ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 545/2019

HOTĂRÂRE

07.03.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 545/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la 28 noiembrie 2018, sub nr. x/2018, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite a titlurilor executorii reprezentate de Sentința civilă nr. 1516/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2007, Sentința administrativă nr. 82/CA/2010 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2009, Sentința civilă nr. 281/2008, pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2007, Sentința civilă nr. 194/2008, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2007 și Sentința civilă nr. 22/2009, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2008.

În motivare, a arătat că debitorii Curtea de Apel Alba, Tribunalul Sibiu și Ministerul de Justiție au fost obligați, în baza titlurilor executorii mai sus menționate, la plata către creditoarea B., a drepturilor salariale restante.

În drept, a invocat dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

Prin Încheierea nr. 4581/CC din 28 noiembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Alba Iulia a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite privind pe debitorul Ministerul Justiției în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Alba Iulia, verificând actele și lucrările dosarului nu a identificat bunuri mobile sau imobile de executat, aflate în circumscripția Judecătoriei Alba Iulia și a constatat că sediul debitorului Ministerul de Justiție este în municipiul București.

De asemenea, a reținut că prevederile referitoare la domiciliul creditorului sau la sediul biroului executorului judecătoresc nu sunt aplicabile.

Raportându-se la dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, și reținând că aceste norme reglementează un caz de competență teritorială de la care nu sunt permise derogări, văzând și dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 3 din același act normativ, potrivit cărora necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad, iar părțile nu o pot înlătura, Judecătoria Alba Iulia a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Urmare declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la 7 decembrie 2018, sub același număr de dosar.

La termenul de judecată din 12 decembrie 2018, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București.

Prin Sentința civilă nr. 8989 din 12 decembrie 2018, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite privind pe debitorul Ministerul Justiției în favoarea Judecătoriei Alba Iulia. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata pricinii și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a dispune astfel, a reținut că, potrivit art. 666 alin. (1) C. proc. civ., executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării silite de către instanța de executare, care este definită de art. 651 alin. (1) teza I din același act normativ ca fiind instanța în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

A constatat că, în cauză, executarea silită este îndreptată împotriva mai multor debitori, care au sediul în circumscripția teritorială a unor instanțe diferite.

Pentru acest motiv, în raport de dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., a apreciat că instanța de executare poate fi atât Judecătoria Alba Iulia, cât și Judecătoria Sibiu sau Judecătoria Sectorului 5 București.

În caz de pluralitate de debitori cu sedii diferite, în absența unui text de lege special care să reglementeze modalitatea în care urmează a se determina instanța de executare, Judecătoria Sectorului 5 București a considerat că sunt aplicabile, prin analogie, în raport de dispozițiile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere caracterul asemănător al ipotezei reglementate de textul de lege cu speța de față, prevederile art. 112 din acest act normativ, potrivit cărora "Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia". Acest text de lege reglementează prorogarea legală de competență în cazul pluralității de pârâți.

De asemenea, a constatat că se aplică, prin analogie, și prevederile art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente."

Interpretând această normă legală, a apreciat că, în cazul competenței teritoriale alternative, creditorul este îndreptățit să aleagă una dintre instanțele de executare deopotrivă competente.

A considerat că prin depunerea cererii de încuviințare a executării silite la Judecătoria Alba Iulia, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 666 C. proc. civ., creditoarea a ales între cele două instanțe deopotrivă competente, în sensul că a stabilit, definitiv, că instanța de executare este Judecătoria Alba Iulia, în circumscripția căreia se află domiciliul debitoarei Curtea de Apel Alba Iulia, astfel cum a arătat și în cererea depusă la dosar la 27 noiembrie 2018.

Față de aceste considerente, apreciind caracterul de ordine publică al normei de competență prevăzute de art. 713 C. proc. civ., în baza art. 129 alin. (2) pct. 3 raportat la art. 130 alin. (2), art. 131 și art. 132 alin. (1) și alin. (3) din acest act normativ, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocate din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va reține că, în cauză, competența soluționării cererii de încuviințare a executării silite revine Judecătoriei Sectorului 5 București, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc A. la 13 noiembrie 2018, în dosarul de executare nr. 935/2018, creditoarea B. a solicitat punerea în executare a titlurilor executorii reprezentate de Sentința civilă nr. 1516/2007, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2007, Sentința administrativă nr. 82/CA/2010, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2009, Sentința civilă nr. 281/2008, pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2007, Sentința civilă nr. 194/2008, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2007 și Sentința civilă nr. 22/2009, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2008.

În cuprinsul cererii, a menționat că debitorii sunt Ministerul de Justiție, Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Sibiu.

Prin Încheierea nr. 1 din 13 noiembrie 2018, dată în dosarul de executare nr. x/2018, Biroul Executorului Judecătoresc A. a admis cererea de executare silită formulată de creditoarea B., a dispus înregistrarea acesteia în registrul general și demararea procedurii în toate modalitățile prevăzute de lege, împotriva debitorilor Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Sibiu și Ministerul de Justiție.

Ulterior, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite a titlurilor executorii mai sus menționate, în ceea ce îi privește pe debitorii Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Sibiu și Ministerul de Justiție.

Prin încheierea din camera de consiliu din 28 noiembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Alba Iulia, constatând că prin cererea dedusă judecății s-a solicitat încuviințarea executării silite față de debitori cu sedii în localități diferite, a dispus disjungerea cererii față de debitorii Tribunalul Sibiu și Ministerul de Justiție și formarea unor dosare noi. Totodată, a admis cererea de încuviințare a executării silite privind pe creditoarea B. și debitoarea Curtea de Apel Alba Iulia și a încuviințat executarea silită, în oricare din formele prevăzute de lege, conform titlurilor executorii reprezentate de Sentința civilă nr. 1516/2007, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2007, Sentința administrativă nr. 82/CA/2010, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2009, Sentința civilă nr. 281/2008, pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2007, Sentința civilă nr. 194/2008, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2007 și Sentința civilă nr. 22/2009, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2008.

Fiind învestită cu soluționarea cererii privind încuviințarea executării silite a debitorului Ministerul de Justiție, formulată de debitoarea B., Judecătoria Alba Iulia, prin încheierea din camera de consiliu nr. 4581 din 28 noiembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

La rândul său, prin Sentința civilă nr. 8989 din 12 decembrie 2018, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata pricinii și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Conform art. 666 alin. (1) C. proc. civ., "În termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare, căreia îi va înainta, în copie certificată de el pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 665 alin. (1) și dovada achitării taxei judiciare de timbru."

Art. 651 alin. (1) din același act normativ prevede că "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În speță, la data sesizării biroului executorului judecătoresc, debitorul Ministerul de Justiție, împotriva căruia urmează să se efectueze executarea silită și cu privire la care s-au considerat învestite cele două instanțe ca rezultat al măsurii disjungerii, avea sediul în municipiul București, str. x, respectiv în circumscripția Judecătoriei Sectorului 5 București, care este instanța de executare, în sensul prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Măsura disjungerii, dispusă de Judecătoria Alba Iulia prin încheierea din camera de consiliu din 28 noiembrie 2018, intră în categoria măsurilor de administrare a judecății, care, potrivit art. 465 C. proc. civ., nu poate fi cenzurată în căile de atac și, cu atât mai puțin, în cadrul soluționării conflictului de competență.

Pentru considerentele expuse, având în vedere limitele învestirii și fără a putea cenzura legalitatea măsurii disjungerii cererii inițiale de încuviințare a executării, formulată de petent, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.