ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4368/2018

Asupra sesizării de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul București sub nr. x/2017 la data de 30.01.2017 și precizată la data de 7.06.2017, Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "A." cu sediul în București, în numele membrilor de sindicat B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W. și X., a solicitat în contradictoriu cu pârâții Municipiul Petroșani prin Primar și Primarului Municipiului Petroșani, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună: - obligarea pârâților la stabilirea nivelului de salarizare în favoarea reclamanților funcționari publici, în funcție de nivelul maxim de salarizare, existent în cadrul pârâtei, pentru aceeași funcție și grad profesional; - obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând diferența între salariile cuvenite ca urmare a aplicării nivelului maxim de salarizare din cadrul pârâtului, pentru aceeași funcție și grad profesional și salariile efectiv achitate reclamanților, începând cu data de 09.04.2015 și până la data rămânerii definitive a hotărârii, urmând ca sumele să fie actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței lunar până la data plății efective; - obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente drepturilor salariale rezultând din diferența dintre salariile cuvenite și cele efectiv achitate reclamanților, de la data scadenței lunar până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 3823/19.06.2017 Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București a reținut că acțiunea nu a fost formulată de Sindicat în nume propriu, ci în calitate de reprezentant al reclamanților persoane fizice, aceștia fiind titularii acțiunii, astfel încât Sindicatul a acționat, potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, în numele membrilor de sindicat care nu au domiciliul în București.

Dosarul nr. x/2017 a fost înregistrat la Tribunalul Hunedoara la data de 14.07.2017 pe rolul secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

La data de 11.08.2017, pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a fost înregistrată sub nr. x/2017 a fost înregistrată acțiunea cu obiect similar celui din dosarul nr. x/2017 privind pe Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "A." în contradictoriu cu pârâții Municipiul Petroșani prin Primar și Primarul Municipiului Petroșani .

Prin încheierea din data de 19.10.2017 Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția litispendenței a dispus conexarea cauzei la dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul Tribunalului Hunedoara, dosarul fiind înaintat acestei din urmă instanțe.

Prin sentința nr. 3/CA/2018 din data de 11 ianuarie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017 Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W. și X. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "A.", împotriva pârâților Municipiul Petroșani reprezentat prin Primar și Primarul Municipiului Petroșani, având ca obiect drepturi salariale.

Reclamanții au declarat recurs împotriva acestei sentințe, iar prin decizia nr. 3348 din data de 4 iunie 2018 Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "A." pentru următorii membri: B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W. și X. împotriva sentinței nr. 3/CA/2018, pronunțate de Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. x/2017, a casat în tot sentința atacată și rejudecând, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Hunedoara și a trimis cauza spre rejudecare instanței competente, respectiv Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a decide astfel, instanța de recurs a apreciat că sentința atacată a fost pronunțată de o instanță necompetentă teritorial, dată fiind incidența Deciziei Î.C.C.J. pronunțate în interesul legii nr. 1/2013, a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și a alegerii instanței competente făcute de sindicatul reclamant prin introducerea acțiunii pe rolul Tribunalului București.

La Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal cauza a fost reînregistrată sub nr. x/2017*, iar prin încheierea din data de 22 octombrie 2018 această instanță a constatat ivit conflictul de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Verificând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict de competență "când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Din cuprinsul acestei norme legale se desprind condițiile necesar a fi întrunite pentru a ne afla în prezența unui conflict negativ de competență: - să existe două sau mai multe instanțe sesizate cu aceeași pricină; - instanțele să se fi declarat necompetente; - declinările de competență între instanțele sesizate să fie reciproce sau succesive; - cel puțin una dintre aceste instanțe să fie competentă să soluționeze pricina.

În prezenta nu este îndeplinită condiția existenței declinărilor de competență reciproce, întrucât, astfel cum s-a expus la punctul 1 al prezentei decizii, singura instanță care și-a declinat competența este Tribunalul București .

Tribunalul Hunedoara nu s-a declarat necompetent, a soluționat fondul cererii de chemare în judecată, iar prin decizia pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în exercitarea controlului judiciar, s-a dispus o casare cu trimitere spre competentă soluționare - măsură obligatorie conform art. 501 C. proc. civ. și nu a avut loc o declinare de competență în favoarea Tribunalului București.

Pentru considerentele expuse, constatând neîndeplinirea condițiilor impuse de dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., în sensul că instanțele implicate nu și-au declinat reciproc sau succesiv competența de soluționare a cauzei, Înalta Curte va respinge sesizarea pentru pronunțarea regulatorului de competență și va dispune restituirea dosarului la Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge sesizarea formulată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Dispune restituirea dosarului la Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea cauzei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2018.

GGC - MP