ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 552/2020

HOTĂRÂRE

26.02.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 552/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 28 iunie 2018 sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B. augustin, obligarea acestuia la plata sumei de 15.000 RON daune materiale reactualizată la data plății în raport de luna martie 2017 și a sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale, cu cheltuieli de judecată, pentru prejudiciile create prin accidentul rutier produs de către pârât, cu prilejul transportării reclamantului pe ruta Tulcea - București, ale cărui consecințe au constat în vătămarea corporală a reclamantului și traumele psihice aferente.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 194 și urm. C. proc. civ., art. 1349, art. 1381, art. 1385 alin. (4), art. 1386 și art. 1391 C. civ.

Prin Sentința nr. 2173 din 23 august 2019, Judecătoria Tulcea a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, reținând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, în speță aceasta fiind Judecătoria Târgu Jiu.

Prin Încheierea nr. 56 din 9 ianuarie 2020, Judecătoria Târgu Jiu a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea, a constatat ivit conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-a reținut că excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Tulcea a fost invocată, din oficiu, de această instanță, la termenul din 18 iunie 2019, în condițiile în care în cauză este vorba de o normă de competență relativă (art. 107 - 115 C. proc. civ.), iar pârâtul nu a invocat o astfel de excepție.

Potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Întrucât pârâtul nu a invocat excepția necompetenței teritoriale, Judecătoriei Tulcea trebuia să constate că este competentă teritorial raportat la dispozițiile art. 107, art. 115 alin. (1) pct. 3 și art. 116 C. proc. civ., invocarea necompetenței teritoriale relative nefiind la dispoziția instanței, ci a pârâtului.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea, pentru următoarele argumente:

Prin cererea introductivă de instanță reclamantul a învestit Judecătoria Tulcea cu o acțiune în pretenții determinată de accidentul rutier produs la data de 17 ianuarie 2017 pe drumul național 22A, în apropierea localității Topolog, județul Tulcea, în cauză fiind aplicabile, după caz, atât dispozițiile art. 107 C. proc. civ. potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța de la domiciliul/sediul pârâtului, cât și dispozițiile art. 115 C. proc. civ., potrivit cărora, în materie de asigurare cererea se poate formula și la instanța de la domiciliul/sediul asiguratului, locul bunurilor asigurate ori locul unde s-a produs riscul asigurat.

Fiind vorba de o competență teritorială cu caracter de ordine privată, sunt incidente dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. conform cărora "Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

Potrivit actelor dosarului, momentul procesual la care pârâtul ar fi putut invoca excepția de necompetență teritorială ar fi fost la data de 18 iunie 2019 când, având nevoie de timp pentru a delibera, Judecătoria Tulcea, invocând din oficiu și cu încălcarea dispozițiilor legale anterior menționate această excepție, a amânat pronunțarea de mai multe ori (28 iunie 2019, 11 iulie 2019, 25 iulie 2019, 9 august 2019, 23 august 2019).

Astfel, având în vedere că fapta ilicită s-a produs în circumscripția teritorială a Judecătoriei Tulcea și că reclamantul a înțeles să învestească această instanță cu rezolvarea pretențiilor sale, iar pârâtul nu a invocat excepția de necompetență teritorială în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., devin incidente dispozițiile art. 116 C. proc. civ., conform cărora "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".

Aceasta semnifică faptul că prin manifestarea de voință în sens procesual de a înregistra pe rolul Judecătoriei Tulcea acțiunea în pretenții aferentă accidentului rutier produs în raza sa teritorială, această instanță a devenit exclusiv competentă a judeca litigiul cu care a fost învestită, moment de la care orice altă instanță posibil competentă alternativ, a pierdut această prerogativă.

Pentru aceste considerente, competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Tulcea.