ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3898/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 1 octombrie 2018, reclamanții A. și B. prin Sindicatul C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, obligarea pârâtei la includerea în salariu a premiului anual pentru anul 2010 și, în principal, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând diferența între salariile cuvenite ca urmare a includerii premiului anual pentru anul 2010 și salariile efectiv achitate, începând cu 3 ani în urmă de la data introducerii acțiunii și până la data includerii acestuia în salariu, sau, în subsidiar, de la data de 1 octombrie 2015, când a intrat în vigoare Legea nr. 71/2015 și până la data includerii acestuia în salariu, urmând ca sumele să fie actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.

Au mai solicitat și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente drepturilor salariale aferente diferenței rezultate.

1.2. Prin Sentința civilă nr. 969 din 13 februarie 2019, Tribunalul București a admis excepția necompetenței teritoriale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

A reținut instanța dispozițiile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004 în vigoare la data sesizării instanței de judecată și faptul că membrii de sindicat în numele cărora a fost deschis prezentul dosar au domiciliul în județul Gorj, în raza teritorială a Tribunalului Gorj.

Prin Sentința civilă nr. 570 din 5 iunie 2019, Tribunalul Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

A reținut instanța cele statuate în Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii conform cărora sindicatul are calitate procesuală activă.

În ceea ce privește dispozițiile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, a apreciat Tribunalul Gorj că nu sunt aplicabile, întrucât calitate de reclamant are chiar sindicatul, și nu membrii de sindicat, în numele cărora organizația sindicală a formulat acțiunea în justiție.

Astfel, dispozițiile alin. (4) al art. 10 din Legea nr. 554/2004 se aplică situațiilor când acțiunea este introdusă în numele reclamantului de Avocatul Poporului sau Ministerul Public sau de persoane de drept privat.

Constatând ivit conflict negativ de competență, Tribunalul, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

3.1. Înalta Curte reține că acțiunea a fost formulată de Sindicatul C. în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat A. și B., funcționari publici cu statut special, fiind aplicabile, în stabilirea competenței materiale, dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, conform cărora "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

3.2. Astfel, fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată, în vigoare la data acțiunii, 1 octombrie 2018, conform cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

De asemenea, potrivit alin. (4) al aceluiași articol, competența de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

Anterior modificării prin Legea nr. 212/2018, art. 10 din Legea nr. 554/2004 nu făcea distincție după cum acțiunea era introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat.

Deci, textul legal instituie o competență teritorială exclusivă, de la care nu se poate deroga, referindu-se expres și la situația în care acțiunea este introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public.

Dispozițiile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se aplică și când acțiunea este introdusă în numele reclamantului de către sindicat, persoană de drept public, care nu acționează în nume propriu pentru protejarea unui interes legitim public, ci în numele persoanei fizice-membru de sindicat, pentru protejarea intereselor acestuia.

3.3. Reclamanții-membri de sindicat domiciliază în județul Gorj și acțiunea a fost formulată în numele lor de Sindicatul C. Astfel, în cauză, sindicatul are calitatea de reprezentat și nu de reclamant.

Prin urmare, competența de soluționare a acțiunii în primă instanță revine Tribunalului Gorj, competent după domiciliile reclamanților.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. și B. prin Sindicatul C. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București în favoarea Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 septembrie 2019.

GGC - MM