Decizia nr. 4391/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererile de chemare în judecată (conexate) înregistrate pe rolul Curții de Apel București, secția a-VIII-a contencios administrativ și fiscal la datele de 22.06.2017 și respectiv 04.09.2017, sub nr. de dosar sus indicat, reclamanții A. și B. au solicitat instanței (acțiunile având conținut similar), în contradictoriu cu pârâții Serviciul Român de Informații și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nelegalitatea și, în consecință, să se dispună anularea Protocolului de cooperare instituțională încheiat între Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PÎCCJ) și Serviciul Român de Informații (SRI), prin care acestei instituții militare i-au fost atribuite competențe de organ de cercetare penală. Prin încheierea din 22 februarie 2018, pentru considerentele din cuprinsul acesteia, instanța a apreciat că obiectul celor două acțiuni conexate formulate de reclamanții A. și B. privește atât Protocolul încheiat la nivelul anului 2005, cât și Protocolul încheiat în cursul anului 2009 de către cei doi pârâți . În cadrul acestui dosar, reclamanții A. și B. au formulat cereri de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a Protocoalelor de cooperare între Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Serviciul Român de Informații pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin în domeniul securității naționale (Protocolul nr. 002349/30.06.2005 și Protocolul nr. 00750/04.02.2009), cereri aflate la dosar x/2017 și dosar x/2017, cererile celor doi reclamanți cu privire la această excepție de neconstituționalitate având conținut identic. De asemenea, reclamanții A. și B. au formulat cereri de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (1), alin. (4) și art. 17 lit. f) din Legea nr. 182/12.04.2002 privind protecția informațiilor clasificate, cereri aflate la dosar x/2017, cererile celor doi reclamanți cu privire la această excepție de neconstituționalitate având conținut identic. Totodată, reclamantul A. a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 182/2002, cu modificările și completările ulterioare, în raport de dispozițiile art. 1 alin. (5), art. 11 alin. (1), art. 15 alin. (1), art. 20 alin. (1) si (2), art. 21 alin. (1) si art. 16 alin. (1) raportat la art. 18 alin. (1) din Constituția României, cerere aflată la dosar x/2017

Hotărârea instanței de fond Prin încheierea din 14 septembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibile, cererile formulate de reclamanții A. și B., privind sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a Protocoalelor de cooperare între Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Serviciul Român de Informații pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin în domeniul securității naționale (Protocolul nr. 002349/30.06.2005 și Protocolul nr. 00750/04.02.2009). De asemenea, a respins, ca inadmisibilă, atât cererea reclamantului A. de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) și art. 20 din Legea nr. 182/12.04.2002 privind protecția informațiilor clasificate, cât și cererea reclamantului B. de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 182/12.04.2002 privind protecția informațiilor clasificate. Totodată, a admis cererile reclamanților A. și B. de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (4) și art. 17 lit. f) din Legea nr. 182/12.04.2002 privind protecția informațiilor clasificate și a dispus sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (4) și art. 17 lit. f) din Legea nr. 182/12.04.2002 privind protecția informațiilor clasificate, în raport de dispozițiile art. 1 alin. (5), art. 11 alin. (1), art. 15 alin. (1), art. 20 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (1), art. 16 alin. (1) raportat la art. 18 alin. (1), art. 24, art. 31, art. 53, art. 78 și art. 124 din Constituția României.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii pronunțată la 14 septembrie 2018 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, reclamanții B. și A. au declarat recurs, neîntemeiat în drept și nemotivat.

Apărările formulate în cauză 4.1. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât Serviciul Român de Informații a invocat excepția netimbrării recursului, excepția tardivității formulării cererii de recurs și excepția nulității recursului pentru nemotivare, cu consecința anulării recursului, în ipoteza admiterii oricăreia dintre excepțiile invocate. 4.2. Intimatul-intervenient Avocatul Poporului a depus, de asemenea, întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, excepția tardivității formulării recursului și a solicitat să se constate că nu a dobândit calitate procesuală în cauză, cu consecința respingerii recursului față de acest intervenient. 4.3. Intimata-intervenientă Camera Deputaților nu a formulat întâmpinare, însă a depus precizări, prin care a solicitat să se constate că nu a dobândit calitate de parte în dosarul de fond, pe cale de consecință, nici în recurs. 4.4. Legal citat, intimatul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu a formulat întâmpinare în cauză.

Aspecte procesuale Prin încheierea pronunțată în data de 17 aprilie 2019, Înalta Curte a constatat că intimații-intervenienți Parlamentul României - Camera Deputaților, Avocatul Poporului și Guvernul României prin Ministerul Justiției nu au calitate procesuală în prezenta cauză, întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererilor de intervenție formulate de reclamanți și, pe cale de consecință, s-a dispus rectificarea citativului în acest sens. II. Soluția instanței de recurs II.1. Examinând, cu prioritate, excepția nulității recursului pentru netimbrare, invocată prin întâmpinare de intimatul-pârât Serviciul Român de Informații, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte o apreciază neîntemeiată. În cauză, reclamanții B. și A. au formulat cereri de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unor excepții de neconstituționalitate, întemeiate pe dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Analizând conținutul actului normativ special aplicabil cauzei deduse judecății, și anume Legea nr. 47/1992, se reține că norma specială prevede scutirea de la plata taxei de timbru în cazul cererilor întemeiate pe aceste dispoziții legale. Astfel, potrivit art. 13 din Legea nr. 47/1992, "Cererile adresate Curții Constituționale sunt scutite de taxe de timbru." Pe cale de consecință, întrucât scutirea de plata taxei judiciare de timbru este prevăzută prin norma specială, în ceea ce privește timbrarea cererii, inclusiv pentru exercitarea căii de atac, în cauză, nu devin aplicabile prevederile normei generale reprezentate de O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului pentru netimbrare, ca neîntemeiată. II.2. Analizând excepția nulității recursului pentru declararea tardivă a căii de atac, invocată din oficiu, în temeiul art. 248 alin. (1), aplicabil în virturtea normei de trimitere de la art. 494 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată. În prealabil, se constată că intimatul-pârât Serviciul Român de Informații a invocat prin întâmpinare și excepția nulității recursului pentru nemotivare. În ordinea de soluționare a excepțiilor, Înalta Curte se va pronunța mai întâi asupra excepției de tardivitate a recursului, deoarece nerespectarea termenului de declarare a căii de atac determină, ca efect al decăderii, pierderea dreptului nevalorificat în termenul legal. Prin constatarea decăderii, admiterea acestei excepții exclude cercetarea celorlalte aspecte invocate. În cauză, regimul căii de atac este reglementat de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia: "(...) încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. (...)" Încheierea recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 14 septembrie 2018, de la acest moment începând să curgă termenul de declarare a recursului, de 48 de ore, stabilit de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. Or, în condițiile în care încheierea atacată a fost pronunțată la 14.09.2018, iar cererea de recurs a fost depusă prin poștă la data de 18.09.2018 și înregistrată la Registratura instanței de fond la data de 19.09.2018, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanții B. și A. împotriva încheierii atacate a fost declarat cu nerespectarea termenului de 48 de ore, conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. Pentru considerentele expuse, constatând că excepția nulității recursului ca urmare a declarării tardive a căii de atac, invocată din oficiu, este întemeiată, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., va anula recursul declarat de reclamanții B. și A.. PENTRU ACESTE MOTIVE,