ÎCCJ, decizie (scj.ro #82060)

Acțiune privind obligarea primăriei să emită o dispoziție de restituire în echivalent sub formă de titluri de valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de privatizare pentru un imobil. Cererea primăriei privind schimbarea temeiului juridic al acțiunii. Cerere nepertinentă Cuprins pe materii . Drept procesual civil. Acțiune privind obligarea primăriei să emită o dispoziție de restituire în echivalent sub formă de titluri de valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de privatizare pentru un imobil. Cererea primăriei privind schimbarea temeiului juridic al acțiunii. Cerere nepertinentă Cuprins pe materii . Drept procesual civil. - Imobil preluat în mod abuziv - Acțiune privind obligarea primăriei să emită o dispoziție de restituire în echivalent sub formă de titluri de valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de privatizare - Cererea primăriei privind schimbarea temeiului juridic al acțiunii.

Legea nr. 10/2001: art. 25, art. 36 Solicitarea persoanei îndreptățite privind obligarea deținătorului imobilului să emită o dispoziție de restituire, în echivalent, sub formă de titluri cu valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare nu poate fi apreciată ca o obligație tipică de a face, bazată pe dispozițiile art.1075 Cod civil. Raportul juridic dedus judecății derivă, în mod cert și exclusiv, din dispozițiile legii speciale, Legea nr.10/2001, pe care persoana îndreptățită și-a întemeiat acțiunea, în drept . Dacă persoana îndreptățită și-a întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile Legii nr.10/2001, schimbarea temeiului juridic direct în calea de atac și transpunerea raportului obligațional de pe tărâmul Legii nr.10/2001, pe cel al materiei contenciosului administrativ, fundamentat pe un alt act normativ constituie o cerere care schimbă cadrul juridic inițial al investirii.

Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 263 din 11 ianuarie 2006. La 26 martie 2004, S.I. a chemat în judecată Primăria municipiului Vatra Dornei și Ministerul Finanțelor Publice pentru a fi obligată Primăria municipiului Vatra Dornei să emită o dispoziție de restituire în echivalent sub formă de titluri de valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de privatizare un imobil - compus din teren și construcție - situat în Vatra Dornei. În motivare, reclamantul a arătat că imobilul mai sus individualizat a fost proprietatea părinților săi, conform actului autentificat sub nr.160 din 20 iunie 1946, că acesta este unicul moștenitor și că, deși a notificat Primăria Municipiului Vatra Dornei aceasta nu a răspuns demersului reclamantului.

Primăria Municipiului Vatra Dornei prin întâmpinare, a invocat excepția autorității de lucru judecat, întrucât prin sentința civilă nr.119 din 19 februarie 2003, rămasă definitivă prin decizia nr.75 din 26 septembrie 2003 a Curții de Apel Suceava, instanța a soluționat o altă pricină, între aceleași părți, având același obiect și cauză. Prin sentința civilă nr.1054 din 18 noiembrie 2004, Tribunalul Suceava a admis în parte acțiunea, a obligat Primăria Municipiului Vatra Dornei să emită dispoziție de soluționare a notificării pentru restituirea în echivalent a imobilului teren și construcții, a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta Primăria Municipiului Vatra Dornei și a respins acțiunea în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că nu sunt întrunite condițiile art.1201 Cod civil referitoare la identitatea de părți obiect și cauză, deoarece în cealaltă pricină reclamantul nu și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile Legii nr.10/2001, ci a solicitat obligarea pârâților (Municipiul Vatra Dornei și Ministerul Finanțelor Publice) pe calea unei acțiuni de drept comun, să-i plătească valoarea imobilului în litigiu. În prezenta cauză raportul juridic dedus judecății este fundamentat pe dispozițiile legii speciale de reparație și, în acest cadru procesual, conform art.25 și urm. din Legea nr.10/2001, pârâtul Primarul Municipiului Vatra Dornei trebuia să emită dispoziție, în acest sens, sau, după caz, să facă aplicarea dispozițiile art.36 din actul normativ menționat.

Aceeași instanță a apreciat că Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în cauză. Împotriva sentinței Tribunalului Suceava a declarat apel pârâtul Municipiul Vatra Dornei, criticând-o pentru nelegalitate în raport de ignorarea procedurii prealabile prevăzută de Legea nr.29/1990, în vigoare la data sesizării instanței, procedură menținută și în noua lege a contenciosului administrativ nr.554/2004, iar pe fond a arătat că nu se poate reține culpa sa, întrucât reclamantul nu a depus actele necesare soluționării dosarului. Prin decizia nr.508 din 18 mai 2004, Curtea de Apel Suceava, secția civilă, a menținut sentința instanței de fond și motivarea acesteia, respingând apelul declarat de pârâți.

Împotriva deciziei Curții de Apel Suceava a declarat recurs Municipiul municipiului Dornei, prin primar arătând că pricina era de competența instanței de contencios administrativ, instanța făcând o greșită aplicare a dispozițiilor Legii nr.10/2001. Recursul este nefondat. Reclamantul S.I. a investit Tribunalul Suceava cu o acțiune având ca obiect, obligarea pârâtei Primăria Orașului Vatra Dornei de a emite o dispoziție de restituire, în echivalent, sub formă de titluri cu valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, a imobilului, la nivelul ce se va stabili printr-o expertiză tehnică de specialitate. Obiectul acțiunii introductive nu poate fi apreciat ca o obligație tipică de a face, bazată pe dispozițiile art.1075 Cod civil deoarece, raportul juridic dedus judecății derivă, în mod cert și exclusiv, din dispozițiile legii speciale, Legea nr.10/2001, pe care reclamantul și-a întemeiat acțiunea, în drept.

Este știut că, grație principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, reclamantul este cel care fixează obiectul și limitele acțiunii în scopul satisfacerii pretențiilor sale. Din motivarea în fapt și în drept a cererii de chemare în judecată este evident că raportul juridic obligațional se circumscrie prevederilor Legii nr.10/2001, pe tărâmul căreia este reglementată obligația persoanei notificate de a răspunde cererii de restituire adresată acesteia, de persoană îndreptățită. Fundamentul acestei obligații vizează situația prevăzută de art.25 din Legea nr.10/2001 în care este precizată îndatorirea pe care o are persona notificată de a emite o dispoziție/decizie de restituire în natură sau prin echivalent.

Deși, în speță nu s-a pronunțat o decizie în acest sens, este evident că refuzul emiterii unei atare dispoziții echivalează în realitate cu ignorarea drepturilor persoanei îndreptățite și reflectă o atitudine culpabilă a persoanei notificată de a da curs demersului judiciar al reclamantului. Cum reclamantul și-a întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile Legii nr.10/2001, schimbarea temeiului juridic direct în calea de atac și transpunerea raportului obligațional de pe tărâmul Legii nr.10/2001, pe cel al materiei contenciosului administrativ, fundamentat pe un alt act normativ este o cerere nepertinentă care schimbă cadrul juridic inițial al investirii. Aceasta deoarece obiectul și cauza juridică a unei acțiuni se păstrează în limitele investirii, neputând fi schimbate în căile de atac, în raport de dispozițiile art.294 (1) și 316 din Codul de procedură civilă.

Pentru considerentele expuse, instanța a respins recursul, ca nefondat.