ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1010/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea adresată Tribunalului București și înregistrată sub nr. x din 30 mai 2019, reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL PRO LEX în numele și pentru membrii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO. și PP. a chemat în judecată pe pârâții Municipiul Tulcea prin Primar, Primarul Municipiului Tulcea și Consiliul Local al Municipiului Tulcea, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la includerea în salariu a premiului anual pentru anul 2010, respectiv, în principal, obligarea la plata drepturilor salariale reprezentând diferența între salariile cuvenite ca urmare a includerii în salariu a premiului anual pentru anul 2010 și salariile efectiv achitate reclamanților începând cu trei ani în urmă de la data introducerii acțiunii și până la data includerii acestuia în salariu, sau, în subsidiar, de la data de 3 iunie 2016 când a intrat în vigoare Legea nr. 71/2015 și până la data includerii acestuia în salariu, urmând ca sumele să fie actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței lunare până la data plății efective.

A mai solicitat reclamantul obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente drepturilor salariale aferente diferenței rezultate dintre salariile cuvenite și cele efectiv achitate reclamanților, de la data scadenței lunare până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin Sentința nr. 6500 din 9 octombrie 2019 Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul București a reținut că cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 30 mai 2019, iar potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018: reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului. Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

Față de cele anterior menționate, Tribunalul București a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea.

La Tribunalul Tulcea dosarul a fost înregistrat sub nr. x din 8 noiembrie 2019.

La termenul de judecată din 9 decembrie 2019, din oficiu, instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale.

Prin Sentința nr. 1611 din 9 decembrie 2019, Tribunalul Tulcea a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Alin. (4) al aceluiași articol arată că, competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

În cauza de față acțiunea cu care a fost investită instanța de contencios administrativ a fost formulată în baza art. 28 din Legea dialogului social care stabilește următoarele:

(1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.

(2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres.

(3) În exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă.

Or, atât timp cât organizației sindicale i se recunoaște legitimare procesuală activă, fiind reclamant, în stabilirea competenței teritoriale, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, instanța a ținut seama de sediul organizației sindicale.

Pentru considerentele mai sus expuse, cum reclamantul Sindicatul Național Pro Lex își are sediul în București, excepția de necompetență teritorială a fost admisă și, pe cale de consecință, competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea Tribunalului București.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței teritoriale de soluționare a cauzei.

Înalta Curte reține că acțiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Național Pro Lex în numele membrilor de sindicat, în calitate de reprezentant al acestora, fiind aplicabile, în stabilirea competenței materiale și teritoriale a litigiului, dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, în privința competenței teritoriale de soluționare a cauzei, Înalta Curte reține că sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței, respectiv 20 mai 2019, conform cărora "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, în privința determinării instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În cauză, acțiunea a fost formulată de Sindicatul Național Pro Lex în numele membrilor de sindicat, funcționari publici cu statut special și în calitate de reprezentant al acestora, așadar nu în calitate de reclamant, astfel încât sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată - 30 mai 2019.

Textul de lege menționat instituie o competența teritorială exclusivă, stabilind, în situația în care reclamant în cauză este o persoană fizică sau juridică de drept privat, că instanța competentă este cea de la domiciliul sau sediul reclamantului, în speță domiciliul reclamanților fiind pe raza județului Tulcea.

În acest sens, se constată că în dosarul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, se regăsesc împuternicirile de reprezentare date în conformitate cu prevederile Legii nr. 62/2011, de către reclamanți Sindicatului Național Pro Lex, inclusiv pentru formularea acțiunilor în instanță.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că, dată fiind modificarea legislativă intervenită în privința art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, introdusă prin Legea nr. 212/2018, intrată în vigoare la data de 2 august 2018, respectiv instituirea unei competențe teritoriale exclusive în materia contenciosului administrativ, Decizia RIL nr. 1/2013 nu mai este aplicabilă, aceasta fiind pronunțată în interpretarea și aplicarea unitară a unor texte de lege ce au fost ulterior modificate de către legiuitor.

Totodată, se impune a se sublinia faptul că art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se referă în mod expres la situația în care acțiunea este introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat, când, de asemenea, competența de soluționare se respectă, text de lege care, anterior modificării intervenite prin Legea nr. 212/2018, nu făcea o asemenea distincție.

Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO. și PP., toți prin Sindicatul Național Pro Lex, în contradictoriu cu pârâții Municipiul Tulcea prin Primar, Primarul Municipiului Tulcea și Consiliul Local al Municipiului Tulcea în favoarea Tribunalului Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 februarie 2020.

GGC - CP