ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1928/2019

Ședința publică din data de 24 octombrie 2019

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Mureș, sub nr. x/2016, la data de 22.04.2016, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanței obligarea pârâtei B. S.R.L., la plata sumei de suma de 518.514 RON, reprezentând plata nedatorata și la restituirea sumei de 9.343,27 RON, reprezentând diferența garanție contractuală, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 128 din 27.12.2017 Tribunalul Specializat Mureș, a respins excepția inadmisibilității petitului I din cererea de chemare în judecată întemeiat pe plata nedatorată, invocată de pârâtă prin întâmpinare.

A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L..

A obligat pârâta B. S.R.L., la plata în favoarea reclamantei A. S.R.L. a sumei de 347.306,21 RON, cu titlu de plată nedatorată și a sumei de 9.343,27 RON cu titlu de diferență garanție contractuală.

A respins restul pretențiilor reclamantei, ca neîntemeiate.

A admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare.

A respins cererea reconvențională, formulată de reclamanta reconvențională B. S.R.L., împotriva pârâtei reconvenționale A. S.R.L., ca prescrisă.

A obligat pârâta B. S.R.L., la plata în favoarea reclamantei A. S.R.L. a sumei de 6353,72 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și onorariu expert.

Împotriva sentinței a formulat apel, la data de 16 martie 2018, pârâta B. S.A..

Împotriva aceleiași hotărâri a formulat apel, la data de 23 martie 2018, reclamanta A. S.R.L..

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin decizia nr. 367/A din 09 octombrie 2018 a respins apelurile formulate de către reclamanta A. S.R.L. și de către pârâta B. S.R.L., împotriva sentinței nr. 128/27.12.2017 pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș în dosarul nr. x/2016.

Împotriva deciziei nr. 367/A din 09 octombrie 2018 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal recurenta-pârâtă B. S.R.L. a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În susținerea acestor motive de nelegalitate, recurenta-pârâtă arată că ambele instanțe au apreciat că plata nedatorată se circumscrie prevederilor art. 1341 C. civ., considerând că plata nedatorată este fapt ilicit generator de prejudicii și ca urmare trebuie reparat.

Recurenta-pârâtă apreciază că în cauză sunt aplicabile dispozițiile privind răspunderea contractuală, întrucât izvorul obligațiilor este reprezentat de un contract de închiriere comercial care exclude fapta delictuală.

Se reproșează instanței de apel că motivarea cuprinde aspecte contradictorii, întrucât temeiurile sunt cele legate de atât de răspunderea delictuală cât și cea contractuală.

Din moment ce plățile au fost efectuate în temeiul unui contract, restituirea lor nu poate fi solicitată decât în temeiul răspunderii contractuale, impunându-se a se stabili care era întinderea reală a obligației de plată și anularea clauzelor sau efectelor contractuale nelegale.

În continuare, recurenta-pârâtă prezintă argumentele arătate în fața instanțelor de fond, cu trimitere la probele invocate în susținerea acțiunii, care se arată că nu au fost deloc analizate de instanța de apel, respectiv corespondența din 01.07.2017, factura x și mail din 01.07.2014.

În ceea ce privește cererea reconvențională, față de soluția de admitere a excepției prescripției dreptului material la acțiune, recurenta-pârâtă consideră că a fost aplicat greșit textul de lege incident, respectiv art. 1526 C. civ.

Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului, cu consecința respingerii acțiunii și admiterea cererii reconvenționale.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, în sensul că recursul este nul, potrivit dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 18 aprilie 2019, comunicarea acestuia părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, la termenul din 24 octombrie 2019, a invocat, din oficiu, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 189 alin. (2) din același cod, excepția nulității recursului.

Luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În raport de criticile formulate, magistratul-asistent raportor apreciază că argumentele dezvoltate nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ. nu au fost identificate motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu în cauză.

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Așadar, din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerința nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

În speță, recurenta-pârâtă, nu formulează veritabile critici de nelegalitate, care să poată fi examinate din perspectiva motivelor de recurs prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., invocate de către recurenta-pârâtă în susținerea cererii de recurs.

Se constată că în dezvoltarea motivelor de recurs principala critică a recurentei vizează nemulțumirea părții în ceea ce privește reținerea ca temei legal al acțiunii în răspunderea civilă delictuală și nu contractuală, recurenta exprimându-și nemulțumirea privind interpretarea probatoriului administrat.

Or, aceste argumente vizează aspecte de netemeinicie și nu pot fi examinate prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., invocate de către recurentă.

În cauză, recurenta-pârâtă nu s-a conformat, așadar, dispozițiilor înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât, în declarația de recurs nu s-a dezvoltat vreun motiv din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege, sens în care, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor legale precitate și pe cale de consecință, să constate nulitatea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 367/A din 09 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 367/A din 09 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2019.