ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 680/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016, reclamantul Sindicatul National al Polițiștilor și Vameșilor "A.", în numele membrului de sindicat B. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Tarnaveni și Consiliul Local al Municipiului Târnăveni, obligarea la plata sumelor reprezentând norma de hrana, actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății, pentru următoarele zile: 16, 17, 23, 24, 30 și 31 mai, 06, 07 iunie 2015 și 09, 10 ianuarie, 02, 03, 09 și 10 iulie 2016, cu cheltuieli de judecata.

2.1. Prin sentința nr. 575 din 7 februarie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea in favoarea Tribunalului Mureș.

Pentru a pronunța această soluție, în contextul enunțării dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, art. 109 din Legea nr. 188/1999 și art. 110 C. proc. civ., instanța a considerat că nu se justifică promovarea acțiunii pe rolul Tribunalul București, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că sindicatul nu este unicul reclamant, iar, în materia contenciosului administrativ, competența fiind alternativă, este competentă inclusiv instanța de la domiciliul pârâtului, respectiv Tribunalul Mureș, în cauză nefiind aplicabilă Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât dezlegarea dată privește interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, care au caracter special, fiind aplicabile numai jurisdicției muncii și asigurărilor sociale.

2.2. Prin sentința nr. 728 din 19 septembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Mureș, secția contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului Mureș și a fost declinată competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru pronunțarea acestei soluții instanța a reținut că cererea de chemare în judecată a fost formulată în numele reclamantului, persoană fizică, de către Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor A., organizație sindicală, din care reclamantul face parte și care are legitimare procesuală activă și poate formula în numele membrilor de sindicat cereri și acțiuni în fața instanțelor de judecată.

Totodată, în contextul enunțării art. 28 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social și art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, Tribunalul Mureș a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind competența alternativă, având în vedere și considerentele Deciziei nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin care instanța supremă a făcut referire în cuprinsul deciziei mai sus menționate nu doar la conflictele de muncă, ci și la acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, stabilirea instanței competente, ca fiind cea de la sediul organizației sindicale, având ca scop o mai eficientă protecție a drepturilor și intereselor membrilor organizației sindicale, indiferent de calitatea acestora de personal contractual sau funcționari publici.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, întrucât membrul de sindicat în numele și pentru care a fost introdusă acțiunea este funcționar public- polițist local din cadrul aparatului de specialitate al primarului Municipiului Târnăveni - sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora "Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale".

În cauză, este de observat faptul că acțiunea în contencios administrativ a fost formulată de sindicatul reclamant în temeiul art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, conform cărora:

"Art. 28. - (1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.

(2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres".

În condițiile în care prevederile art. 28 din Legea nr. 62/2011 își aveau corespondentul în dispozițiile art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (reglementarea anterioară care a fost abrogată de Legea nr. 62/2011), este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., dezlegarea dată prin Decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-au decis următoarele:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabilește că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."

Astfel fiind, este necontestat faptul că Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "A." are calitate procesuală activă, iar, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanța de la sediul său situat în Municipiul București, în raza teritorială de competență a Tribunalului București.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul B. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor A. în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Târnăveni și Consiliul Local al Municipiului Târnăveni, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 februarie 2018.