ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1772/2019

HOTĂRÂRE

15.10.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1772/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin Cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, la data de 7 decembrie 2018, reclamanta SC A. SRL a chemat-o în judecată pe pârâta B. SRL, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 12.107,02 RON, compusă din 2.227,75 RON reprezentând rest de încasat contravaloare facturi și 9.879,32 RON penalități de întârziere.

Pârâta a formulat întâmpinare la data de 1 martie 2019, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca în soluționarea litigiului de față, arătând că acțiunea trebuia înregistrată la instanța sediului pârâtului, excepția inadmisibilității, față de nerespectarea prevederilor art. 1015 C. proc. civ. referitoare la comunicarea somației de plată, precum și excepția prematurității, având în vedere că reclamanta nu a realizat nici un demers legal în vederea recuperării pe cale amiabilă a sumelor datorate.

Prin Sentința civilă nr. 1565 din 5 martie 2019, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârâtă prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sebeș.

În motivarea soluției de declinare, instanța a reținut că potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, această normă reglementând competența de drept comun din punct de vedere teritorial pentru judecata în primă instanță.

S-a reținut că, întrucât pârâta B. SRL are sediul în Municipiul Sebeș, jud. Alba, competentă să judece cauza este judecătoria Sebeș.

Judecătoria Sebeș, pe rolul căreia a fost înregistrată cauza, la rândul său, prin Sentința civilă nr. 491 din 16 mai 2019, a dispus declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca și, constatând ivit un conflict negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În motivarea sentinței, instanța a reținut că, întrucât în cauză, competența de judecată este de ordine privată, formularea și depunerea întâmpinării nu este facultativă, ci legea instituie ca regulă în sarcina pârâtului această obligație, iar nedepunerea întâmpinării în termenul legal de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată care a început să curgă la data 14 decembrie 2018, ci ulterior la data de 1 martie 2019, trebuia să atragă decăderea pârâtului din dreptul de a invoca excepția necompetenței teritoriale, în condițiile dispozițiilor art. 130 coroborate cu cele ale art. 208 alin. (2) C. proc. civ. și în aceste condiții alegerea făcută de reclamant să devină irevocabilă.

S-a reținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a sesizat Judecătoria Cluj-Napoca, astfel că față de prevederile art. 129 alin. (3) și art. 130 alin. (3) C. proc. civ. competența este și rămâne câștigată în mod irevocabil instanței sesizate de reclamant.

S-a mai reținut că invocarea de către instanță din oficiu a excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sebeș nu poate fi supusă regulilor referitoare la imposibilitatea invocării excepției necompetenței teritoriale relative, din cuprinsul art. 130 alin. (3) C. proc. civ., întrucât în acest caz ea se impune față de modul de învestire a Judecătoriei Sebeș și pentru respectarea dispozițiilor art. 116 din același cod.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetența materială și teritorială, atât cea de ordine publică cât și cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene și în anumite condiții.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., privitor la invocarea excepției: "necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că: "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competența generală a instanțelor judecătorești, competența materială și competența teritorială exclusivă, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetența este de ordine privată.

În cauză, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 7 decembrie 2018, reclamanta SC A. SRL a solicitat obligarea pârâtei B. SRL la plata sumei de 12.107,02 RON, compusă din 2.227,75 RON rest de încasat contravaloare facturi și 9.879,32 RON penalități de întârziere.

În ceea ce privește competența teritorială de soluționare a unei astfel de cereri sunt incidente dispozițiile de drept comun.

Necompetența teritorială de drept comun, prevăzută de art. 107 C. proc. civ., este de ordine privată, astfel că, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Verificarea depunerii în termen a întâmpinării se face din oficiu, fiind incidente dispozițiile art. 208 C. proc. civ., în sensul că întâmpinarea este obligatorie, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel. Consecința nedepunerii întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, decât legea prevede altfel.

Formularea și depunerea întâmpinării în cauză nu este facultativă, ci legea instituie ca regulă în sarcina pârâtului această obligație, iar nedepunerea întâmpinării sau depunerea tardivă a acesteia, cu încălcarea termenului prevăzut la art. 201 alin. (1) C. proc. civ., atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai invoca excepțiile de ordine privată.

În speță, pârâtul a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca printr-o întâmpinare depusă tardiv, peste termenul de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condițiile art. 165 C. proc. civ., respectiv la 1 martie 2019, în condițiile în care termenul a început să curgă la data 14 decembrie 2018 și s-a împlinit la 9 ianuarie 2019.

Neinvocarea de către pârât în termenul prescris de lege a excepției de necompetentă de ordine privată atrage decăderea sa din dreptul de a o invoca, cu consecința că instanța necompetentă rămâne învestită cu judecarea cauzei.

Ca atare, Judecătoria Cluj-Napoca sesizată de către reclamantă, chiar dacă nu era competentă să judece cauza nu putea să admită excepția de necompetență teritorială invocată de pârâtă, prin întâmpinare, și să se desesizeze, în acest fel, de soluționarea pricinii.

În consecință, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ. va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.