ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2628/2018

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017, reclamanții A., B., C., D., E. și F., prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "G.", în contradictoriu cu pârâții COMUNA GIARMATA și PRIMARUL COMUNEI GIARMATA, au solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună:

1) obligarea pârâților la stabilirea nivelului de salarizare în ceea ce-i privește, în funcție de nivelul maxim de salarizare, existent în cadrul pârâtei, pentru aceeași funcție și același grad profesional;

2) obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând diferența între salariile cuvenite ca urmare a aplicării nivelului maxim de salarizare, pentru aceeași funcție și același grad profesional, și salariile care le-au fost efectiv achitate, începând cu data de 09.04.2015 și până la data rămânerii definitive a hotărârii, urmând ca sumele să fie actualizate cu indicele inflației de la data scadenței lunare, până la data plății efective;

3) obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente drepturilor salariale rezultând din diferența dintre salariile cuvenite și cele efectiv achitate, de la data scadenței lunare și până la data plății efective;

4) obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 3473 din data de 02.06.2017, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetentei teritoriale în cauza privind reclamanții A., B., C., D., E. și F., prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "G.", în contradictoriu cu pârâții COMUNA GIARMATA și PRIMARUL COMUNEI GIARMATA și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, ca instanță de contencios administrativ.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul București a reținut că potrivit dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social:

"(1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.

(2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres.

(3) În exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă".

Cererea de chemare în judecată a fost formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "G.", în numele membrilor de sindicat menționați în tabelul anexat cererii, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora.

Conform prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului".

Cum textul legal anterior redat nu prevede care este instanța competentă teritorial să soluționeze cauzele având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public (categorie din care face parte și prezenta pricina), devin aplicabile dispozițiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, respectiv cele ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale".

În același sens, prevederile art. 111 noul C. proc. civ., stabilesc că:

"Cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului".

În cauză nu este aplicabilă Decizia nr. 1/21.01.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, deoarece problema de drept dezlegată privește interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, care au caracter special, fiind aplicabile numai jurisdicției muncii și asigurărilor sociale. Recursul în interesul legii privește un caz de competență teritorială exclusivă, motiv pentru care s-a reținut că instanța competentă teritorial cu soluționarea conflictelor de muncă, în cazul acțiunilor formulate de organizațiile sindicale, este cea de la sediul sindicatului reclamant.

În materia contenciosului administrativ, competența teritorială este alternativă, fiind competentă inclusiv instanța de la sediile pârâților, situate în județul Timiș. De asemenea, sindicatul nu are calitate de reclamant unic, ci acționează potrivit prevederilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, anterior redate, în numele membrilor săi de sindicat, care își au domiciliile în județul Timiș .

Prin domiciliul reclamantului se înțelege adresa la care aceasta locuiește în mod statornic, posibilitatea de alegere a domiciliului referindu-se doar la locul unde partea dorește să îi fie comunicate actele de procedură. In speța, reclamanții au împuternicit Sindicatul să introducă acțiunea, însă aceasta nu înseamnă ca organizația sindicală are alegerea între sediul său și domiciliul reclamantului. C. proc. civ. și Legea nr. 554/2004 fac referire la domiciliul reclamantului și nu al reprezentantului acestuia.

Mai mult, reprezentantul reclamantului a indicat în acțiune un sediu ales situat în municipiul București. Competența teritorială a unei instanțe nu este însă determinată de sediul/domiciliul ales al justițiabilului, ci de cel efectiv. A admite contrariul echivalează cu a da posibilitatea părților să înfrângă dispozițiile imperative privind competența prin simpla indicare a unui domiciliu/sediu ales.

Pentru motivele anterior expuse, având în vedere că atât domiciliile reclamanților cât și sediile pârâților sunt în județul Timiș, în baza art. 129 și art. 132 noul C. proc. civ. rap. la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Tribunalul București a admis excepția analizată și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, ca instanță de contencios administrativ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 28.07.2017.

Prin sentința civilă nr. 347/PI din data de 1 martie 2018, Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Timiș și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Timiș a reținut că acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții Comuna Giarmata și Primarul Comunei Giarmata, în calitate de autorități publice locale, are ca obiect drepturi decurgând din raporturile de serviciu, respectiv drepturi salariale.

Art. 28 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social stabilește că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

De altfel, prin Decizia nr. 1/21.01.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, chiar dacă aceasta se referă la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, instanța supremă a reținut că "faptul că interpretarea dată de o parte a jurisprudenței și doctrinei, în sensul că, potrivit art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, organizațiile sindicale acționează în calitate de reclamante, a reprezentat și voința legiuitorului a fost confirmat de evoluția legislativă ulterioară abrogării Legii sindicatelor nr. 54/2003, și anume de prevederile art. 28 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, prin care se prevede expres calitatea procesuală activă a acestor organizații."

Având în vedere obiectul prezentului litigiu, instanța constată că sunt incidente dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, potrivit cărora: "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe."

În ceea ce privește instanța de contencios administrativ competentă din punct de vedere teritorial, devin aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 care stabilesc o competență alternativă, oferind reclamantului posibilitatea alegerii între cele două instanțe deopotrivă competente "Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale."

Cum, în speță, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "G." a înțeles să sesizeze tribunalul competent teritorial de la sediul său social, respectiv Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor legale mai sus citate, această instanță este obligată să rețină și să judece cauza, organizația sindicală, în calitate de titular al cererii de chemare în judecată având beneficiul recunoscut de lege de a sesiza oricare dintre instanțele prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 reprodus anterior.

Față de aceste considerente, fiind incident un caz de competență teritorială alternativă, Tribunalul Timiș a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Timiș și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal, în circumscripția căruia se află domiciliul reclamantului.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce privește cadrul procesual se constată că, obiectul cererii de chemare în judecată constă în drepturi bănești, acțiunea fiind formulată, în conformitate cu art. 28 din Legea nr. 62/2011, de către reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor G. în numele membrilor de sindicat, funcționari publici.

Potrivit dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social:

"(1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.

(2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres.

(3) În exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă."

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două tribunale, îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că, în cauză, acțiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "G.", în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat, funcționari publici cu statut special, și sunt aplicabile, în stabilirea competenței materiale și teritoriale a litigiului, așa cum corect au reținut și instanțele sesizate, dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, întrucât membrii de sindicat sunt funcționari publici, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd:

"Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale".

În cauză, se reține că cererea dedusă judecății a fost formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "G.", în numele membrilor de sindicat menționați în cerere, în temeiul art. 28 din Legea sindicatelor, nr. 54/2003.

Așa fiind, se constată că este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., dezlegarea dată prin Decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-au decis următoarele:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabilește că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat. În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."

Prin urmare, este de necontestat faptul că reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "G." are calitate procesuală activă, iar, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanța de la sediul său, în raza teritorială de competență a Tribunalului București.

Totodată, Înalta Curte are în vedere și soluția de principiu adoptată la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care în ședința din data de 22 mai 2017, a stabilit faptul că în materia contenciosului administrativ, în acțiunile formulate de sindicate în numele membrilor lor, competența de soluționare a cauzei se stabilește în funcție de dispozițiile speciale prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere că, acțiunea a fost promovată de către sindicat în numele membrilor săi, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora (în conformitate cu art. 28 din Legea nr. 62/2011), Înalta Curte constată că în cazul de față, calitatea procesuală activă o are Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "G.", iar competența teritorială de soluționare a cauzei revine instanței de la sediul acestuia.

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții C., D., E.,F., B., A. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor G. în contradictoriu cu pârâții Comuna Giarmata prin Primar și Primarul Comunei Giarmata, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2018.