ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2152/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la 01.09.2016, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor, în numele membrului său de sindicat A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Târnăveni și Consiliul Local al Municipiului Târnăveni, obligarea pârâților la plata sumelor reprezentând valoarea financiară a normei de hrană, actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății, pentru 7 și 8 martie 2015, pentru 4, 5, 11, 12, 18, 19 iulie 2015 și pentru 2, 3, 9, 10, 16, 17 aprilie 2016.

Prin sentința civilă nr. 120 din 12 ianuarie 2017, Tribunalul București a admis excepția necompetenței teritoriale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș.

A reținut instanța, în esență, că reclamantul, în calitatea sa de funcționar public-polițist local, are domiciliul situat în județul Mureș, după cum și pârâții au sediul în același județ.

A apreciat Tribunalul București că nu este aplicabilă decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în soluționarea recursului în interesul legii, pentru că problema de drept dezlegată privește interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) C. muncii, republicat, iar nu determinarea competenței teritoriale în cazul litigiilor privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, pentru care se aplică normele speciale din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici și art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Tribunalul Mureș, prin sentința civilă nr. 244 din 3 aprilie 2017, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului București.

A reținut instanța, în esență, că, în cauză, reclamantul-sindicat are sediul în București, și că, în raport cu decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu se poate face abstracție de obiectul concret al pretențiilor, care este același, atât în cazul conflictelor de muncă, cât și al acțiunilor formulate de către funcționarii publici.

Constatând ivit conflict negativ de competență, Tribunalul Mehedinți, în baza art. 133 și art. 134 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, acțiunea a fost formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor, în numele membrului său de sindicat.

Instanțele aflate în conflict s-au constatat necompetente teritorial în raport cu sediul/domiciliul reclamantului.

Problema calității procesuale active a organizațiilor sindicale a fost semnalată prin recursurile în interesul legii declarate în conformitate cu prevederile art. 329 C. proc. civ., modificat prin art. I pct. 32 din Legea nr. 202/2010, de prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov, apreciindu-se că nu există un punct de vedere unitar în cazul acțiunilor în justiție promovate de organizațiile sindicale în numele membrilor lor, în temeiul dispozițiilor art. 28 alin. (1) și (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, anterior abrogării acestui act normativ prin art. 224 lit. a) din Legea dialogului social nr. 62/2011, practica judiciară având un caracter neunitar sub aspectul stabilirii legitimării procesuale active a organizațiilor sindicale și, ca urmare, în ceea ce privește determinarea instanței competente teritorial să judece aceste cereri.

Prin decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea acestor recursuri în interesul legii, publicată în M. Of. , Partea I, nr. 118/01.03.2013, s-a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat și că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) [fost art. 284 alin. (2) C. muncii], republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Această decizie este obligatorie pentru instanțe de la data publicării în M. Of. al României, Partea I, conform art. 3307 C. proc. civ. de la 1865 (art. 517 noul C. proc. civ.).

În cauză, Înalta Curte apreciază că decizia dată în recursul în interesul legii este pe deplin aplicabilă, avându-se în vedere că acțiunea a fost promovată de organizația sindicală, Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor, în numele membrului său de sindicat.

De asemenea, potrivit art. 117 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.

Astfel, competența de soluționare a acțiunii în primă instanță revine Tribunalului București, sindicatul reclamant având sediul în circumscripția acestei instanțe.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Târnăveni și Consiliul Local al Municipiului Târnăveni, în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 iunie 2017.