ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 965/2020

Ședința publică din data de 4 iunie 2020

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a Civilă la data de 03.11.2016 sub nr. x/2016, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâții B. S.A. și C., solicitând instanței: I. în principal, declararea ca inopozabilă față de reclamantă a Convenției de dare în plată autentificată la data de 3229/27.11.2015 de către S.P.N. D. și E.; II. în subsidiar, constatarea nulității absolute a Convenției de dare în plată autentificată sub nr. x la data de 27.11.2015 de către S.P.N. D. și E.; III. obligarea pârâților la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2660/28.06.2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția inadmisibilității, ca neîntemeiate.

A fost admisă acțiunea revocatorie formulată de reclamanta A. S.A. prin lichidator judiciar F.., în contradictoriu cu pârâții B. S.A. și C..

A fost declarat inopozabil față de reclamantă Convenția de dare în plată autentificată sub nr. x/27.11.2015 de SPN D. și E. (având ca obiect dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, Șoseaua x nr. 39-fost nr. 55, compus din teren în suprafață totală de 25.696 mp și construcțiile provizorii aferente și dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, str. x, compus din teren în suprafață totală de 10.223 mp și construcția provizorie aferentă).

A fost admisă în parte cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată și au fost obligați pârâții la plata în solidar către reclamantă a acestora în cuantum de 20.000 RON (reprezentând onorariu avocat redus).

Impotriva acestei sentinte a formulat apel C., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate si, pe cale de consecință respingerea cererii de chemare în judecată, în principal ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă si în subsidiar, ca neîntemeiată.

Impotriva aceleiași sentințe a formulat apel parata B. S.A, precum și împotriva încheierii de ședința din data de 21.06.2017.

Reclamanta A. S.A. a formulat apel incident împotriva sentinței civile nr. 2660/28.06.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă solicitând, în ipoteza admiterii apelurilor formulate de apelanții-intimati, să se dispună schimbarea sentinței civile, în sensul constatării nulității absolute a Convenției de dare în plată autentificată sub nr. x la data de 27.11.2015 de către S.P.N. D. și E. și obligarea apelantei-intimate la plata tuturor cheltuielilor ocazionate de soluționarea prezentei cauze.

Curtea de Apel București, secția a VI-a Civilă prin decizia civilă nr. 381 din 05 martie 2019 a respins excepția lipsei de interes a apelului incident.

A respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul C., împotriva sentinței civile nr. 2260 din 28.06.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimații B. S.A., S.C. A. S.A. prin lichidator judiciar F.., G. și intimata-intervenientă H. S.R.L.

A respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta B. S.A., împotriva sentinței civile nr. 2260 din 28.06.2017 și a încheierii din 21.06.2017, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, intimații C., B. S.A., S.C. A. S.A. prin lichidator judiciar F.., G. și intimata intervenientă H. S.R.L.

A respins, ca nefondat, apelul incident formulat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar F.., împotriva încheierii din 21.06.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, ca nefondat.

A respins, ca nefondată, cererea de intervenție accesorie formulată de S.C. H. S.R.L. I

Împotriva deciziei civile nr. 381 din 05 martie 2019 pronunțata de Curtea de Apel Bucuresti, secția a VI-a civilă precum și împotriva încheierii de ședință din 12 februarie 2019, pronunțată de aceeași instanță au declarat recurs pârâții B. S.A. și C..

Prin memoriul de recurs, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 4, 6, 7 și 8 C. proc. civ., pârâții solicită admiterea recursului și casarea deciziei recurate.

Sub un prim aspect pârâții arată că pretențiile reclamantului vizează un titlu executoriu în cadrul unei executări silite, care a fost finalizată, fără a exista fraudă sau complicitate la fraudă, procedura executării fiind asupra unor bunuri ale societății care nu au făcut obiectul dării în plată.

În mod nelegal a reținut instanța de apel că societatea B. S.A. a dobândit o creanță prin prestația personală a administratorului societății.

Se susține că instanța de apel, în mod tendențios a expus argumentele sale, însă prin perfectarea convenției de dare în plată nu a fost încălcată nicio prevedere legală din cele reținute de instanța de apel, transferul proprietății fiind justificat prin acte legale, proprietarul C. fiind în perfectă legalitate.

Reținerea instanței de apel în sensul că executarea silită efectuată de A. S.A. a fost frauduloasă este greșită, in acest fel instanța a încălcaat autoritatea de lucru judecat.

În acest mod, instanța nu a analizat înscrisurile depuse la dosar, depășindu-și atribuțiile și pronunțând o hotărâre cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Se mai susține că instanța de apel a înlăturat proba cu înscrisuri administrată de pârâți și nu a ținut cont de acestea.

De asemenea, se susține încălcarea autorității de lucru judecat prin reținerea considerentelor altor litigii care au vizat executarea silită, iar în cadrul acestora nu s-a făcut o evaluare a bunurilor ce au făcut obiectul dării în plată. Operațiunea de dare în plată este legală și temeinică, asociații hotărând cu unanimitate de voturi, iar actele care au stat la baza operațiunii nu au fost anulate.

În consecință, pârâții susțin că au demonstrat că darea în plată a fost încheiată cu noul proprietar, fără a fi opozabilă reclamantei, iar cele două terenuri nu au fost grevate de sarcini bănești și nu au făcut obiectul executării silite la momentul încheierii actului. Reclamanta este o societate în faliment, favorizată de această procedură, acțiunea de față fiind șicanatorie și formulată cu rea-credință.

Se mai arată că apelul a vizat și încheierea de ședință de la 21 iunie 2017, însă instanța nu s-a pronunțat asupra acestui aspect. Conchizând, se arată că instanța a nesocotit argumentele pârâților și a pronunțat o hotărâre nelegală, cu nerespectarea dispozițiilor art. 1348 și art. 1492 C. civ., apreciind că darea în plată este similară unei vânzări.

Prin cererea de completare a motivelor de recurs, pârâtul C. arată că reclamanta și-a recuperat creanța, prin achitarea ei în numerar, iar acțiunea de față vizând inopozabilitatea acesteia pentru un bun imobil care nu se mai află în patrimoniul B. S.A. este lipsită de obiect.

În opinia recurenților, aceste încălcări de lege se subsumează motivelor de casare prevăzute de art. 488, alin. (1) pct. 4, 6, 7 și 8 C. proc. civ.

În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 09 aprilie 2020, dispunându-se comunicarea acestuia.

Raportul a fost comunicat părților la 10 aprilie 2020.

Recurenții-pârâți au depus punct de vedere la raport, în cuprinsul căruia prezintă aprecieri personale cu privire la modul în care instanțele au înțeles să soluționeze cauza dedusă judecății.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen la 04 iunie 2020, în complet de filtru, fără citarea părților, în vederea soluționării căii de atac.

Analizând recursul în raport de excepția nulității, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

În raport de aspectele criticate, se constată că recurenții-pârâți au întemeiat în drept recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6, 7 și 8 C. proc. civ.

Din analiza memoriului de recurs se reține că acestea nu pot fi analizate din perspectiva dispozițiilor evocate.

Din observarea criticilor formulate, se constată că recurenții-pârâți deși au indicat în cuprinsul recursului motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 4, 6, 7 și 8 C. proc. civ., criticile nu au fost dezvoltate și argumentate cu trimitere la textele legale invocate.

În motivarea recursului, criticile recurenților-pârâți se rezumă la exprimarea nemulțumirii cu privire la admiterea acțiunii, cu trimitere la dispozițiile art. 1348 și art. 1492 C. civ., fără însă, a arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia. Prin urmare, susținerile privind respingerea cererii formulată în cadrul judecății în apel, nu sunt suficiente, dacă nu s-au indicat încălcările de lege care pot să atragă examenul de legalitate.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, instanța constată urmare a examinării memoriului de recurs, că recurenții-pârâți nu au formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar indicarea celor reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6, 7 și 8 a fost făcută doar formal.

Astfel de critici nu corespund exigențelor căii de atac a recursului în actuala sa reglementare, ce a fost concepută ca un mijloc procesual menit să asigure un control de legalitate asupra hotărârilor instanței de apel, exclusiv pentru motivele limitativ enumerate la pct. 1-8 al art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, cu indicarea textului de lege încălcat.

În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii.

Prin nemotivarea căii de atac în cauză intervine sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv nulitatea recursului, ce poate fi constatată în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

În consecință, reținând că în speță nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să admită excepția nulității recursului și să aplice sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului.

Anulează recursul declarat de recurenții-pârâți B. S.A. și C. împotriva deciziei civile nr. 381 din 05 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă și împotriva încheierii de ședință din 12 februarie 2019, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.A. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR F.., intimata-intervenientă S.C. H. S.R.L. și intimatul G..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2020.