ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2325/2017

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a II-a, la data de 01.09.2016 reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor, în numele membrului de sindicat A., a chemat în judecată pe pârâții Primarul Municipiului Târnăveni și Consiliul Local al Municipiului Târnăveni, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va lua sa dispună: obligarea la plata sumelor reprezentând norma de hrana personalului, actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la data efectuării plății, pentru zilele în care s-a aflat în concediul medical în anul 2015 și anul 2016, adică 20, 21, 27, 28 iunie și 4,5,11,12,18,19 iulie din anul 2015, 2,3,9,10 aprilie 2016, cu cheltuieli de judecată.

2.1. Prin sentința nr. 97 din 11 ianuarie 2017 a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive și, în consecință, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București a reținut incidența art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, precum și faptul că reclamantul este funcționar public în cadrul Poliției Locale a Municipiului Târnăveni, iar, pe de o parte, sediul pârâților se afla în Târnăveni, jud. Mureș, iar, pe de altă parte reclamantul are domiciliul în Târnăveni, jud. Mureș.

2.2. Prin sentința nr. 310 din 28 aprilie 2017 a Tribunalului Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalul Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu și s-a declinat competența soluționării cauzei privind acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul National al Polițiștilor și Vameșilor, în numele și pentru membrul de sindicat - A., în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Târnăveni și Consiliul Local al Municipiului Târnăveni, jud. Mureș, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Totodată, constatând existența conflictului negativ de competență, în baza dispozițiilor art. 134 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecății cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

La pronunțarea acestei soluții, Tribunalul Mureș a reținut că Tribunalul București a fost instanța legal investită, părțile acceptând tacit competența acestei instanțe, iar excepția nu putea fi invocată din oficiu. Odată făcută alegerea de competență, instanța nu se mai poate desesiza, în cauză nefiind aplicabil art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., ci alin. (3) al aceluiași text legal.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Prin acțiune, reclamantul Sindicatul National al Polițiștilor și Vameșilor, în numele membrului de sindicat A., a chemat în judecată pe pârâții Primarul Municipiului Târnăveni și Consiliul Local al Municipiului Târnăveni, solicitând instanței acordarea drepturilor menționate la pct. I.1.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, întrucât membrul de sindicat în numele și pentru care a fost introdusă acțiunea este funcționar public cu statut special - polițist local din cadrul aparatului de specialitate al Primarului Municipiului Târnăveni - sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora "Art. 109 - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale".

În cauză, este de observat faptul că acțiunea în contencios administrativ a fost formulată de sindicatul reclamant în temeiul art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, conform cărora:

"

Art. 28 - (1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.

(2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres".

În condițiile în care prevederile art. 28 din Legea nr. 62/2011 își aveau corespondentul în dispozițiile art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (reglementarea anterioară care a fost abrogată de Legea nr. 62/2011), este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., dezlegarea dată prin Decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-au decis următoarele:

"

În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabilește că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) [fost art. 284 alin. (2)] C. muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."

Astfel fiind, este necontestat faptul că Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor are calitate procesuală activă, iar, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanța de la sediul său situat în municipiul București, sector 1, în raza teritorială de competență a Tribunalului București.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Târnăveni și Consiliul Local al Municipiului Târnăveni în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 iunie 2017.