Decizia nr. 253/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 200/2016 a Curții de Apel Ploiești

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 13 septembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructura Mare - Autoritatea de Management POS Mediu, prin reprezentant legal Ministerul Finanțelor Publice, suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/01.09.2016 și a notificării cu privire la Debit nr. x din 01.09.2016, până la pronunțarea unei soluții de către instanța de fond în cererea de anulare a acestor acte administrative.

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 200 din 3 octombrie 2016, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructura Mare - Autoritatea de Management POS Mediu, prin reprezentant legal Ministerul Finanțelor Publice și a dispus suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/01.09.2016 și a Notificării nr. x/01.09.2016 până la pronunțarea instanței de fond cu privire la anularea actelor administrative. Totodată, a obligat pârâtul la plata sumei de 50 RON cheltuieli de judecată.

Cererea de recurs Împotriva Sentinței civile nr. 200 din 3 octombrie 2016, pronunțată de instanța de fond, pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructura Mare - Autoritatea de Management POS Mediu, prin reprezentant legal Ministerul Finanțelor Publice a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare formulată de reclamanta S.C. A. S.A., ca neîntemeiată.

Apărările formulate de intimată Intimata-reclamantă S.C. A. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin cererea înregistrată la dosar la 23 ianuarie 2019, intimata-reclamantă S.C. A. S.A. a învederat că renunță la judecarea cererii de suspendare dedusă judecății în primă instanță, invocând dispozițiile art. 406 alin. (5) C. proc. civ. II. Soluția instanței de recurs Examinând solicitarea formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte va lua act de renunțarea intimatei-reclamante la judecata cererii de suspendare dedusă judecății în primă instanță și va dispune anularea sentinței recurate, pentru motivele arătate în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (1) și (5) C. proc. civ.: "(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă. [...] (5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză. [...]" Constatând că, în speță, intimata-reclamantă a formulat cerere de renunțare la judecata cererii de suspendare dedusă judecății în primă instanță, instanța de control judiciar are în vedere și dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., potrivit cărora: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel". De asemenea, Înalta Curte reține faptul că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata cererii de chemare în judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al intimatei-reclamante care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ. Pentru considerentele arătate și în raport de dispozițiile art. 406 alin. (1) și alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea intimatei-reclamante la judecata cererii de suspendare care face obiectul Dosarului nr. x/2016 și, pe cale de consecință, va anula sentința civilă atacată.