ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1840/2019
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1840/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, secția civilă, la data de 14 octombrie 2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 113.598 RON, reprezentând contravaloarea contractelor nr. x/10.02.2013 și y/01 octombrie 2013, precum și obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,8% aferente contractelor de vânzare cumpărare nr. x/10.02.2011, y/01.09.2011, z/04.09.2012, w/10.02.2013 și 37/01 octombrie 2013.
La data de 18 noiembrie 2014 pârâta S.C. B. S.R.L. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, iar la aceeași dată pârâta S.C. B. S.R.L. a formulat cerere de chemare în garanție a S.C. B. S.R.L.
Prin Sentința civilă nr. 85/CAF din 19 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Giurgiu a fost declinată competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Giurgiu, în raport de valoarea litigiului și de dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. i) C. proc. civ.
Prin Sentința civilă nr. 3437 din 3 mai 2016 pronunțată de Judecătoria Giurgiu s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al pârâtei reclamante cu privire la factura fiscală x/02.09.2011 în valoare de 10800 RON, excepție invocată de reclamanta pârâtă prin întâmpinare; a constatat prescris dreptul material la acțiune al pârâtei reclamante cu privire la creanța în valoare de 10.800 RON rezultată din factura fiscală x/02.09.2011; a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L.; a admis în parte capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei reclamante la plata penalităților de întârziere; a obligat pârâta reclamantă la plata către reclamanta pârâtă a sumei de 149.390,9 RON, cu titlu de penalități de întârziere; a respins capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei reclamante la plata sumei de 113598 RON, ca rămas fără obiect; a admis, în parte, cerere reconvențională și a obligat reclamanta pârâtă la plata către pârâta reclamantă a sumei de 5847 RON debit restant; în temeiul art. 1617 C. civ. au fost compensate datoriile reciproce, urmând ca pârâta reclamantă să mai achite reclamantei pârâte suma de 143.543,9 RON; a admis cererea de chemare în garanție formulată și a obligat chemata în garanție S.C. B. S.R.L. la plata către pârâta reclamantă S.C. B. S.R.L. a sumei de 50.882,45 RON reprezentând prejudiciu cauzat de neîndeplinirea în termen a obligațiilor asumate prin "contractul de cesiune de creanță încheiat la data de 28.02.2014" a omologat varianta 1 a raportului de expertiză contabilă întocmit la data de 19.01.2016 de expert C.; a obligat pârâta reclamantă la plata către reclamanta pârâtă la plata sumei de 10547 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 997 din 3 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul Giurgiu a fost admis apelul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva Sentinței civile nr. 3437 din 3 mai 2016 pronunțată de judecătoria Giurgiu, a fost schimbată sentința apelată, în sensul că, pe fond, s-a luat act și s-a consfințit tranzacția dintre pârâta S.C. B. S.R.L. și reclamanta A. S.R.L. încheiată la data de 15.07.2016, depusă în apel, cu conținutul convenției depusă la dosar, a obligat chemata în garanție B. S.R.L. 2002 S.R.L. la plata către pârâta B. S.R.L. a sumei de 61.225,12 RON cu titlu de despăgubiri civile, în loc de 50.882,45 RON, cât a stabilit prima instanță; a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta S.C. B. S.R.L. împotriva aceleiași sentințe și a fost obligată intimata S.C. B. S.R.L. la plata către apelanta B. S.R.L. a sumei de 311 RON reprezentând cotă parte din taxa de timbru apel.
Prin Decizia civilă nr. 437R din 25 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă; s-a respins cererea de suspendare a judecății; s-a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de recurenta chemată în garanție S.C. B. S.R.L. împotriva Deciziei civile nr. 997 din 3 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția civilă.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs chemata în garanție S.C. B. S.R.L.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.
La termenul de la 8 noiembrie 2018, judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
La data de 21 mai 2019, din oficiu, Înalta Curte a fixat termen la 17 octombrie 2019, în vederea discutării perimării recursului.
La termenul din 17 octombrie 2019, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția perimării recursului, pe care o va admite, pentru considerentele care succed:
Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 6 luni. Conform dispozițiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ. perimarea se poate constata și din oficiu.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cazurile de întrerupere și suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 417 și 418 C. proc. civ.
În speță, la termenul de la 8 noiembrie 2018, judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 8 mai 2019, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 181 pct. 3 C. proc. civ., părțile nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în vederea continuării judecății.
Întrucât până la data de 8 mai 2019, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 181 pct. 3 C. proc. civ., părțile nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în vederea continuării judecății, în cauză sunt întrunite condițiile perimării prevăzute de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. și constatând că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept, putând fi constatată și din oficiu de instanță, față de dispozițiile art. 420 alin. (1) din același cod, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu care a fost investită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de chemata în garanție S.C. B. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 437R din 25 septembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2019.