ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3445/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3445/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra conflictului negativ de competență;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acțiunii judiciare
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 26.01.2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., toți prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro Lex, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Târnăveni, au solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună:
- obligarea pârâtului să includă în salariu sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 și să-l achite reclamanților persoane fizice;
- obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale reprezentând diferența între salariile cuvenite ca urmare a includerii în salariu a sumelor corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 și salariile efectiv achitate reclamanților, persoane fizice, începând cu luna ianuarie 2014 și până la data rămânerii definitive a hotărârii, urmând ca sumele să fie actualizate cu indicele inflației de la data scadenței lunare până Ia data plații efective;
- obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente drepturilor salariale aferente diferenței rezultate dintre salariile cuvenite și cele efectiv achitate reclamanților, de la data scadenței lunare până la data plații efective;
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență.
Prin sentința civilă nr. 3723 din 14 iunie 2017 a Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetentei teritoriale exclusive și, în consecință, s-a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalului București a reținut în motivarea soluției de declinare că cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului de față a fost formulată de Sindicat, în numele și pentru membri de sindicat, în baza unei solicitări/împuterniciri scrise din partea acestora. S-a arătat că deși sindicatul are calitatea de reclamant, acesta în mod evident acționează potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, în numele membrului de sindicat care nu are domiciliul în București, prin urmare, din ambele perspective ale competenței teritoriale alternative, tribunalul de la domiciliul/sediul părților era competent să judece cauza.
Prin sentința civilă nr. 859 din 11 octombrie 2017, Tribunalul Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei către Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia fiind suspendată judecata cauzei până la soluționarea conflictului.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Mureș a reținut în esență, că în cauză Tribunalul București a fost instanța legal investită, părțile acceptând tacit competența acestei instanțe, iar excepția nu putea fi invocată din oficiu. Odată făcută alegerea de competență, instanța nu se mai poate desesiza. sunt incidente dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, care atrag competența tribunalului.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. din 2010, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.
Argumente de fapt și de drept relevante
Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două tribunale, îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.
Prin acțiune, reclamanții, prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro Lex, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Târnăveni, au solicitat obligarea pârâtului să includă în salariu sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 și să-l achite reclamanților persoane fizice; la plata drepturilor salariale reprezentând diferența între salariile cuvenite ca urmare a includerii în salariu a sumelor corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 și salariile efectiv achitate reclamanților, persoane fizice, începând cu luna ianuarie 2014 și până la data rămânerii definitive a hotărârii, urmând ca sumele să fie actualizate cu indicele inflației de la data scadenței lunare până Ia data plații efective; la plata dobânzii legale aferente drepturilor salariale aferente diferenței rezultate dintre salariile cuvenite și cele efectiv achitate reclamanților, de la data scadenței lunare până la data plații efective;
Fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale".
În cauză, este de observat faptul că acțiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro Lex".
Potrivit dispozițiilor art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, conform cărora:
"Art. 28. - (1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.
(2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres".
În condițiile în care prevederile art. 28 din Legea nr. 62/2011 își aveau corespondentul în dispozițiile art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (reglementarea anterioară care a fost abrogată de Legea nr. 62/2011), este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., dezlegarea dată prin Decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-au decis următoarele:
"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabilește că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat.
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."
Astfel fiind, întrucât Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro Lex" are calitate procesuală activă, se constată că, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanța de la sediul său din Municipiul București,, aflat în circumscripția Tribunalului București.
Temeiul legal al regulatorului de competență
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., toți prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro Lex, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Târnăveni în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 noiembrie 2017.