ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2232/2019

HOTĂRÂRE

26.11.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2232/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înaintată Judecătoriei Alba Iulia la data de 30 octombrie 2019 sub numărul x/2019 de către executorul judecătoresc A. la cererea creditoarei B., împotriva debitorului Tribunalul Alba, s-a solicitat ca, prin încheiere dată în camera de consiliu, să se încuviințeze începerea executării silite în dosarul execuțional nr. x/2019.

Prin Încheierea nr. 4855 din 1 noiembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Alba Iulia a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.

În considerentele hotărârii se arată că, prin raportare la prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța competentă să soluționeze cererea ar trebui să fie Judecătoria Alba Iulia.

Cu toate acestea, în contextul în care dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. instituie o regulă de competență absolută după calitatea persoanei, instanța de executare în prezenta cauză nu poate fi instanța la care își desfășoară activitatea creditorul judecător și nici o instanță inferioară acesteia. Pe de altă parte, s-a arătat că sunt incidente în cauză și prevederile art. 127 alin. (2

) raportat la art. 127 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că debitor în cadrul dosarului de executare silită este Tribunalul Alba. Prin urmare, chiar dacă sediul debitorului se află în circumscripția Judecătoriei Alba Iulia, s-a arătat că prevederile art. 651 C. proc. civ. sunt înlăturate de norma specială și imperativă prevăzută de art. 127 C. proc. civ.

Față de aceste considerente, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Alba Iulia și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș, judecătorie care se află în circumscripția unei curți de apel învecinate.

Prin Încheierea nr. 8277 din 12 noiembrie 2019, Judecătoria Târgu Mureș a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

La pronunțarea acestei hotărâri instanța a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ. invocate de instanța de trimitere. S-a arătat că instanța de executare este sesizată cu cererea de încuviințare formulată de executorul judecătoresc, iar nu de creditor. În acest sens, conform art. 666 alin. (1) C. proc. civ., în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare, căreia îi va înainta, în copie certificată de el pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 665 alin. (1) și dovada achitării taxei judiciare de timbru.

De asemenea, dispozițiile art. 127 C. proc. civ. reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții.

În speță însă s-a considerat că nu se pune problema incidenței acestui text de lege. Astfel, obiectul acțiunii cu care a fost învestită instanța este o cerere de încuviințare a executării silite, care se judecă în procedură necontencioasă.

Potrivit art. 527 C. proc. civ., sunt supuse procedurii necontencioase cererile pentru soluționarea cărora este nevoie de intervenția instanței, fără însă a se urmări stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană.

Ca atare, încuviințarea executării silite intră în categoria procedurilor necontencioase, pentru a căror soluționare, deși este nevoie de intervenția instanței, nu se urmărește stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană.

Or, în aceste circumstanțe, s-a arătat că art. 127 C. proc. civ. nu-și găsește aplicabilitate în cauză, nefiind întrunită condiția pentru care a fost instituită o atare reglementare, anume aceea a înlăturării oricărei suspiciuni de soluționare părtinitoare a cauzei din pricina calității părții.

Pentru aceste motive, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Târgu Mureș și Judecătoria Alba Iulia a fost generat de interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., în condițiile în care la data sesizării organului de executare creditoarea avea calitatea de judecător la Tribunalul Alba, debitor fiind Tribunalul Alba.

Încuviințarea executării silite este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 666 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 și care prevede, în noua redactare, că "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Totodată, față de calitatea creditoarei de judecător la Tribunalul Alba și de faptul că o instanță de judecată - Tribunalul Alba - are calitatea de debitor, în cauză sunt prevalente dispozițiile art. 127 C. proc. civ. față de prevederile anterior menționate, fiind dispoziții speciale și derogatorii, ce sunt de strictă interpretare și care reglementează expres situația în care cererea este de competența instanței la care își desfășoară activitatea judecătorul care are calitatea de reclamant sau a unei instanțe inferioare acesteia, precum și situația în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, situații ce se regăsesc în speță.

Astfel, potrivit art. 127 alin. C. proc. civ., forma în vigoare la data sesizării organului de executare:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

Dispozițiile art. 127 C. proc. civ. au o dublă semnificație întrucât, pe de o parte, instituie un caz de necompetență teritorială absolută a instanței la care își desfășoară activitatea judecătorul care are calitate de reclamant al unei pricini, iar, pe de altă parte, prevăd o prorogare legală de competență teritorială în favoarea uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea judecătorul reclamant, calitate pe care acesta trebuie să o întrunească la momentul sesizării instanței.

În situația în care reclamantul ce are calitatea de judecător se adresează instanței la care își desfășoară activitatea, necompetența teritorială de ordine publică instituită de art. 127 alin. (1) C. proc. civ., excepție absolută, trebuie invocată de părți sau de instanță la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, potrivit prevederilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

În prezentul dosar Judecătoria Alba Iulia, la termenul stabilit pentru soluționarea cererii de încuviințare a executării silite, anume 1 noiembrie 2019, a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș, instanță de același grad cu Judecătoria Alba Iulia situată în circumscripția unei curți de apel învecinate Curții de Apel Alba Iulia.

În aplicarea prevederilor art. 127 C. proc. civ. se reține ca fiind lipsit de relevanță caracterul contencios sau necontencios al unei cereri, având în vedere interesul ocrotit prin această normă legală este unul general, anume apărarea prestigiului și imparțialității justiției, garanție instituțională a dreptului la un proces echitabil, prin care sunt oferite pârghiile necesare pentru înlăturarea oricăror suspiciuni care ar plana asupra imparțialității instanței la care își desfășoară activitatea judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul. Mai mult, sintagma "cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. vizează cererile adresate instanței de judecată, printre acestea enumerându-se și cererile de încuviințare a executării silite, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

În consecință, în aplicarea dispozițiilor legale menționate și ținând seama deopotrivă de calitatea creditoarei de judecător în cadrul Tribunalului Alba și de faptul că o instanță de judecată - Tribunalul Alba - are calitatea de debitor, în cauză Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.