ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 520/2019

HOTĂRÂRE

07.03.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 520/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la 21 februarie 2018, sub 3363/233/2018, reclamanta CNCF "CFR" S.A., în contradictoriu cu pârâtul A. a solicitat instanței obligarea acestuia la plata sumei de 115.238,80 RON reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a nerespectării de către pârât a obligației prevăzute de art. 45 din Legea nr. 85/2006, precum și a cheltuielilor de judecată ocazionate.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 85/2006.

Prin Sentința civilă nr. 5255/2018 din 4 octombrie 2018, Judecătoria Galați a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Galați, invocată de pârâtul A. și a declinat competența de soluționarea a cauzei, în favoarea Tribunalului Specializat Mureș.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că cerere de chemare în judecată, formulată de reclamanta CNCF "CFR" S.A. este întemeiată pe Legea nr. 85/2014 (dispoziții aplicabile prin raportare la data deschiderii procedurii generale a insolvenței), având ca obiect obligarea pârâtului la plata a sumei de 115.238,80 RON, cu titlu de prejudiciu suferit ca urmare a nerespectării de către acesta a obligației prevăzute de art. 83 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.

Totodată, conform art. 41 alin. (1) din aceeași lege, toate procedurile prevăzute de capitolul referitor la dispozițiile comune privind procedura insolvenței (printre care și dispoziția referitoare la art. 83 alin. (4), sunt de competența tribunalului, respectiv secției speciale de insolvență, dacă aceasta există.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Mureș la 13 noiembrie 2018 sub același Dosar nr. x/2018.

Prin Sentința nr. 101 din 21 decembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prezenta cerere de chemare în judecată nu se încadrează la enumerarea expresă și limitativă prevăzută de art. dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Specializat Mureș și Judecătoria Galați s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 25 ianuarie 2019, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte, constată că cererea ce formează obiectul prezentului dosar constă în obligarea pârâtului A. la plata sumei de 115.238,80 RON reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a unei pretinse fapte ilicite reprezentate de nerespectarea obligației prevăzute de art. 45 din Legea nr. 85/2006, fiind astfel întemeiată pe răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie.

Așadar, împrejurarea că pretinsa faptă delictuală este reprezentată de nesocotirea dispozițiilor art. 45 din Legea nr. 85/2006 nu schimbă cauza juridică a cererii, acesta rămânând una de drept comun întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, iar nu o cerere specială ce intră în sfera de competență a judecătorului sindic.

Astfel, această concluzie se desprinde și din interpretarea dispozițiilor art. 45 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, unde se prevede că, prejudiciile suferite de terții de bună-credință, ca urmare a nerespectării obligațiilor debitorului prevăzute la alin. (1) - (21), vor fi reparate în mod exclusiv de persoanele care au încheiat actele ca reprezentanți legali ai debitorului, fără a fi atinsă averea debitorului.

Prin urmare, față de împrejurarea că prezenta cerere de chemare în judecată nu se încadrează în prevederile expres și limitativ prevăzute de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, Înalta Curte urmează să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea, Judecătoriei Galați.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.