ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2415/2019

HOTĂRÂRE

10.12.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2415/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 3 decembrie 2018 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă sub nr. x/2018, reclamantele A., B. și C. au solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate că au calitatea de persoane îndreptățite la plata de despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001, și să dispună obligarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor la plata de despăgubiri, reprezentând contravaloarea imobilului situat în localitatea Negru Vodă, format din teren în suprafață de 2000 mp, loc de casă și două corpuri de construcție, ambele cu etaj, din cărămidă, acoperite cu tablă.

În motivarea cererii, reclamantele au arătat că imobilul a aparținut autorului acestora, D., conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/1920 de Judecătoria Rurală Ocol Mangalia și transcris de grefa Tribunalului Constanța sub nr. x/1920, fiind trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 92/1950.

În baza notificării nr. x din 13 noiembrie 2001, Primăria orașului Negru Vodă a emis Dispoziția nr. 254 din 10 iulie 2002 prin care au fost stabilite măsuri reparatorii, care, însă, nu le-au fost achitate.

Totodată, nu au soluționate notificările nr. x din 14 august 2001, nr. y din 14 septembrie 2005, și nr. z din 12 ianuarie 2005 înregistrate la Prefectura orașului Constanța și Primăria orașului Negru Vodă, deși termenul prevăzut de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 s-a împlinit.

Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 165/2013.

Prin Sentința civilă nr. 1315 din 10 iunie 2019, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

În motivarea soluției de declinare instanța a reținut că, potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 111/2019, competentă să soluționeze cererea formulată în baza art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 este secția civilă a tribunalului în a cărei circumscripție se află imobilul.

A constatat că imobilul în litigiu este situat în județul Constanța și că modificarea legislativă a fost făcută de către legiuitor în beneficiul părților, impunându-se aplicarea imediată a acesteia, pentru a se asigura accesul la justiție în mod mai economic și mai ușor.

Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Tribunalul Constanța, secția I civilă, prin Sentința civilă nr. 2540 din 25 octombrie 2019, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului București. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Constanța a constatat că acțiunea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București la 3 decembrie 2018, dată la care dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 prevedeau că "deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărei circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la comunicare".

Ulterior, prin Legea nr. 111/2019, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 418 din 28 mai 2019, s-a modificat alin. (1) al art. 35 din Legea nr. 165/2013, în sensul că "deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărei circumscripție se află imobilul, în termen de 30 de zile de la comunicare".

Dispozițiile Legii nr. 111/2019 nu sunt aplicabile în cauză, astfel cum reiese din interpretarea art. 24 și 25 alin. (1) și (2) C. proc. civ., noua lege aplicându-se numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea sa în vigoare, iar nu și celor demarate anterior și aflate în curs de desfășurare.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

La data sesizării instanței, 3 decembrie 2018, art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013 prevedeau că "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor."

Ulterior, prin Legea nr. 111/2019, alin. (1) al art. 35 din Legea nr. 165/2013 s-a modificat în sensul că "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării".

Această modificare legislativă a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 418 din 28 mai 2019.

În cauza de față, acțiunea introductivă a fost formulată la 3 decembrie 2018, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 111/2019, astfel încât, în conformitate cu dispozițiile art. 24 și 25 C. proc. civ., rămân aplicabile prevederile Legii nr. 165/2013, în forma în vigoare la data demarării procesului.

Astfel, raportat la prevederile legale anterior enunțate, Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.