu privire la debit nr. x din 28 aprilie 2015, înregistrată la reclamantă sub nr. x din 30 iunie 2015,

- obligarea pârâtului la repararea pagubei produse, respectiv restituirea sumelor reținute sau plătite de societate în baza actului administrativ, actualizate cu dobânda legală calculată la data plății efective.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin Sentința civilă nr. 19 din 13 aprilie 2016, instanța a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. SA a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casare hotărârii recurate și, pe fond, admiterea acțiunii, anularea actelor administrative contestate și restituirea sumei reținute de pârâtă, cu dobânda aferentă, calculată de la data promovării acțiunii și până la data restituirii efective.

A susținut recurenta-reclamantă că în mod eronat instanța a reținut prevederile art. 7 alin. (11) din contractul de finanțare potrivit căruia anterior autorizării la rambursare, OI și Autoritatea de management efectuează verificări a acestor cheltuieli ce vizează cererea de rambursare și documentele suport prezentate de beneficiar.

În realitate, în cauză, controlul urmarea căruia s-a dispus corecția financiară nu s-a realizat anterior autorizării de rambursare, ci ulterior, la un interval însemnat de timp față de cererea de rambursare. Autoritatea a acceptat la rambursare cheltuielile și le-a rambursat.

De asemenea, în mod greșit instanța a reținut situația juridică cu privire la implementarea contractului de lucrări în cadrul căruia a fost constatată neregula. Astfel, în mod eronat a apreciat instanța că societatea ar fi responsabilă pentru integritatea lucrărilor după emiterea procesului-verbal la terminarea lucrărilor.

În realitate, în cazul acestui contract de lucrări nu a fost realizată recepția și nici nu s-a întocmit proces-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, astfel că nu i se poate imputa nici inacțiunea în legătură cu sesizarea OI POS Mediu și nici o eventuală răspundere pentru paza juridică a acestora pe perioada derulării contractului.

În continuarea susținerilor sale, recurenta-reclamantă a reluat argumente prezentate în cuprinsul acțiunii, apreciind că niciunul dintre textele invocate de organul de control ca și temei de drept al Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 30 aprilie 2015 nu se aplică în raport de situația de fapt reținută în cuprinsul actului.

În raport de art. 2 alin. (4) din H.G. nr. 925/2006, potrivită căruia autoritatea contractantă este responsabilă pentru modul de atribuire a contractului de achiziție publică/acordului cadru, cu respectarea tuturor dispozițiilor legale aplicabile, în cuprinsul procesului-verbal contestat nu sunt reținute abateri de la normele legale în ceea ce privește atribuirea contractului de achiziție publică.

În ceea ce privește invocarea art. 1 alin. (4) lit. d) din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, prevederi care definesc noțiunea de cheltuială eligibilă, această definiție nu conferă legalitate procesului-verbal de constatare a neregulilor atâta timp cât nu se face nicio dovadă a faptului contrar.

Astfel, organul de control nu a adus nicio dovadă care să formeze convingerea că lucrările care au fost menționate ca fiind afectate de neregulă nu au legătură directă cu activitatea proiectului. Aceste lucrări au fost efectuate și ele există.

De asemenea, în raport cu art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, nu s-a dovedit în niciun fel că aceste cheltuieli nu respectă condițiile de legalitate, atâta timp cât toate lucrările și materialele prevăzute există, au fost prevăzute de la început a fi efectuate și au fost efectuate, fiind, astfel, eligibile.

A mai apreciat recurenta că art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 nu se aplică situației de fapt, neaflându-se în situația de rambursare/plată a cheltuielilor, întrucât societatea a trecut de faza implementării proiectului. Acest text legal dădea posibilitatea AM POS Mediu ca, în faza de rambursare/plată, să deducă cheltuielile neeligibile, ori acest lucru nu s-a întâmplat, pentru că la acea dată cheltuielile menționate în cadrul procesului-verbal erau cheltuieli eligibile.

Prin urmare, de vreme ce aceste cheltuieli au fost executate, verificate, solicitate și acceptate la plată, declarate ca eligibile și decontate, simplul fapt că, ulterior, lucrările respective nu puteau fi vizionate, nu presupune, automat, că acestea nu există.

Intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice în calitate de reprezentant legal al Ministerului Fondurilor Europene a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte, examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat, neputându-se reține incidența motivului de casare prevăzut la pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

4.1. Recurenta-reclamantă a derulat în calitate de beneficiar, proiectul "Extinderea și reabilitarea infrastructurii de apă și apă uzată în județul Dâmbovița", în baza Contractului de finanțare nr. x din 29 iulie 2010.

Ca urmare a Suspiciunii de neregulă nr. x din 10 octombrie 2014, transmisă de către Organismul Intermediar pentru POS Mediu Pitești, s-a procedat la o verificare documentară a aspectelor semnalate în legătură cu Contractul de lucrări nr. x din 9 martie 2012, "Reabilitarea și extinderea rețelelor de apă și canalizare în Târgoviște", cod SMIS 19353.

Astfel, potrivit conținutului acestei suspiciuni, "la verificarea lucrărilor din eșantionul stabilit conform metodologiei de eșantionare a cheltuielilor incluse în cererile de rambursare, s-a constatat faptul că, pe strada x (reabilitare rețele de apă înaltă presiune), pe tronsonul I-K, terasamentul a fost degradat de lucrările efectuate în cadrul Programului Intercomunitar de Dezvoltare Urbană finanțat prin Programul Operațional Regional 2007 - 2013. După extinderea eșantionului la 100%, pe strada x (extindere rețea de canalizare gravitațională), s-a constatat că, la adresa de la nr. x, căminul de racord a fost acoperit de proprietar cu pavele, ducând la imposibilitatea identificării acestuia".

Potrivit concluziilor Raportului nr. x din 28 august 2014, întocmit cu ocazia verificărilor la fața locului de către Organismul Intermediar POS Mediu Pitești, nu s-a putut certifica executarea lucrărilor conform contractului de finanțare.

Sumele aferente tronsoanelor pentru care nu au putut fi certificate cheltuielile conform contractului de finanțare, au fost apreciate ca fiind neeligibile, până la verificarea lucrărilor de către reprezentanții pârâtei.

Din cuprinsul Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 28 aprilie 2015 rezultă că reclamanta a inclus în cererile de rambursare și cheltuieli aferente lucrărilor (reabilitare rețele de apă înaltă presiune) executate pe strada x, pe tronsonul I-K, precum și cheltuielile aferente lucrărilor pentru căminul racord, pe strada x (extindere rețea de canalizare gravitațională).

4.2. Prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată, soluție împărtășită și de Înalta Curte.

Se constată că, prin argumentele dezvoltate în cererea de recurs, recurenta-reclamantă nu face altceva decât să reia criticile de nelegalitate expuse în cererea de chemare în judecată, instanța de fond pronunțându-se în mod corect cu privire la toate aceste aspecte.

Astfel, nu pot fi reținute susținerile recurentei, că eronat s-a reținut art. 7 alin. (11) din contractul de finanțare, pentru că, în realitate, în cauză, controlul nu a fost realizat anterior autorizării la rambursare, ci la un interval însemnat de timp. Sunt nefondate și alegațiile sale în sensul că, în realitate, în cauză, nu a fost încheiat un proces-verbal de recepție la terminarea lucrărilor astfel că nu i se poate imputa o eventuală răspundere pentru paza juridică a lucrărilor pe perioada derulării contractului.

Potrivit art. 1 alin. (4) din Contractul de finanțare nr. x din 29 iulie 2010, "beneficiarul acceptă finanțarea nerambursabilă și își asumă obligația de a implementa Proiectul în conformitate cu prevederile cuprinse în prezentul Contract și cu legislația națională și comunitară".

Deci, recurenta, în calitate de beneficiar, și-a asumat implementarea proiectului conform prevederilor legale, neavând relevanță momentul realizării controlului, durata implementării contractului fiind de 65 de luni. Or, controlul a fost efectuat în cursul anului 2014.

De asemenea, neîncheierea procesului-verbal de recepție nu o poate absolvi de nerespectarea dispozițiilor contractuale.

Conform art. 6 alin. (2) din același contract, cheltuielile sunt considerate eligibile dacă sunt în conformitate cu prevederile H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale și ale Ordinului ministrului mediului și dezvoltării durabile și al ministrului economiei și finanțelor nr. 1415/3399/2008 privind aprobarea listei cheltuielilor eligibile pentru proiectele finanțate în cadrul Programului Operațional Sectorial Mediu 2007 - 2013. De asemenea, cheltuielile vor fi declarate eligibile și vor putea fi solicitate la rambursare dacă sunt efectuate în conformitate cu termenii și condițiile contractului și cu legislația națională și comunitară.

De altfel, ca și în fața instanței de fond, recurenta-reclamantă nu contestă situația de fapt, că echipa de control nu a putut verifica existența căminului racord pe strada x nr. x, deși acest obiectiv a fost inclus în cheltuielile solicitate a rambursare, ci invocă tocmai dispozițiile contractuale apreciind, însă, că nu ar fi aplicabile.

Or, împrejurarea că, inițial, cheltuielile au fost acceptate la plată și decontate, nu prezintă relevanță, în condițiile în care recurenta-reclamantă avea obligația contractuală de a asigura implementarea proiectului cu maximum de profesionalism și eficiență.

Astfel, conform art. 8 alin. (1) din contractul de finanțare, recurenta avea obligația de a monitoriza lucrările, în scopul verificării realității și conformității acestora, pentru aprobarea la plată a facturilor și efectuarea plăților, în conformitate cu procedurile operaționale interne.

Nu în ultimul rând, aspect corect reținut de prima instanță, conform art. 30 din anexa la contractul de finanțare, beneficiarul ar fi trebuit să informeze autoritatea cu privire la orice dificultate ar surveni pe perioada implementării proiectului, obligație, de asemenea, neîndeplinită.

4.3. Prin urmare, reținând că sentința de fond este dată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material incidente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și al art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de SC A. SA împotriva Sentinței nr. 19 din 13 aprilie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 mai 2019.

GGC - CP