ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1227/2019

HOTĂRÂRE

06.06.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1227/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 6 iunie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Mureș, la data de 04 septembrie 2018, sub nr. x/2018, creditoarea S.C. A. S.R.L. TG. MUREȘ a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată împotriva debitoarei sale S.C. B. S.A. MEDIAȘ- societate în insolvență, prin administrator judiciar SOCIETATEA "C." - FILIALA CLUJ S.P.R.L. Cluj- Napoca, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei- debitoare la plata sumei de 628.365,83 RON, la care se adaugă penalități contractuale de 0,1%/zi de întârziere, calculate de la data scadenței facturilor și până la plata efectivă, în termen de maxim 5 zile de la emiterea ordonanței; cu cheltuieli de judecată.

În ședința publică din data de 07 noiembrie 2018, instanța a pus în discuție excepția necompetenței sale materiale, raportat la soluționarea unei cereri vizând o creanță născută, așa cum susține reclamanta- creditoare după deschiderea procedurii, față de o societate aflată în insolvență.

Prin sentința nr. 90, pronunțată la data de 16 noiembrie 2018, în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Specializat Mureș a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată înaintată de creditoarea societatea A. S.R.L. Târgu-Mureș, în contradictoriu cu pârâtă societatea B. S.A. Mediaș, prin administrator judiciar C.- Filiala Cluj SPRL Cluj-Napoca, în favoarea Tribunalului Sibiu.

În soluționarea excepției, instanța a reținut că la art. 1 alin. (1) din Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesioniști și între aceștia și autorități contractante se stipulează că sunt incidente prevederile acestui act normativ în cazul "creanțelor certe, lichide și exigibile, constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract încheiat între profesioniști sau între aceștia și o autoritate contractantă, contractul având ca obiect furnizarea de bunuri sau prestarea de servicii, inclusiv proiectarea și execuția lucrărilor publice, a clădirilor și a lucrărilor de construcții civile."

În privința dispozițiilor procedurale, instanța a reținut că la art. 16 din Legea nr. 72/2013 se stipulează expres că sunt aplicabile dispozițiile art. 1013-1024 din Noul C. proc. civ. ce reglementează procedura ordonanței de plată. Așadar, a apreciat că sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 1.015 din Noul C. proc. civ. potrivit cărora cererea privind ordonanța de plată este de competența instanței competente pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.

Din acest punct de vedere, examinând cererea creditoarei, instanța a mai reținut că independent de natura de creanță anterioară deschiderii procedurii insolvenței sau de creanță curentă a creanței pretinse de societatea creditoare, potrivit dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 85/2014 valorificarea drepturilor creditorilor se poate face numai în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secția Civilă II, de contencios administrativ și fiscal, la data de 21 noiembrie 2018, sub nr. x/2018, fiind repartizată aleatoriu la C1 Fond LP, judecătorul desemnat aleatoriu invocând excepția necompetenței funcționale a completului de judecată C1 Fond LP.

Prin încheierea nr. 491/27.11.2018, cauza a fost declinată în favoarea judecătorului sindic desemnat în procedura insolvenței S.C. B. S.A..

În ședința publică din data de 21 martie 2019, instanța, din oficiu, a pus în discuția părților competenta funcțională a judecătorului sindic de a soluționa prezenta cauză având ca obiect "cerere de emitere a ordonanței de plată".

Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin hotărârea nr. 115/2019/C, pronunțată la data de 21 martie 2019, în dosarul nr. x/2018, a admis excepția de necompetență a judecătorului sindic desemnat în dosarul nr. x/2005 al Tribunalului Sibiu, privind procedura insolvenței debitorului S.C. B. S.A.; a declinat competența de soluționare a cererii de emitere a unei ordonanțe de plată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. TG. Mureș, împotriva pârâtei S.C. B. S.A., în insolvență, prin administrator judiciar C. - FILIALA CLUJ, în favoarea Tribunalului Comercial Mureș; a constatat ivit conflictul negativ de competență și, în temeiul dispozițiilor art. 134 din noul C. proc. civ., a suspendat din oficiu judecarea pricinii și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele motive:

În baza dispozițiilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, atribuțiile judecătorului sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței.

Față de natura juridică a cererii de ordonanță de plată ce face obiectul prezentului dosar, instanța a reținut că aceasta se desfășoară printr-o procedură specială, reglementată de dispozițiile art. 1014 și următoarele din noul C. proc. civ., care exced cadrul procesual reglementat de dispozițiile Legii nr. 85/2014 și, respectiv, competențele judecătorului sindic conferite de dispozițiile normative speciale ale codului insolvenței.

Ca atare, a apreciat că cererea de ordonanță de plată nu este de natură judiciară aferentă procedurii insolvenței și în acest context de fapt și de drept, s-a admis excepția de necompetență a judecătorului sindic desemnat în dosarul nr. x/2005 al Tribunalului Sibiu, privind procedura insolvenței debitorului S.C. B. S.A..

Analizând actele și lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe- Tribunalul Specializat Mureș și Tribunalul Sibiu- s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri fără nicio cale de atac, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de emitere a unei ordonanțe de plată, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării acestei cereri în favoarea Tribunalului Sibiu, judecător sindic, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Competența materială, privită sub aspectul ei funcțional, stabilește ierarhia pe linie verticală a diferitelor categorii de instanțe - judecătorii, tribunale, curți de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție - care desfășoară activitate de fond, respectiv de control judiciar ordinar sau extraordinar.

Sub aspect procesual, competența materială determină, în funcție de obiectul, natura și valoarea litigiului, cauzele ce pot fi soluționate numai de anumite categorii de instanțe.

În ceea ce privește competența teritorială, respectiv delimitarea competenței între instanțe de același grad, C. proc. civ. cuprinde norme cu caracter dispozitiv și norme cu caracter imperativ.

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

Potrivit dispozițiilor art. 1016 C. proc. civ., din Cartea a VI-a. Proceduri speciale, Titlul IX. Procedura ordonanței de plată, "Dacă debitorul nu plătește în termenul prevăzut la art. 1015 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanța de plată la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță".

Conform art. 75 alin. (3) și (4) din Legea nr. 85/2014, creanțele curente se solicită la plată și se verifică potrivi legii speciale (și, în acest caz judecătorul sindic este competent "pentru judecarea cauzei în primă instanță").

Întrucât prezenta cerere de emitere a ordonanței de plată a fost formulată pentru recuperarea unei creanțe curente pretinse de societatea- creditoare, iar dispozițiile Legii nr. 85/2014 au caracter de normă specială, în aplicarea principiului specialia generalibus derrogant, incident în cauză, recuperarea creanței nu poate fi obținută decât prin exercitarea acțiunii prevăzute de art. 75 din Legea nr. 85/2014, verificată în speță.

Prioritatea dispozițiilor legii speciale a insolvenței rezultă din art. 75 al acestui act normativ, care reține că "de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor."

Textul legal este aplicabil tuturor creanțelor care pot fi invocate în raport cu societatea- debitoare, cum este și cazul în speță, astfel încât, de la deschiderea procedurii reglementate de Legea nr. 85/2014, creditoarea nu mai are deschisă calea dreptului comun în cererea de emitere a ordonanței de plată împotriva societății debitoare.

Nu se poate pretinde că o astfel de cerere în speță ar trebui primită de către instanța de drept comun și, ulterior, suspendată, întrucât, creditoarea S.C. A. S.R.L. Tg. Mureș, prin cerere, pretinde că sunt creanțe curente și invocă refuzul societății- debitoare B. S.A. de a plăti.

Or, potrivit art. 75 alin. (3), raportat la art. 59 alin. (5)-(7) din Legea nr. 85/2014, este instituită prin legea specială competența exclusivă a judecătorului sindic de a soluționa contestația creditorului împotriva refuzului administratorului judiciar de a admite o cerere de plată a creanței curente. Așadar, nu poate fi înlăturată o competență exclusivă, absolută a unei instanțe prin alegerea de către parte a unei proceduri sumare, mai rapide, de realizare a creanței curente, câtă vreme cererea privind emiterea ordonanței de plată se soluționează de instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.

Așa fiind, față de dispozițiile legale mai sus- arătate și în raport de obiectul cauzei- cererea de emitere a ordonanței de plată împotriva societății- debitoare aflate în procedură de insolvență-, având în vedere faptul că instanța în a cărui circumscripție se află sediul principal al debitoarei S.C. B. S.A. MEDIAȘ- prin administrator judiciar SOCIETATEA "C." - FILIALA CLUJ S.P.R.L. Cluj- Napoca este Tribunalul Sibiu, de altfel, învestit cu procedura insolvenței societății- debitoare, Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine acestui tribunal, judecătorul sindic și,

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 75 alin. (3) și alin. (4) prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, judecător sindic.

Văzând și dispozițiile art. 135 Noul C. proc. civ.,