ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 577/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Centrul medical de diagnostic și tratament ambulatoriu "B." - Serviciul medical poliție - Cabinetul medical pentru D.G.P.M.B., Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării prevederilor art. 6 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 la Ordinul M.A.I. nr. 140/2016, raportat la art. 7 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 din același ordin, până la soluționarea definitivă a fondului cauzei, referitoare la plângerea formulată de reclamantă împotriva Ordinului nr. 140/2016 al MAI.

Prin Sentința civilă nr. 2560 din 23.06.2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Centrul Medical de Diagnostic și Tratament Ambulatoriu "B." - Serviciul Medical Poliție - Cabinetul Medical pentru DGPMB și Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, pentru lipsa calității procesuale pasive a acestora.

A admis acțiunea formulată de reclamanta A., față de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne.

Suspendă executarea prevederilor art. 6 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 la Ordinul MAI nr. 140/2016 rap. la art. 7 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 din același ordin până la pronunțarea instanței de fond.

Împotriva Sentinței civile nr. 2560 din 23.06.2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurentul a arătat reclamanta nu justifică niciun interes întrucât dispozițiile art. 6 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 la O.M.A.I. nr. 140/2016 privind activitatea de management resurse umane în unitățile de poliție ale Ministerului Afacerilor Interne, precum și dispozițiile art. 7 alin. (4) lit. a) din același act normativ, a căror suspendare a fost solicitată în prezenta cauză, au fost abrogate prin O.M.A.I. nr. 144/2017 publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 917/22.11.2017.

Față de acest aspect, având în vedere că dispozițiile legale anterior menționate nu mai produc efecte juridice, apreciază că reclamanta nu mai justifică un interes în soluționarea cererii de suspendare.

Pe fondul cererii de suspendare, recurenta apreciază că instanța de fond a pronunțat o soluție netemeinică și nelegală făcând o analiză superficială a condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ.

Toate argumentele juridice aduse de reclamantă în susținerea cazului bine justificat, sunt, în realitate, simple considerații invocate de reclamantă și reținute de instanța de fond ca fiind întemeiate, fără o minimă dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate de care se bucură actul administrativ.

De asemenea, a susținut că reclamanta nu a probat îndeplinirea condiției referitoare la iminența producerii unei pagube, apreciind că ar fi imposibil de probat existența acestei condiții de vreme ce simpla participare a intimatei la vreun concurs/examen organizat de Ministerul Afacerilor Interne îi conferă acesteia doar vocația de a dobândi calitatea de polițist/elev în eventualitatea promovării acestuia, nu și drepturile și obligațiile efective ce derivă din acest statut.

Prin întâmpinarea formulată, Direcția Generală de Poliție a Municipiului București a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecând cauza, respingerea cererii de suspendare, pe motiv că nu s-a făcut dovada producerii unei pagube iminente.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Analizând criticile expuse de recurent, în raport cu dispozițiile incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Reclamanta A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere de suspendare a executării prevederilor art. 6 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 la Ordinul M.A.I. nr. 140/2016, până la soluționarea definitivă a fondului cauzei, referitoare la plângerea formulată de reclamantă împotriva Ordinului nr. 140/2016 al M.A.I.

Prin sentința recurată, Curtea de Apel București a dispus suspendarea executării prevederilor art. 6 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 la Ordinul MAI nr. 140/2016 raportat la art. 7 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 a aceluiași ordin, până la pronunțarea instanței de fond.

Suspendarea executării actului administrativ este o măsură provizorie de protecție a persoanei care se consideră vătămată, măsură ce poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute în art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente.

Înalta Curte reține că teza a doua a art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a reglementat obligația persoanei care se consideră vătămată de actul administrativ unilateral de a introduce acțiune în anularea actului în termen de 60 de zile de la soluționarea cererii de suspendare a executării acestuia, în caz contrar suspendarea încetând de drept și fără nicio formalitate.

Din analiza actelor dosarului și în urma consultării sistemului informatic ECRIS, s-a constatat că pe rolul Curții de Apel București nu există înregistrat un dosar care să aibă ca obiect anularea dispozițiilor din Ordinul MAI nr. 140/2016, a căror suspendare a executării a fost solicitată în prezenta cauză.

Având în vedere că suspendarea executării, dispusă prin sentința pronunțată de Curtea de Apel București, ce formează obiectul prezentului recurs, conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a încetat de drept, Înalta Curte constată că este de prisos analizarea motivelor de recurs referitoare la îndeplinirea celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 496 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Ministerul Afacerilor Interne împotriva Sentinței nr. 2560 din 23 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2019.

GGC - GV