ÎCCJ, decizie (scj.ro #82060)

Acțiune privind obligarea primăriei să emită o dispoziție

de restituire în echivalent sub formă de titluri de valoare nominală, folosite

exclusiv în procesul de privatizare pentru un imobil. Cererea primăriei privind

schimbarea temeiului juridic al acțiunii. Cerere nepertinentă

Cuprins

pe materii

. Drept procesual civil. Acțiune privind obligarea

primăriei să emită      o dispoziție de restituire în

echivalent sub formă de titluri de valoare nominală, folosite exclusiv în

procesul de privatizare pentru un imobil. Cererea primăriei privind schimbarea

temeiului juridic al acțiunii. Cerere nepertinentă

Cuprins pe materii

.

Drept procesual civil.

-

Imobil

preluat în mod abuziv

-

Acțiune

privind obligarea primăriei să emită o dispoziție de restituire în echivalent

sub formă de titluri de valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de

privatizare

-

Cererea

primăriei privind schimbarea temeiului juridic al acțiunii.

Legea

nr. 10/2001: art. 25, art. 36

Solicitarea persoanei îndreptățite privind obligarea

deținătorului imobilului să emită o dispoziție de restituire, în echivalent,

sub formă de titluri cu valoare nominală folosite exclusiv în procesul de

privatizare nu poate fi apreciată ca o obligație tipică de a face, bazată pe

dispozițiile art.1075 Cod civil.

Raportul juridic dedus judecății derivă, în mod cert și

exclusiv, din dispozițiile legii speciale, Legea nr.10/2001, pe care persoana

îndreptățită și-a  întemeiat acțiunea, în drept

.

Dacă persoana îndreptățită și-a întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile

Legii nr.10/2001, schimbarea temeiului juridic direct în calea de atac și

transpunerea raportului obligațional de pe tărâmul Legii nr.10/2001, pe cel al

materiei contenciosului administrativ, fundamentat pe un alt act normativ

constituie o cerere care schimbă cadrul juridic inițial al investirii.

Î.C.C.J.,

Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 263 din 11 ianuarie

2006.

La 26 martie 2004,

S.I.  a chemat în judecată Primăria municipiului Vatra Dornei și

Ministerul Finanțelor Publice pentru a fi obligată Primăria municipiului Vatra

Dornei să emită o dispoziție de restituire în echivalent sub formă de titluri

de valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de privatizare un imobil - compus

din teren și construcție - situat în Vatra Dornei.

În motivare, reclamantul a arătat că imobilul mai sus

individualizat a fost proprietatea părinților săi, conform actului autentificat

sub nr.160 din 20 iunie 1946, că acesta este unicul moștenitor și că, deși a

notificat Primăria  Municipiului Vatra Dornei aceasta nu a răspuns

demersului reclamantului.

Primăria Municipiului Vatra Dornei prin întâmpinare,  a

invocat excepția autorității de lucru judecat, întrucât prin sentința civilă

nr.119 din 19 februarie 2003, rămasă definitivă prin decizia nr.75 din 26

septembrie 2003 a Curții de Apel  Suceava, instanța a soluționat o altă

pricină, între aceleași părți, având același obiect și cauză.

Prin sentința civilă nr.1054 din 18 noiembrie 2004, Tribunalul

Suceava a admis în parte acțiunea, a obligat Primăria Municipiului Vatra Dornei

să emită dispoziție de soluționare a notificării pentru restituirea în

echivalent a imobilului teren și construcții, a respins excepția autorității de

lucru judecat invocată de pârâta Primăria Municipiului Vatra Dornei și a

respins acțiunea în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că nu sunt întrunite condițiile

art.1201 Cod civil referitoare la identitatea de părți obiect și cauză,

deoarece în cealaltă pricină reclamantul nu și-a întemeiat pretențiile pe

dispozițiile Legii nr.10/2001, ci a solicitat obligarea pârâților (Municipiul

Vatra Dornei și Ministerul Finanțelor Publice) pe calea unei acțiuni de drept

comun, să-i plătească valoarea imobilului în litigiu.

În prezenta cauză raportul juridic dedus judecății este

fundamentat pe dispozițiile legii speciale de reparație și, în acest cadru

procesual, conform art.25 și urm. din Legea nr.10/2001, pârâtul Primarul

Municipiului Vatra Dornei trebuia să emită dispoziție, în acest sens, sau, după

caz, să facă aplicarea dispozițiile art.36 din actul normativ menționat.

Aceeași instanță a apreciat că Ministerul Finanțelor Publice nu

are calitate procesuală pasivă în cauză.

Împotriva sentinței Tribunalului Suceava a declarat apel pârâtul

Municipiul Vatra Dornei, criticând-o pentru nelegalitate în raport de ignorarea

procedurii prealabile prevăzută de Legea nr.29/1990, în vigoare la data

sesizării instanței, procedură menținută și în noua lege a contenciosului

administrativ nr.554/2004, iar pe fond a arătat că nu se poate reține culpa sa,

întrucât reclamantul nu a depus actele necesare soluționării dosarului.

Prin decizia nr.508 din 18 mai 2004, Curtea de Apel Suceava,

secția civilă, a menținut sentința instanței de fond și motivarea acesteia,

respingând apelul declarat de pârâți.

Împotriva deciziei Curții de Apel  Suceava a declarat

recurs Municipiul municipiului Dornei, prin primar arătând că pricina era de

competența instanței de contencios administrativ, instanța făcând o greșită

aplicare a dispozițiilor Legii nr.10/2001.

Recursul este nefondat.

Reclamantul S.I. a

investit Tribunalul Suceava cu o acțiune având ca obiect, obligarea pârâtei

Primăria Orașului Vatra Dornei de a emite o dispoziție de restituire, în

echivalent, sub formă de titluri cu valoare nominală folosite exclusiv în

procesul de privatizare, a imobilului, la nivelul ce se va stabili printr-o

expertiză tehnică de specialitate.

Obiectul acțiunii introductive nu poate fi apreciat ca o obligație tipică de a

face, bazată pe dispozițiile art.1075 Cod civil deoarece, raportul juridic

dedus judecății derivă, în mod cert și exclusiv, din dispozițiile legii

speciale, Legea nr.10/2001, pe care reclamantul și-a întemeiat acțiunea, în

drept.

Este știut că, grație principiului disponibilității ce guvernează procesul

civil, reclamantul este cel care fixează obiectul și limitele acțiunii în scopul

satisfacerii pretențiilor sale.

Din motivarea în fapt și în drept a cererii de chemare în judecată este evident

că raportul juridic obligațional se circumscrie prevederilor Legii nr.10/2001,

pe tărâmul căreia este reglementată obligația persoanei notificate de a

răspunde cererii de restituire adresată acesteia, de persoană îndreptățită.

Fundamentul acestei obligații vizează situația prevăzută de art.25 din Legea

nr.10/2001 în care este precizată îndatorirea pe care o are persona notificată

de a emite o dispoziție/decizie de restituire în natură sau prin echivalent.

Deși, în speță nu s-a pronunțat o decizie în acest sens, este evident că

refuzul emiterii unei atare dispoziții echivalează în realitate cu ignorarea

drepturilor persoanei îndreptățite și reflectă o atitudine culpabilă a

persoanei notificată de a da curs demersului judiciar al reclamantului.

Cum reclamantul și-a întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile Legii

nr.10/2001, schimbarea temeiului juridic direct în calea de atac și

transpunerea raportului obligațional de pe tărâmul Legii nr.10/2001, pe cel al

materiei contenciosului administrativ, fundamentat pe un alt act normativ este

o cerere nepertinentă care schimbă cadrul juridic inițial al investirii.

Aceasta deoarece obiectul și cauza juridică a unei acțiuni se păstrează în

limitele investirii, neputând fi schimbate în căile de atac, în raport de

dispozițiile art.294 (1) și 316 din Codul de procedură civilă.

Pentru considerentele expuse, instanța a respins recursul, ca

nefondat.