ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 224/2019

HOTĂRÂRE

13.02.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 224/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 08.11.2017 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC B. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumelor de 104.329,77 RON, reprezentând prețul comenzii nr. 179689/06.11.2014 și de 15.649 RON, cu titlu de penalități, precum și să o oblige la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 8082/25.06.2018, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sebeș.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că litigiul are ca obiect pretenții ce decurg din comanda nr. 179689/06.11.2014, având ca obiect realizarea unui studiu de fezabilitate pentru stația de epurare pe platforma SC B. SA.

În ceea ce privește competența teritorială, a reținut că potrivit art. 107 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel; or, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, sediul pârâtei este situat în Sebeș, str. x, jud. Alba.

Notând că excepția necompetenței teritoriale a fost invocată de pârâtă pe calea întâmpinării, dar și că în speță nu este incidentă nicio dispoziție legală care să prevadă o competență alternativă, atât în favoarea instanței în a cărei circumscripție își are sediul pârâta, cât și în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, întrucât părțile nu au prevăzut o clauză contractuală prin care să arate că executarea obligației de plată a prețului se face la sediul creditoarei, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sebeș.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sebeș la 07.08.2018.

Prin Sentința civilă nr. 879/10.12.2018, Judecătoria Sebeș a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București; constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (3) C. proc. civ., în afara instanțelor prevăzute la art. 107 - 112 C. proc. civ., mai este competentă instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar și în parte, a obligațiilor, în cazul cererilor ce au ca obiect executarea, anularea rezoluțiunea sau rezilierea unui contract.

Or, obiectul cauzei îl constituie pretenții, întemeiate pe un contract vizând efectuarea unui studiu de fezabilitate pentru pârâtă și nicidecum pe platforma SC B. SA; chiar dacă nu s-a prevăzut în mod expres locul executării obligațiilor contractuale, din conținutul acestuia rezultă că studiul a fost executat în București, unde de altfel se află și sediul prestatorului, unde se efectua plata de către beneficiara pârâtă.

Prin urmare, apreciind că în cauză operează competența teritorială alternativă, instituită de art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., văzând și dispozițiile art. 116 C. proc. civ., a reținut că aparține instanței inițial învestite competența soluționării cauzei.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte reține următoarele:

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 C. proc. civ., conform căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul.

Conținând o reglementare cu caracter relativ din punctul de vedere al competenței teritoriale, regula înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial.

Înalta Curte constată că, în speță, instanța a fost învestită să se pronunțe asupra cererii prin care reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC B. SA, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 104.329,77 RON, reprezentând prețul comenzii nr. 179689/06.11.2014 și a sumei de 15.649 RON, cu titlu de penalități.

Potrivit art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., "în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente: (...) instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract; (...)".

În speță, raporturile juridice dintre părți se desfășoară în baza ofertei de preț și a comenzii nr. x/06.11.2014, privind întocmirea de către SC A. SRL a unui studiu de fezabilitate, urmată de obligația corelativă a SC B. SA de plată a prețului aferent.

Este adevărat că prin actele juridice întocmite de părți nu s-a prevăzut expres locul executării obligațiilor, însă din actele dosarului rezultă că studiul de fezabilitate a fost întocmit și predat la sediul din București al SC A. SRL, iar conform facturii emise de aceasta, plata urma să se efectueze în contul său deschis la o bancă situată în București.

Potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Așadar, odată ce reclamanta a ales să se adreseze instanței locului executării obligațiilor, Înalta Curte constată că această instanță a fost legal învestită cu soluționarea cauzei.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.