ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 646/2020

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Judecata în primul ciclu procesual

I.1 Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 29.05.2015, sub nr. x/2015 și precizată la data de 23.02.2016, reclamantul A., a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta B., să se constate îndeplinit contractul de mandat autentificat sub nr. x/18.06.2007 de BNP C., modificat prin actul adițional și contractul de mandat autentificat sub nr. x/20.04.2006 de BNP C., și de convenția legalizată sub nr. x/01.03.2006 de BNP C., obligarea pârâtei la plata contractului de mandat cu titlu oneros, respectiv transmiterea în proprietate a suprafeței de 2131 mp, reprezentând 10% din terenul situat în București, Șos. București-Ploiești nr. x A și y B, sector 1;instituirea sechestrului asigurător asupra imobilului teren mai sus menționat, proprietatea pârâtei. În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtei la plata contractului de mandat în echivalent.

Cererea a fost întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 1073, art. 1091, art. 1539, art. 1547 din C. civ. 1864, art. 951 și următoarele din C. proc. civ.

I.2 Judecata în primă instanță.

Prin Sentința civilă nr. 23.442/07.12.2015, Judecătoria Sectorului 1 București, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, unde cauza a fost înregistrată sub nr. x/2016.

Prin Sentința civilă nr. 752 din 14.06.2016, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis excepția prescripției extinctive, invocată de pârâtă, a respins cererea, ca fiind prescrisă și a obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 2000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

I.3 Judecata în apel.

Prin Decizia civilă nr. 187A/28.02.2017, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant A., împotriva Sentinței civile nr. 752/14.06.2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă B..

I. 4 Judecata în recurs.

Prin Decizia nr. 1.014/21.03.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a admis recursul declarat de recurentul-reclamant A., împotriva deciziei instanței de apel, care a fost casată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

II. Judecata în cel de-al doilea ciclu procesual.

II.1 Judecata în apel.

Prin Decizia civilă nr. 1.486A/26.11.2018, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul declarat de către apelantul-reclamant A., împotriva Sentinței civile nr. 752/14.06.2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B.; a anulat sentința apelată și evocând fondul a respins excepțiile lipsei calității procesuale active, lipsei calității procesuale pasive și prescripției dreptului la acțiune, ca neîntemeiate; a admis în parte acțiunea; a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 711.754 euro în echivalent RON la data plății; a respins acțiunea pentru rest; a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 35.470 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, taxe de timbru în primă instanță, apel și recurs.

II.2 Judecata în recurs. Completul de filtru.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs pârâta B., solicitând admiterea recursului, cu consecința respingerii acțiunii reclamantului.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, la data de 20 iunie 2019, și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie .

Prin rezoluția din data de 25 iunie 2019, s-a pus în vedere recurentei să depună la dosar dovada împuternicirii avocațiale și să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 18.481,03 RON. Totodată s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului conform art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., după efectuarea procedurilor de comunicare menționate de dispozițiile art. 490 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a constatat că memoriul de recurs cuprinde mențiunile prevăzute de art. 486 alin. (1) din C. proc. civ., stabilite sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., că este tardiv declarat, cu nerespectarea termenului legal de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 485 alin. (1) din C. proc. civ., că nu este legal timbrat, cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 18.481,03 RON, conform dispozițiilor art. 24 alin. (1) și alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, recurenta fiind înștiințată că potrivit art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, poate formula cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, iar potrivit art. 33 alin. (2) din același act normativ că are posibilitatea să formuleze cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbre. De asemenea, prin raport, s-a mai reținut că hotărârea curții de apel este susceptibilă de recurs iar în motivarea căii de atac, recurenta a invocat incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6, pct. 7 și pct. 8 din C. proc. civ.

În concluziile raportului asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că în ipoteza în care instanța va trece peste excepțiile tardivității și nelegalei timbrări, completul de filtru, în temeiul prevederilor art. 493 din C. proc. civ., urmează să dispună asupra admisibilității în principiu a recursului și să aprecieze cu privire la posibilitatea încadrării criticilor formulate de recurenta-pârâtă în motivele de casare prevăzute în mod limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 22 octombrie 2019, conform dovezilor aflate la filele x, care nu au depus puncte de vedere la raport.

Prin memoriul de recurs, pârâta, în susținerea criticilor de nelegalitate, încadrate de aceasta în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6, pct. 7 și pct. 8 din C. proc. civ., a invocat drept argumente, pe de o parte că judecătorii în cauză au interpretat greșit probele și dispozițiile legale în materie, acordând mai mult decât s-a cerut, iar pe de altă parte că instanța de apel a interpretat convențiile și contractele strict în favoarea reclamantului, deși reclamantul a solicitat să se constate îndeplinit contractul de mandat autentificat sub nr. x/18.06.2007 de BNP C., precum și contractul de mandat nr. x/20.04.2006 autentificat de același notar public, instanța de apel a analizat în detaliu convenția nr. 271/01.03.2007, deși aceasta era nulă, și a constat că unele drepturi și obligații sunt îndeplinite, iar altele nu, ceea ce a condus la admiterea apelului și respingerea excepțiilor prescripției și a lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtă.

II.3 Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant A., a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a Deciziei civile nr. 1.486/26.11.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

II.4 Considerentele instanței de recurs

Prioritar, Înalta Curte, apreciază că se impune a se reține că admisibilitatea unui recurs, în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., presupune analiza de către completul de filtru, a îndeplinirii cumulative a condițiilor de fond și de formă a cererii de recurs, stabilite sub sancțiunea nulității de prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., care reglementează conținutul cererii de recurs, de dispozițiile art. 489 din C. proc. civ., care se referă la încadrarea criticilor în motivele de casare, expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., și de dispozițiile art. 485 din C. proc. civ., referitoare la termenul de exercitare a recursului, a legalității căii de atac exercitate și a îndeplinirii de către recurent a obligației legale de achitare a taxei judiciare de timbru.

De asemenea, reține că în conformitate cu dispozițiile art. 499 din C. proc. civ., în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare.

La termenul din 04 martie 2020, completul de filtru, constatând că recursul nu este legal timbrat, a rămas în pronunțare asupra admisibilității în principiu a recursului, din perspectiva neachitării de către recurenta-pârâtă a taxei judiciare de timbru, ca excepție ce se impune a fi analizată cu prioritate, având în vedere că privește legala sesizare a instanței.

Obligația de achitare a taxei judiciare de timbru este o obligație legală care se impune tuturor persoanelor fizice sau juridice care învestesc instanțele judecătorești cu soluționarea unei cereri sau, cum este cazul în speță, a unei căi de atac, aspect care se desprinde din dispozițiile coroborate ale art. 1 și art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

În ceea ce privește momentul procesual în care partea are obligația de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente cererii introductive ori căii de atac exercitate, dispozițiile art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 precizează că taxele judiciare de timbru se achită anticipat și că, în cazul în care dovada achitării taxei judiciare de timbru nu este atașată cererii, părții i se acordă un termen de 10 zile în care are posibilitatea de a face dovada îndeplinirii acestei obligații, cu trimitere expresă la art. 200 alin. (3) din C. proc. civ., care reglementează ipoteza regularizării cererii de chemare în judecată.

Văzând prevederile art. 494 din C. proc. civ., potrivit cărora dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță și apel se aplică și în procedura recursului, în măsura în care nu sunt potrivnice dispozițiilor care reglementează procedura în recurs, instanța constată că dispozițiile art. 200 alin. (3) sunt deplin aplicabile și în cadrul procedurii de judecată a căii extraordinare de atac a recursului, cu mențiunea că, neîndeplinirea obligației fixate în sarcina recurentului atrage sancțiunea anulării cererii de recurs în temeiul dispozițiilor speciale reglementate de art. 486 alin. (3) coroborate cu art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru "Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON, dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Conform art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru "Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanțe."

Dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. rețin faptul că "la cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, (...)".

De asemenea, alin. (3) al aceluiași articol prevede că: "(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

Potrivit dispozițiilor art. 174 alin. (1) din C. proc. civ., "Nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau deforma."

Reiese așadar, că neplata taxei judiciare de timbru a fost apreciată de către legiuitor ca reprezentând o cauză de nulitate extrinsecă actului de procedură, în sensul în care neregularitatea actului de procedură nu se situează în cuprinsul acestuia.

În cauza de față, prin recursul exercitat, recurenta-pârâtă B. a invocat incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6, pct. 7 și pct. 8 din C. proc. civ.

Prin urmare, în vederea soluționării recursului exercitat împotriva Deciziei civile nr. 1.486A din 26.11.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, recurenta-pârâtă datora taxă judiciară de timbru în cuantum total de 18481.03 RON.

Constatând că la dosarul cauzei, împreună cu cererea de recurs, nu a fost depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru, s-a dispus înștiințarea recurente-pârâte, conform adresei emise la data de 25 iunie 2019, comunicată recurentei la data de 08.07.2019 (conform dovezii aflate la fila x), despre obligația, ca în termen de 10 zile, să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării cererii.

Totodată, în cuprinsul aceleiași adrese, în temeiul art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, s-a pus în vedere recurentei-pârâte că are posibilitatea de a formula cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate, iar în temeiul art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, că are posibilitatea de a formula cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării.

Până la termenul din 04 martie 2020, stabilit pentru discutarea admisibilității în principiu a recursului, recurenta-pârâtă nu a depus la dosar dovada achitării diferenței taxei judiciare de timbru datorate, nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate și nici cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, recursul fiind netimbrat.

Deși legiuitorul român a adoptat măsuri, prin O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutor public judiciar în materie civilă, menite a garanta accesul la justiție, ca expresie a principiilor democratice într-un stat de drept și a supremației legii, pentru ca acesta să devină unul efectiv, iar costurile unei proceduri judiciare să nu mai constituie o piedică în încercarea de a apela la justiție pentru realizarea sau apărarea unui drept, justificând, în anumite situații și condiții, susținerea din partea statului, din resurse financiare publice, se constată că recurenta-pârâtă nu a apelat la aceste proceduri, deci, nu se poate reține vreo încălcare a dreptului de acces la justiție, a dreptului la apărare și la un proces echitabil, astfel cum este garantat și reglementat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Reținând că obligația de achita taxa judiciară de timbru se impune în cazul exercitării căii extraordinare de atac a recursului și că recurenta-pârâtă nu se află în nicio ipoteză derogatorie dintre cele prevăzute expres de lege, instanța constată că partea nu a făcut dovada îndeplinirii obligației de timbrare pusă în sarcina sa și că, din această perspectivă, cererea de recurs nu îndeplinește condițiile de formă, motiv pentru care, în speță, se impune anularea recursului în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (3) coroborate cu art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, va anula recursul declarat de pârâta B. împotriva Deciziei civile nr. 1.486A din data de 26 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta B. împotriva Deciziei civile nr. 1.486A din data de 26 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, ca netimbrat.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) din C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 martie 2020.

GGC - OB